3,699 matches
-
fu condusă cu forța și scoată din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră, un timp, pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită de bucurie se sfârșea. Războinicii își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, își luară armele și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură împreună în interiorul fortăreței principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a intrat în Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât câștigau armatele lui mai multe victorii, cu atât le prevenea despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i răpune pe îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-adevăr, sprijinea, cu tărie, clanul Shibata, iar, pentru Hideyoshi, nutrea un dispreț desăvârșit. În privința originii nobile, Sassa era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i răpune pe îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-adevăr, sprijinea, cu tărie, clanul Shibata, iar, pentru Hideyoshi, nutrea un dispreț desăvârșit. În privința originii nobile, Sassa era mult deasupra lui Hideyoshi. Fusese secundul la comandă al lui Katsuie în timpul campaniei din miazănoapte, iar, în campania contra lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se sinucide. Și ce-a spus? M-a întrebat dacă eu cred căseppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Samurai, după care, a spus că el e de altă părere: consideră că un războinic trebuie să-și dea toată silința pentru a supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata Katsuie era viu sau mort, așa că încerca să se întoarcă la Kitanosho pentru a ajuta la planificarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, în cele din urmă, întreaga lume. Nu mai erau pure speculații într-o doară, ci o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul lăncii. Avea patruzeci și opt de ani, aceeași vârstă cu a lui Hideyoshi. Hideyoshi nu avea nici un fiu; Shonyu, însă, avea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și săreau, unul după altul, pe malul opus. Apoi, prăjinile fură împinse repede pentru a aduce bărcile înapoi, ca să transporte încă o serie de oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus, până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra Cetatea începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu siguranță, în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul era agitat ca un ibric dând în clocot. De afară, se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat, de colo-colo, să-și adune armatele, nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi trecut prin minte că el era cauza acelei mari bătălii. Ochii lui temători divulgau ceea ce nu putea fi ascuns în pieptul său. * * * Shonyu se strâmbă, în fumul focurilor de seară din bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că proasta dispoziție a lui Shonyu era cauzată de înfrângerea lui Nagayoshi. În urma propriei sale erori de judecată, își împovărase aliații cu o lovitură gravă chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, comandantul suprem, să fi ajuns pe câmpul de luptă. Ikeda Shonyu avusese întotdeauna încrederea că nimeni nu-l arăta niciodată disprețuitor cu degetul și, pentru un om care trăise timp de patruzeci și opt de ani o viață de războinic, acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele încrucișate în sala fortăreței principale, își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conducere psihologică. Generalii reveniseră la taberele lor cu impresia că, probabil, nu avea să pună planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mori Nagayoshi cu trei mii de oameni. Unitatea a Treia: Hori Kyutaro cu trei mii de oameni. Unitatea a Patra: Miyoshi Hidetsugu cu opt mii de oameni. Prima și a doua unitate din avangardă reprezentau principalele forțe ale acestor trupe - războinici care erau gata pentru victorie sau pentru moarte. Era a șasea zi din Luna a Patra. Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulți soldați inamici putu, înainte de a fi, în sfârșit, ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal, dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul tău. — Asta-i ca și cum i-ați cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, încheie: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă trupelor să contraatace. Acum victoria era limpede, atât pe plan concret, cât și psihologic, fără ca nimeni să mai aștepte rezultatul propriu-zis. Corpul de războinici care înregistrase o victorie atât de strălucită trăia acum ce trăise Hidetsugu, cu doar câteva momente în urmă. În întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru deosebita sa eficiență. Cadavrele oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic! Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Rokubo, Shonyu inspecta cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea, soldații priveau orar spre nord-vest. Deodată, ceva din acea direcție îi atrase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp la corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd, de obicei, în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât, adeseori, de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui Ii ucise câteva sute de dușmani. Garda Roșie, însă, nu scăpă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândească la a se întoarce viu în lumea obișnuită. Era motivul pentru care îmbrăcase, în acea dimineață, mantia morții. — Am să-l înfrunt pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci-cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit al lui Nagayoshi. Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]