5,495 matches
-
că nici nu o mai auzea, uneori - un zgomot de fond -, cînd, pornită, o ținea pe-a ei. În rest, numai de bine despre Rusoaică; poate faptul că se mai uita la filmele acelea deocheate i s-ar fi putut reproșa oarecum, dar cine nu se uita la acestea, sexul nu mai era tabu mai nicăieri În lume? O planetă emancipată, bunicuța știa și ea destule. Sau așa credea. Și cine de cine să se mai ferească, de vreme ce chiar plutoane de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un anume ceva de care nu se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile, cum spuneam, cînd Domnișoara ri se arăta extrem de indignată întrucît îndrăzneam să o privesc cu prea mare atenție. îmi reproșa atunci că am priviri libidinoase, că încerc să o dezbrac din priviri, că îi căutam transparențele. — nu vă este rușine, domnule, să mă priviți cu globii aceștia umezi ca de cîine ? Cînd Domnișoara ri începea să mă insulte știam că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de fapt „să îmbogățească”, pentru prima dată, patrimoniul culturii universale cu un element de originalitate absolută. Iar în momentul cînd Guy Courtois își organiză la București întîlnirea anuală a amatorilor de începuturi de roman, româniei nu i se mai putea reproșa nici mediocritatea și nici mimetismul. Printr-un efort gigantic - dar eficient - reușise să marcheze istoria contemporană și să intre în eternitatea culturală. Dacă Cioran ar fi trăit, ar fi avut fără îndoială motive să fie mîndru de reușita românilor, ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cadă pe capul altuia. Tonul cu care fu pronunțat cuvântul "orfan" și chiar cuvântul însuși pe care nu-l mai folosise nimeni, în legătură cu el, jigniră profund pe Felix. - Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capul nimănui, reproșă Otilia. Aglae nu se dădu bătută. - Vreau să spun că e moda acum cu Universitatea. De ce să meargă la Universitate? Are un venit, să-și găsească o slujbă acolo, și gata. Eu pe Titi îl las să-și sfârșească liceul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Știa că avusese părul lung, înnodat în panglici, până la vreo trei-patru ani, și că purtase adesea rochie. - Ce caraghios! râse Otilia și se pregătea să facă cu uncreion chimic mustăți ipostazei sale din fotografie. - De ce vrei s-o strici? îi reproșă Felix. E o amintire. - Ah! privi Otilia curios, și tu ești sentimental? Felix tăcu. - Nu știi că onorații noștri părinți aveau intenția să necăsătorească? Ca la chinezi, mi se pare! Cum Felix lăsase capul în jos încurcat, Otilia îl analiza
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a-l înșela asupra adevărului. Ce însemnau aerele acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ami1, zise, am așteptat să te mai văd, și nu te-am mai întîlnit. Păcat! Muncești mult, îmi închipui. Însă, te rog eu, nu exagera. Ai timp. Ce zici, întrebă el pe Georgeta, muncește mult? - Așa cred! răspunse Georgeta. - Vezi? reproșă generalul. Totuși e frumos, e foarte frumos ce faci! Nu e nevoie însă să-ți părăsești prietenii pentru asta. Domnișoara Georgeta mi s-a plâns, sunt dator să-ți spun, că ai neglijat-o. Est-ce qu'on néglige une beauté
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Apoi se mărturisi la urechea lui Felix: E o fată delicioasă, o fată bună, plină de virtuțile antice. 1Tinere prietene (fr.-n.red.). 2Poți rămâne indiferent la o asemenea frumusețe? (fr.-n.red.). 3Nu te sfii... (fr. - n.red.). - Papa! reproșă Georgeta în glumă. - Zic virtuți, corectă generalul, în sensul de perfecțiune. Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii. - Oh, madam, deloc. N-avem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
coafura ei și o strânse de mijloc. - Olimpia mea scumpă, tot ce văd mă întărește și maimult în convingerea că nimic nu e mai înalt ca misterul căsătoriei. Iubirea eternă, pentru care părăsești familie, bogății, onoruri. - Mă strângi prea tare, reproșă moale Olimpia. - Te strâng ca să simți că ai îndărătul tău un apărător dezinteresat, devotat, pe soțul tău, pe tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce are în casă, vrea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grație. Cu cât Otilia săruta mai des pe Felix, pe frunte, pe obraz, sau ușor, ca pe un copil, pe gură, cu cât îl asigura că "tu trebuie să faci cum îți zic eu, am eu vederile mele", sau îi reproșa "așa mă iubești tu pe mine?", cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci unui rănit mustăcios pe masa de operație, cu atât demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de paharul de vin, se închină, își făcu și el cruce. Mâncară ca și altă dată, cu aceeași lăcomie, dar cu demnitate. Numai popa Țuică își dădu în petic: - Trupul îl ia pământul și sufletul îl ia tartorul! - Cuvioase! îi reproșă părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac eu cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu n-am pretins niciodată c-aș fi altceva decât un om obișnuit. I-ai dat crezare intrigantului ori ba? - "Bineînțeles că nu. Era un măgar... E drept, o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părea, însă nu vorbea pe înțelesul tuturor. Profesorul îl contrazice: - Nu e bine! Iese la tablă hotărât să facă schema cum judecă el, profesorul susținea mai departe ideea lui, toată clasa îi ținea isonul. Citea în ochii colegilor... parcă îi reproșau că pierde din timpul lor. Trece la loc șovăind totuși nelămurit vrea să se întoarcă să își susțină iar cauza, însă renunță și își zice: -Probabil Vodă are întotdeauna dreptate! Și astăzi când a uitat problema este sigur că nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dar își urmărea cu încăpățânare scopul, a intrat odată în conflict literar cu Pietreanu, pe care îl luase apa și pur și simplu nu o lăsă să-și expună ideile. Magi a sărit nervos în apărarea ei și i-a reproșat: - Dacă nu o lăsați, atunci cum vreți să vă răspundă! Acestea erau mici sau mari contraziceri care făceau deliciul clasei și îi ținea permanent atenți la această materie. În general ei, literații sunt mai conștiincioși decât majoritatea, însă toți, din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
procuraturii iar Laur, ca parte neutră. L-a chemat comandantul Ivanov la el în birou să semneze actele. Când a dat ochii cu Bălăuță au rămas surprinși amândoi de întâlnire< au dat mâna, s-au îmbrățișat și Bălăuță i-a reproșat: - Ce cauți aici, ți-am spus să vii la SUT! Acum pleacă de aici și vino la mine! Ivanov, surprins că se cunoșteau atât de bine, a intervenit: - Nu se poate, tovarășul director! Și luându-l pe după gât prietenește
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ci numai reacțiunea spontană a intimității ființei noastre. Subiectivism? Dar puțin îmi pasă că alții cred altcumva. Și apoi, o experiență subiectivă adâncă te ridică în planul universalității, întocmai cum momentul te ridică în acela al eternității. A ți se reproșa că disperarea e un fenomen cu totul personal și irelevant pentru alții este tot atât de absurd ca și atunci când ți s-ar spune că, murind, se petrece în tine un fenomen pur individual și care, ca atare, nu angajează pe nimeni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oglindă... o repezi la loc ca pe-o ușă... șterse sabia de sânge și se puse pe jețul unde cel mort șezuse c-un cart de oră-nainte... A doua zi sosi o scrisoare de la contele, în care acesta-i reproșa modul cum se joacă cu familia lui și-i trimise actul de donațiune-ndărăt. Noul marchiz scrise următorul bilet către Dona Ana: Iubită Dona, Sunt, cum știți, un om bătrân și ciudat. Nu-mi plac mulțămirile, asigurările de amiciție și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
evident că ea își extrage puterea din refuzul de a considera oamenii prin lentilele moralei curente și din încăpățînarea cu care tot repetă că propriile noastre idealuri ne vor rămîne multă vreme inaccesibile, dat fiind ceea ce sîntem de fapt. Putem reproșa pionierilor această viziune asupra lucrurilor. O putem respinge pentru caracterul ei compensator pe care nimeni nu-l neagă. Dar ar însemna să-i considerăm niște mediocri ce nu și-au depășit niciodată clasa socială ori epoca. Or, important este să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nu mai au încrederea necesară în misiunea lor, de aceea funcțiile și instituțiile politice cad în iresponsabilitate și indecizie. Nu mai au nici măcar meritul sincerității: în democrație, chiar dacă mulți votează, întotdeauna cei puțini guvernează. Să ne lămurim. Le Bon nu reproșează claselor conducătoare frauda sau lipsa de principii. Îi acuză de lipsă de eficiență, de incapacitatea de-a lăsa trecutul în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
progresului. Nu de fiecare dată ea distruge numai obstacolele din calea dezvoltării. Ea pune-n mișcare și elemente reacționare, la fel de frecvent ca și pe cele revoluționare, ori de cîte ori a fost victorioasă"75. Unul dintre adversarii săi, Pannekoek, îi reproșează cu vehemență faptul că atribuie mulțimilor o dinamică proprie fără nici o legătură cu perioada istorică și independentă de conținutul lor de clasă. Pe scurt, că ignoră faptul că o mulțime e compusă fie din proletari, fie din burghezi. Pentru el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în Le Bon un temei care s-a schimbat prea puțin de la el încoace 99. Remarcăm doar o convergență progresivă a metodelor care au devenit uniforme și standard, la fel de comune în întreaga lume cum e Coca-Cola sau televiziunea. S-a reproșat adesea științelor societății lipsa lor de valoare practică. Unii se plîng că ar fi incapabile să influențeze cursul vieții colective. Constatăm că nu acestea ar fi și defectele psihologiei mulțimilor. Încă dintru începuturi ea a influențat evenimentul istoric și a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-i face să cadă într-un profund somn hipnotic cînd le vine rîndul. Obiecția adusă acestei proceduri ține de aceea că bolile fiecărui individ sînt discutate în fața unei mulțimi numeroase, lucru ce nu convine pacienților de rang înalt"123. Freud reproșează acestei practici tocmai faptul de a fi colectivă, de a se derula în public, interzicînd aria relativ particulară de la individ la individ. Bernheim, din contră, vede în aceasta o condiție a exercitării și reușitei hipnozei. În scrierea lui clasică pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
propriu individului, celălalt masei. A-ncerca să convingi și să antrenezi masele prin mijloace destinate indivizilor ar fi o greșeală gravă, comparabilă cu cea a omului care ar aplica bugetului Statului regulile după care își chibzuiește bugetul familiei. "Spiritele logice, reproșează Le Bon celor care comit această greșeală, obișnuite cu lanțul strîns al raționamentelor, nu se pot opune recursului la acest mod de persuasiune cînd se află-n fața mulțimilor și lipsa de efect a argumentelor lor îi surprinde de fiece
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putere? Toate forțele unite ale moralei nu pot face nimic împotriva lor; zadarnic încearcă acea parte mai lucidă a omenirii să îi transforme în suspecți, acuzîndu-i că înșeală sau au fost înșelați. Masa este definitiv atrasă de ei". Am putea reproșa psihologiei mulțimilor, și în special lui Le Bon, cele cîteva remarci pripite, pline de prejudecăți și, ca să fim sinceri pînă la capăt, superficiale. Dar vom fi frapați văzînd că ele își află o contrapondere în descrierile făcute, de atunci încoace
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]