4,965 matches
-
muzician Aurelian Octav Popa, colegele sale, pianistele Verona Maier și Valentina Sandu-Dediu, ne răspund răspicat, afirmativ. Constat cu bucurie că opțiunea lor merge atât spre Brahms cât și spre Octavian Nemescu. O altă întrebare, "Quo vadis liedul?", ne-o pune retoric excelentul cuplu muzical cameral al soților Bianca și Remus Manoleanu pe parcursul unui recital ce a adus inclusiv lucrări pe care domniile lor le consideră a fi "de ultimă oră". Tentația zicerii muzical-poetice intime nu poate fi ștearsă. Pe de altă
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
ispita speculației interesate. Înșurubat într-un Sibiu în care însuși Noica vedea simbolul spiritului german coborît pe meleaguri românești, Ion Dur întruchipează figura cordială a unui sibian exemplar: plăcut la înfățișare, cu o căldură spontană în atitudine, cu un aplomb retoric de bună calitate și cu un timbru vocal pe măsură, Ion Dur este prin excelență un spirit echilibrat. Atît de echilibrat încît volumele sale, scrise pe un ton lipsit de excese temperamentale sau de piruete retorice, nu au stîrnit ecouri
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
atitudine, cu un aplomb retoric de bună calitate și cu un timbru vocal pe măsură, Ion Dur este prin excelență un spirit echilibrat. Atît de echilibrat încît volumele sale, scrise pe un ton lipsit de excese temperamentale sau de piruete retorice, nu au stîrnit ecouri. În plus, suferind de handicapul fatidic al intelectualului care, alegînd să fugă de viermuiala capitalei, s-a refugiat în provincie, Ion Dur este mereu pus într-o inechitabilă raportare valorică față de exegeții noicieni din București. Lipsa
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
vărsare de sînge (știm că el însuși era la adăpost, deoarece nu s-a prezentat la vot) e declarată din titlu. "Să aibe oare vreo importanță pentru situația politică a țării modul cum s-au făcut aceste alegeri", întreabă el retoric. Apoi continuă: Faptul de a fi fost foarte sălbatice sau de a fi fost din contră foarte gentile schimbă oare efectiv ceva din funcția parlamentului ieșit din asemenea alegeri, angelice sau drăcești?" Răspunsul lui este că nu, fiindcă în România
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
cronicar, la rîndu-i, scrisese deja, la număr, cum se spune, despre Patul lui Procust. Reciprocitatea nu poate trece fără explicații, așa că iată această mărturisire despre o prietenie închegată printre rînduri. În lumea lui captatio benevolentiae, mai mult decît o formulă retorică, "marea înțelepciune e să-ți alegi prietenii care nu te vor sili la compromisuri." Că ei există, deși răuvoitorii îi vor nega, dovedește că "afinitățile elective nu sînt, probabil, o formulă goală." În anul cel mai bun pentru roman, nu
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
-l crucea, om bogat, Om bogat și făr* de sfat.”( Cântec haiducesc) "Afurisit să fie câneriul de vornic, și cum au ars el inima unei mame, să-i ardă inima sfântul Foca de astăzi...” ( I. Creangă -Amintiri din copilărie) Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări (sau a unei serii de întrebări) al cărei răspuns este cuprins în ea. Exemplu: "Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și atitudini. În comedie, epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați care fac din artă un mijloc de parvenire: Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care- ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
necruțătoare, urmărind condamnarea totală a aspectelor vizate, înlăturarea lor. Stilul este mușcător, lexicul nu provine din aria frumosului, iar în cazul portretului trăsăturile negative sunt îngroșate până la exces. De cele mai multe ori, abordând sarcasmul, scriitorii se lasă purtați de un stil retoric, bazat pe gradația ascendentă, cu invocații și imprecații. În Scrisoarea III, de exemplu, indignarea poetului împotriva politicienilor demagogi și corupți este atât de puternică, încât, după grandioasa evocare a vremurilor de glorie, antiteza romantică se adâncește prin tabloul sarcastic al
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
deschiderea Parlamentelor, se bucură că nu s-au validat de-ndată alegerea a doi deputați, în sfârșit ajunge la proiectul de răspuns pe care Camera-l pregătește Prea Înălțatului nostru Domn. Ca formă, zice "E. L. ", este o bună compunere retorică în stilul cronicarilor, ca fond e o parafrază a mesagiului tronului. Drept că autorul răspunsului au oblicit cum se scarpină și tușesc cronicarii, este întrucîtva materialul lor de cuvinte, nu însă spiritul lor. 13 {EminescuOpX 14} Bătrânii noștri erau oameni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
A se vota motive pentru aceasta e cu totul de prisos. Unicul motiv și unicul considerant e Tratatul de la Berlin, și orice substituire a unui alt motiv e o nelealitate față cu alegătorii. Miss Wanda a fracțiunii, acrobatul hazliu al retoricei advocățești, d. Daniileanu, n-a putut dovedi contrariul. Justă s-ar părea și aserțiunea dd-lor Brătianu și Chițu că principele de Bismarck ne-a favorizat în cestiunea evreilor când a exclus orice revenire asupra ei în Congres, și anume când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cayenn Față cu faptul înfiorător că mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, fața cu acest fapt înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc de spirit, spiritul stă uimit și nu află cuvinte, pana devine o armă slabă, aci începe funcția temnicerului și, în țări mai primitive, unde însă monstruozitatea se și pedepsește monstruos, începe funcția călăului. Siberia e un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la lunga întîmpinare Mihălescu publicată în suplimentul "Romînului". Deocamdată ne mărginim la reproducerea scrisorii d-lui N. T. Moldoveanu trimisă "Binelui public". Din capul locului cititorii suplimentului Mihălescu {EminescuOpX 226} a cătat să rămâie surprinși de stilul împodobit cu flori retorice împrumutate de la prostituție, de coordonarea arbitrară a datelor și de tăcerea ca piticul asupra scrisorii generalului Russisky. A alege din mulțime de documente pe acelea cari convin momentan, a nu pune la unele ziua în care ele au fost eliberate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin suferințele seculare până în zilele noastre. O iubim sans phrases. În privința frazelor frumoase și protestațiunilor de uliță și de profesii de credință sîntem atât de săraci, încît însuși d. Simeon Mihălescu și bancherul Warșawsky ne-ar putea da lecții de, retorică; dar o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine și la oameni străini. Și chiar dacă amintirea noastră ar pieri în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d. ministru de esterne are multă stofă pentru un orator, are o rară fineță de argumentațiune, are, în momentele sale fericite, talentul chiar de a-și espune argumentele în mod concis și-ntr-o ordine nu numai logică dar și retorică, dar pe de altă parte nimeni nu va contesta că acele momente fericite nu sânt tocmai dese și că meritul logic al argumentațiunei pierde adeseori prin difuziunea și incoerența formei. A vorbi patru ore lucruri ce s-ar putea espune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
speciei "animal scribax" din familia Liberalelor este că nu știe carte. Neștiind carte și având a vorbi cu publicul lor în toate zilele, animalele condeiului în România câștigă la șiruri repetând fără trebuință cuvinte care n-au nici vro greutate retorică, nici vrun înțeles deosebit, care să merite a fi întipărit minții. "Romînul", care de altmintrelea numai românește nu-i scris, au ajuns la treapta de a ști că verbul are proprietatea de a putea fi conjugat, prin urmare nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după titlu. Era chiar bun, dar strivit de influența lui Arghezi, de care în mod surprinzător pentru mine nici măcar nu era conștient, cu toate că recunoștea în autorul Florilor de mucigai și al "blestemelor" un geniu. În rest, spunea că Arghezi era retoric... Avea deci spirit critic, dar nu și pentru volumul său de versuri și mai ales deloc pentru sine, căci indignările lui ascundeau o discretă hipertrofie a eului, silit mereu să se apere și să vadă in ceilalți numai imbecilitate și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secat, dom' profesor! După trei-patru luni mă făcusem galben ca turta de ceară. Și eram și eu băiat tânăr, nici nu împlinisem treizeci de ani. Ce simțiți dumneavoastră după ce beți un pahar de apă? strigă deodată Vintilă la mine (întrebare retorică, încît nu-i răspunsei). Că v-a fost sete, nu? Și că nu vă mai e! Ei, fata asta te făcea să simți că setea era și mai mare. Te duce la cimitir, dom' profesor. Da' țineam la ea, mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ani, vom fi scrum. Semnătura: ss indescifrabil Ce să zic, povestea începea să-mi placă. Olanda, Italia, America. Omul progresase. În două luni, cât trecuseră de la ultima scrisoare, își îngrijise stilul și eliminase bombasticismele. Textul căpătase substanță, precizie, organizare retorică. Extemporalul merita examinat îndeaproape. Sentimentul că aveam acces la intimitatea altuia (care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
literare. Disputa oral/scris caracterizează întreaga viață spirituală a antichității. Elogiul cuvântului, superioritatea oralității și a elocvenței stau mult timp în prim plan. Retorica are o importanță deosebită în această perioadă, iar poezia e percepută ca vorbire metrică, de unde accepția retorică a poeziei și confuzia dintre retor și poet. Definiția retoricii ca artă a vorbirii orale sau în scris reprezintă prima recunoaștere a literaturii ca artă a limbajului, ceea ce constituie până astăzi un element esențial, una dintre definițiile centrale ale literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
antică, de litteratura poetarum (literatura scrisă a poeților). Un termen-cheie care-și adaugă tot mai multe determinări și conotații speciale. Modul poetic de a scrie în viziunea epocii este în primul rând o formă de stil cultivat, printr-o estetizare retorică, ornamentat prin cuvinte și imagini rare. „Prima distincție radicală, fie și implicită, dintre limbajul poetic și cel uzual, aparține Evului Mediu” Poeții lui il dolce stil nouvo consacră în mod definitiv atât o nouă școală cât și o nouă modalitate
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cartea și tiparul devin sinonime. Răspândirea scrierii și mai ales a tiparului nu anulează încă tradiția și prestigiul expresiei orale. Oralitatea continuă să facă parte din tehnica literară cea mai evoluată: Boccaccio simulează stilul oral, umaniștii vor să reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere, redactare, o formă de vorbire. Prestigiul elocvenței rămâne
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere, redactare, o formă de vorbire. Prestigiul elocvenței rămâne în continuare extrem de mare, idealul estetic bine codificat retoric. Se face însă disocierea, tot mai netă, a conceptelor, a celor două tipuri de literaturi. Se produce despărțirea definitivă dintre limba scrisă și cea vorbită și totodată și teoretizarea acestei disocieri, cu tendința diminuării valorii expresiei orale. Poeticienii epocii fac
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cultural al literaturii și orientarea spre domeniul estetic. Ideea se regăsește la Doamna de Staël, Fr. Schlegel și va fi îmbrățișată de toți romanticii. „Frumosul literar” oscilează însă între definiția convențională, largă, simplă etichetă goală pentru un număr de elemente retorice și accepția foarte personalizată și subiectivă. Acest din urmă aspect introduce problema relativismului, orice definiție a frumosului e astfel posibilă. Stendhal vorbește de „ideea mea despre frumosul literar”. Aceeași idee o găsim la Baudelaire într-unul din textele postume Artificii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și reguli privind convingerea și persuadarea auditoriului. Retorica antică studia trei tipuri de discurs: deliberativ, judiciar și demonstrativ. Douăzeci de secole mai târziu, atenția retoricii se îndreaptă spre literatură, spre arta discursului frumos, oral sau scris, centrându-se pe figurile retorice. În funcție de natura mecanismelor performative pe care le studiază cu predilecție, se poate discuta despre retorică argumentativă, retorică metafizică, retorică textualistă, retorică poetică 1. Retorica argumentativă studiază, în principal, mecanismele logice prin care un discurs poate deveni performant. Retorica metafizică studiază
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]