3,363 matches
-
în loc să tragă după ele brațul, măduva spinării, ființa întreagă. Când nu-ți iese ceva, ești tentat să lași totul baltă și să încerci ceva mai simplu, ceva cu care să mergi la sigur. Așa se face că găsim în poezie rima perfectă, metafora impecabilă, formele fixe, comparațiile care-ți taie răsuflarea. Doar că, în cazul poemului, avem doi eroi (autorul și cititorul), iar acești eroi își pot schimba oricând rolurile și au nevoie de pricepere și de-o parte a paginii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mea. Nu există lumină fără întuneric, dar nici suferință fără bucurie. Nu pot scrie decât dacă ceva foarte frumos îmi face inima să bată mai iute. Sigur, fața ascunsă a frumosului e suferința, nu există câștig fără pierdere. LV. Ai rime seducătoare în unele poeme, însă multe dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât ca un strigăt. Mă gândesc la unii poeți, care construiesc rime pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ai rime seducătoare în unele poeme, însă multe dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât ca un strigăt. Mă gândesc la unii poeți, care construiesc rime pe o silabă și o prepoziție, un pronume și o conjuncție, jerbe de sunete, artificii de cuvinte. Tu alegi un dincolo-de-cuvânt... MK. În volumul meu recent The Chine fac și eu toate aceste lucruri, deci presupun că ar fi cazul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândesc că importantă este însă linia pe care o tragem între poezia bună și cea mediocră, fie că e vorba de vers liber și vers riguros, ori de forma clasică și varianta ei contemporană, când ne gândim la ritm și rimă. Virtuozitatea e și ea o plăcere în sine, și pentru autor și pentru lector, iar virtuozitatea celor cu har nu e doar ceva superficial, ci și un "ritm al sufletului", cum bine zici. Când sunt pusă să aleg între una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era un nor între Anglia și Ungaria, cu o săgeată care zicea, "Tu". Poate că așa e. În ultima parte a unicului poem lung, cel mai lung, din următorul meu volum (25 de poeme în 5 secțiuni, toate în terza rima), Anglia e distrusă de cinci apocalipse. Nu știu nici eu însumi cum să înțeleg aceste texte, dar le-am scris, chiar le-am scris cât am putut de bine, așa că trebuie să aibă un înțeles pentru mine. LV. Întocmai ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-a fermecat pe tânărul rege și, se spune, l-a convins să fie aliatul italienilor în campania antiotomană. Inteligența, cultura, sensibilitatea, farmecul, experiența de viață le-a valorificat frumoasa Veronica Franco prin crearea a două volume de versuri Terze rime, publicate în 1575, și un volum epistolar Lettere familiari a diversi, publicat în1580. Un exemplar Terze rime i l-a oferit, cu dedicație, filosofului francez Michel de Montaigne (1533-1592). În posteritate a rămas prin notorietatea creată în protipendada venețiană și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
campania antiotomană. Inteligența, cultura, sensibilitatea, farmecul, experiența de viață le-a valorificat frumoasa Veronica Franco prin crearea a două volume de versuri Terze rime, publicate în 1575, și un volum epistolar Lettere familiari a diversi, publicat în1580. Un exemplar Terze rime i l-a oferit, cu dedicație, filosofului francez Michel de Montaigne (1533-1592). În posteritate a rămas prin notorietatea creată în protipendada venețiană și prin talentul scriitoricesc, dovadă fiind intrarea creațiilor ei în antologii de poezie și de literatură epistolară. Un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
așezământ pentru prostituate sărace și pentru copiii lor, ceea ce s-a și realizat. Pierzând pe un ultim mare binefăcător prin deces, ea a trăit ultimii ani în sărăcie, tot astfel a intrat în lumea umbrelor. Reproducem un sonet din Terze Rime: E, qual essa si sia, la mia bellezza, quella che di lodar non sete stanco, spenderò poscia in vostra contentezza: dolcemente congiunta al vostro fianco, le delizie d' amor farò gustavi, guand' egli è ben appreso al lato manco; e
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Florența, într-un climat mai blând pentru a urma cure de ameliorare a sănătății. S-a întors în Veneția, a făcut febră mare și, în 23 aprilie 1554, a părăsit lumea pământeană. Postmortem, sora ei Cassandra a publicat volumul Rime ce cuprinde 311 poeme. Critici și istorici literari au încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al volumelor de versuri Canzoniere și Rime și de Pietro Bembo (1470- 1547), istoriograf și bibliotecar al Republicii Venețiene, autor al unor volume de poezii și de dialoguri. Poetul german Rainer Maria Rilke a apreciat mult poezia sensibilă a Gasparei Stampa. Reproducem un sonet: Cum știe cel
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Scudéry, în Aviz Cititorului care precede Axiane, în 1643, consideră că versul, în teatru, este o formă artificială care nu ar putea satisface idealul de verosomil. Cum remarcă Chapelain, în Scrisoarea despre cele douăzeci și patru de ore, versul francez, care impune rima, este o formă foarte diferită de cea adoptată în limba vorbită. În sfârșit, scrie el, în ceea ce privește ultima, în care nu sunteți de acord să se vorbească în versuri și chiar în rime31 în teatru, sunt întru totul de acord cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi destul să mă facă să pierd dorința de a lucra vreodată la poezia scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și orice credit celor care aduc acolo vreo scânteie de judecată." Limbaj al convenției, versul este, după părerea lui, de evitat pe scenă. El îi citează ca modele pe autorii dramatici italieni sau spanioli care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mod fericit proza. "Dintr-o mie de comedii și tragedii italiene, nu cunosc decât Sophonisba lui Carretto care să fie rimată, toate celelalte fiind în proză sau în vers liber care aproape că nu se face simțit; în afara creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest abuz, și ce-i mai rău, nu văd cum l-am putea abandona." Tot în numele verosimilului condamnă și d'Aubignac folosirea versului. Tragedia sa în proză, Zénobie, piesă scrisă în 1640 și publicată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor, libertatea ritmului lor, le conferă un aspect natural. "Pentru același motiv, adaugă el, versurile stanțelor sunt mai puțin versuri decât alexandrinul, fiindcă în limbajul nostru comun se folosesc mai multe din aceste versuri inegale, unele scurte, altele lungi, cu rime încrucișate și îndepărtate unele de altele, ca și din acelea a căror măsură este totdeauna egală, iar rimele bine împerecheate." Corneille atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin versuri decât alexandrinul, fiindcă în limbajul nostru comun se folosesc mai multe din aceste versuri inegale, unele scurte, altele lungi, cu rime încrucișate și îndepărtate unele de altele, ca și din acelea a căror măsură este totdeauna egală, iar rimele bine împerecheate." Corneille atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în exprimarea emoțiilor nuanțate. "Mânia, scrie el în Examen la Andromeda, furia, amenințarea, și alte exprimări violente nu le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piardă aparenta spontaneitate 35. El însuși recunoaște că a dat un ton prea retoric stanțelor lui Rodrigue, în Cidul. "Trebuie evitată o prea mare afectare. Prin asta stanțele Cidului sunt inexcuzabile, iar cuvintele durerea și Ximena 36, care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același mod de a încrucișa rimele, nici după același număr de versuri. Inegalitatea lor în aceste trei cazuri le-ar apropia mai mult de vorbirea obișnuită, și ar simți ardoarea și elanul unui spirit ce nu are decât pasiunea drept ghid, iar nu regularitatea unui autor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio grijă a Poetului nu le poate împiedica să fie zărite în dramă dacă ea este în versuri". 2.3.3. O acțiune care reproduce realul Așa cum personajele par să fie ieșite drept din universul cotidian, acțiunea trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poetic, totodată artistic și inspirat, profund și brusc, larg și adevărat; știind să sfărâme când trebuie și să deplaseze cezura pentru a deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inspiră din Frații lui Terențiu. Acesta arată rezultatele a două tipuri de educație, una liberală, cealaltă tiranică, asupra a doi tineri. Lope transpune problema la nivelul relațiilor conjugale, ceea ce face și Molière la rândul său. 10 "Un oarecare făcător de rime, de dincolo de Pirinei Pe scena-i într-o zi închide ani nenumărați și grei. Aici ades eroul unui spectacol fără de perdea, Copil în primul act, devine în ultimul bătrân sadea." (n.tr.) 11 V. lucrarea lui Paul Hazard, La crise
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și o conturare a profilului basmului contemporan, a mutațiilor ce au avut loc și la nivelul stereotipiei, constatând, printre altele, „tendința spre simplificare a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în versuri, cărora le lipsește uneori rima, demetaforizarea, dispariția unor părți ale formulelor și înlocuirea lor cu altele, un proces de „întrepătrundere a elementelor diferitelor tipuri de formule”, paliditatea inovației, prezența „precizărilor-paranteză”, care trimit la aspecte reale de viață, reducția numărului de formule. Se reliefează, pe baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]