11,108 matches
-
Stalingrad și evenimentele din Rusia, soarta războiului era cam pecetluită. Pentru a lăsa cât mai puține urme, aceste crematorii au Început să fie demontate. În vara anului 1944, prin august-septembrie, nu rețin exact data, au fost duși... Aveau nemții niște ritualuri - au fost duși la baie, În lagărul nostru (eram În lagărul D), la dezinfecție, iar apoi i-au dus la gazare, să-i lichideze. În acel moment, unul dintre aceste Sonderkommando s-a răsculat. Mă rog, s-a dat alarma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei în această viață? Cum, dar nu erau puține! Când spăla, de pildă, cu capul aplecat în cazan (o găseam adesea astfel venind de la școală) mama arăta atât de liniștită și de frumoasă încît acest spălat mi se părea un ritual misterios și nu trudă umilitoare. Mica noastră casă cu grădiniță mi se părea un colț al paradisului și totdeauna se întîmpla s-o găsesc aplecată asupra a ceva; știa să insufle viață lucrurilor. Toată copilăria mea am băut cafea cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi coborât în alt tărâm, dar nu credeam că nu-mi va arunca măcar o privire de recunoaștere, o sclipire măcar, o clipire, adică iată, el e soțul meu pe car îl iubesc și mă iubește și apoi să continue ritualul gesturilor și cuvintelor care se fac și se spun când sîntem cu alții. Șocul fu mai puternic decât cele două anterioare și nu-mi ajută cu nimic gândul că știam că mă iubește, că mă iubește foarte tare, că doi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu știu ce forțe malefice și îi dădea să sugă din sânul ei bogat, în deplină singurătate și complicitate cu noua-născută, care n-avea nevoie de mine... XII Vasile ne trimise tot ce trebuie pentru botez, care avu loc la biserică, după ritual, spre bucuria mamei, deși Matilda, fiind membră de partid, înfrunta o interdicție. Preotul o vîrî pe Silvia în apă (și fetița se arătă cuminte, spre deosebire de alții care urlau ca din gură de șarpe), își făcu slujba și ne eliberă un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au cules altele, și eu n-am cules, că mi-a spus un om că nu e voie..." " Păi sigur că nu e voie..." " Da' vreau să pun și eu, ta-taaa", spuse cu un regret neașteptat, care îmi aminti că ritualurile pe care le cere un eveniment care se produce în lumea copiilor nu mai sânt simplă joacă, ci reprezintă participarea totală a simțirii lor la misterele existenței. Ce era o mireasă? Hm! Un fel de zână care putea fi văzută
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi putut pomeni fără veste în situația mea; ei și? Puteai face ceva? "Cu-o moarte toți sîntem datori"', reflectase odată Ion Micu când doi scriitori din București muriseră, unul după altul, ba chiar rîsese: "La cimitir, parodiase el ritualul unei ședințe, Cezar Petrescu", pe care tocmai îl îngropau, se pregătește Al. Chirițescu", care tocmai agoniza), Ion Micu încercă să mă distreze povestindu-mi senzaționala ședință care avusese loc la București între timp și pe neașteptate între scriitori și I.C.
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de atunci." "Ai să vezi că nu mai sînt," surâse ea cu ironie senină și începu foarte încet să se dezbrace. Mișcările ei îmi păreau sacre, atât erau de sigure și de armonioase. Începui să fac la fel și când ritualul se termină, o luai în brațe, o dusei în patul meu auster în care dormise atâția ani o fată (prima mea cititoare!) și, urmărit de scena de odinioară când ne iubisem întîia oară noi doi și întîia oară eu cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar fără bogăția de culori a unui amurg fastuos. Îmi aruncai privirea circular, să redescopăr subalternii marelui Vasile. Erau alții și nu avui nici o curiozitate să-i cunosc. În același timp, la vederea acestor ființe care obosiseră se pare, în ritualul vieții lor anonime, știam că dacă am să rămân să beau cu ei depresiunea mea s-ar fi retras și i-ași fi văzut cine știe, poate în culori de epopee. În care nu triumfam decât eu și Silvia, zeitate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-ar putea constitui oricând în repere estetice într-o eventuală istorie a genului, sunt acelea ale lui Eminescu și Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă a expresiei, promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Arie culturală" Postulat de Școala difuzionistă, conceptul antropologic de arie culturală (În germană, Kulturkreis; În engleză, culture area) definește un spațiu geografic și social (un teritoriu) În cadrul căruia se răspândesc și se face schimb de credințe, obiecte materiale, raporturi sociale, ritualuri, sisteme de valori, moduri de viață Împărtășite de indivizi provenind din aceeași cultură sau din culturi diferite și care au anumite puncte comune. A fost propus În principal pentru a diferenția obiceiurile grupurilor aparținând unor popoare „lipsite de scriere”, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sa petrecută la Sagua la Grande, devine sensibil la caligrafia chinezească practicată de tatăl său, fiind În același timp profund marcat de practicile africane din Cuba, În care este inițiat de nașa sa, Mantonica Wilson, autoritate locală În materie de ritualuri magico-religioase originare din Dahomey 1 și de santeria, religie afro-cubaneză ce corespunde cultului brazilian candomble. A urmat Madridul, unde Lam, venit pentru a studia artele, s-a simțit prizonier al concepțiilor lui Sotomayor, profesorul său, curator la Muzeul El Prado
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
devenit astfel. Conformându-se acestui model familial, multe societăți restrânse, ordine religioase și loje masonice și-au ales o structură asemănătoare. O ierarhie cvasi-ancestrală, imuabilă, fundamentează și justifică autoritatea Tatălui sau a Maestrului. Încorporarea fiecărui „frate” se sărbătorește printr-un ritual În cadrul căruia practica terorizantă a jurământului Îi pecetluiește solidaritatea cu grupul și, În același timp, Îl distinge de cei care nu sunt membri. Însă aici avem de-a face cu o fraternitate nominală, cu o notație comodă. Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
astfel să nege importanța spațiului public: În consecință, spațiul privat poate să invadeze totul. Articularea celor două spații nu mai este asigurată, iar provocarea poate deveni un fel de artă de a trăi. Un grup poate astfel crea În interiorul său ritualuri de integrare complet opuse față de orice formă de respect: violarea unei femei, uciderea unei persoane, terorizarea celor slabi. Totul devine posibil atunci când rolul Întemeietor al interdicției și al respectului față de persoana umană nu se mai afirmă. Iar civilitatea și politețea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
interacțiune. În plan didactic, Vincent Louis se inspiră În mare măsură din lucrările lui Catherine Kerbrat-Orecchioni și din cognitivism. Pentru Catherine Kerbrat-Orecchioni, variațiile observate se pot localiza la toate nivelurile de funcționare a interacțiunilor: ordinea În care se ia cuvântul, ritualuri de salut etc. Pragmatica numită „contrastivă” are drept prim obiectiv descrierea tuturor acestor variații În comportamentele pe care le adoptă membrii diferitelor societăți Într-o anumită situație de comunicare. Aceste descrieri trebuie să permită cercetătorului să definească profilul unei societăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
identificare colectivă care existau dinainte de nașterea mișcării, elemente care prezintă, cu alte cuvinte, un caracter „protonaționalist”. Printre acestea, există unul ă limba ă a cărui importanță este supraestimată. Există și altele cu care se Întâmplă exact invers ă religia și ritualurile populare, a căror putere de mobilizare este prea adesea trecută cu vederea. Conform unei reprezentări comune, masele s-ar orienta spontan Înspre naționalism din cauza opresiunii lingvistice. Refuzând să li se impună o altă limbă și atașate de propriul idiom, ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pierdută În mijlocul unui ocean de necredincioși. „Sfintele icoane” servesc și la mobilizarea protonaționalistă a claselor populare. Acestea pot fi drapele, imnuri și festivități care regrupează punctual și În aceeași fervoare populațiile așezate pe un teritoriu dat. Ele furnizează „simbolurile și ritualurile sau practicile colective, singurele care dau o realitate palpabilă unei realități altfel imaginare”. „Dimensiunea critică” a elementelor de identificare pune și ea probleme: sfintele icoane pot fi prea mari și pot depăși frontierele viitoarei entități naționale sau, dimpotrivă, pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Seca, 1998). În practică, dar și În teorie, interacțiunile și comunicările dintre grupuri, indivizi și comunități, ca și Între subiecții Înșiși sunt deturnate, divizate sau organizate În funcție de diferitele moduri de percepere a realității, calificate uneori drept „rutine”, fixate În tradiții, ritualuri sau obiceiuri. Emile Durkheim credea, În momentul În care adopta expresia (Durkheim, 1898), că este vorba despre forme moștenite și stabile de ideație colectivă (familii, grupuri, rețele, triburi). Pentru el, această noțiune făcea trimitere la dimensiunea psihosocială a instituțiilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
expresia (Durkheim, 1898), că este vorba despre forme moștenite și stabile de ideație colectivă (familii, grupuri, rețele, triburi). Pentru el, această noțiune făcea trimitere la dimensiunea psihosocială a instituțiilor și a instituționalizării, obiecte de studiu specifice sociologiei, dar și la ritualurile, credințele și valorile fundamentale ale unei societăți. Echivalente cu partea „mentală” sau „cognitivă” a autostructurării instituțiilor, RS căpătau o fixitate structurală care nu ținea cont de evoluțiile tot mai importante din comunicarea de masă (presă, televiziune, radio, mai recent Internet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la expiere). Privită, În maniera lui Erving Goffman, dintr-un punct de vedere etno-metodologic, analiza diferitelor ritualuri care ne punctează viața cotidiană se dovedește esențială deoarece pune În discuție „conduita umană” și ne informează astfel despre ceea ce Gilbert Durand numea, În anii ’60, „structurile antropologice ale imaginarului”. G. F. & CAZENEUVE Jean (1958), Les Rites et la condition
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Simon Kimbangu și ca semn al bunăvoinței albilor dezinteresați din Salvation Army, trâmbițându-și cu vocea și cu instrumentele zelul și energia Împotriva vrăjitoriei, care Își găsește un ecou În antifetișismul Învățăturii lui Kimbangu. Ca și miturile subiacente noilor religii, ritualurile se elaborează pornindu-se de la o simbolistică ce reunește referințe diverse. Altfel, pe altarul cultului ngunzist-amicalist (Congo, anii ’50) ridicat pe câteva trepte și acoperit cu o mantie roșie, culoare asociată În mod tradițional cu fecunditatea și cu prestigiul regal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din sicriu, dar observăm că după o vreme copilul are coșmaruri, începe să devină mai fricos, îi apar fobii, anxietăți etc. Tot în numele iubirii pe care le-o purtăm, e bine să nu-i lăsăm pe copii să participe la ritualurile de înmormântare sau să vadă acele sicrie descoperite și scene incompatibile cu viața lor, chiar dacă ei sunt foarte curioși. 21 Ca peste tot în viață, în creșterea și educarea copiilor, greșelile părinților sunt determinate și de căderea în extreme: răsfățul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dominații masculine, cât la apariția unor elite de ambe sexe. În același context, se poate remarca o importantă modificare a statului copiilor, cel puțin al celor apartenenți elitei: miză a investițiilor educative și schimburilor matrimoniale, ei devin obiectul unor elaborate ritualuri de inițiere. Principala concluzie ce reiese în urma reevaluării propuse aici o reprezintă importanța mecanismelor egalitare în stoparea permanentei tendințe sociale către stratificare și ierarhie; ele au inhibat sistematic și emergența inegalității dintre sexe, instituită târziu, în opinia autorilor, după adoptarea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
statut și posesiuni, ca să nu le amintim pe cele în care ierarhia ereditară și chiar practica sclavajului constituie norma (Ames 1995). Mai mult, deși esențiale pentru sancționarea ei instituțională, posesiunile materiale nu reprezintă singura formă de inegalitate: cunoașterea, consacrată prin ritualurile de inițiere, reprezintă o alta și, probabil, și cea mai importantă, în cazul particular al vânătorilor-culegătorilor (Peterson 1993; Shennan 1996). Statutul copiilor rămâne, din rațiuni previzibile, destul de neclar în observațiile etnografice. Este indubitabil că propensiunea etnocentrică a analiștilor, cuplată cu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
o primă etapă, a femeilor, pe care le însoțesc în peregrinările lor cotidiene, pentru a se atașa ulterior, la o vârstă mai înaintată, grupurilor de bărbați. Această tranziție, în unele situații surprinzător de „naturală”, face în altele obiectul unor complexe ritualuri de inițiere (Owens & Hayden 1997). De exemplu, la inuiți, spre deosebire de alte populații, cum sunt boșimanii !Kung sau pigmeii Aka din Africa Centrală, procesul de tranziție spre maturitate și asumarea activităților proprii fiecărui sex are loc mai devreme (în jurul vârstei de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și ierarhiei sociale pare să susțină tendința către obiectualizarea copiilor, deveniți un capital prețuit în jocurile prestigiului și alianțelor maritale; apartenența la elită aduce, în același timp, o degrevare parțială de sarcinile subzistenței cotidiene, dar și o educație atentă și ritualuri de inițiere severe (Owens & Hayden 1997). Ca trăsătură generală, se poate afirma că modul de raportare la lumea naturală, privită ca o „mamă generoasă” (Bird-David 1990), nu permite vânătorilor-culegătorilor să emită pretenții de proprietate asupra mediului și, în consecință, nici
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]