6,157 matches
-
analizată ca formă de linearizare postciclică (Nicolae 2013d: cap. IV). În structurile a, b și a', b' mai are aceeași interpretare aspectuală (aditivă, continuativă): (128) a. le maivăd a'. maile văd (româna nonstandard) b. le-am maivăzut b'. maile-am văzut (româna nonstandard) În structura subjonctivului (prezent), mai se comportă la fel ca mai sus: precedă verbul lexical și este precedat de cliticele pronominale (129a) (opțiunea limbii standard) sau precedă cliticele pronominale și verbul lexical (129b) (opțiune nonstandard), opțiuni echivalente sub raportul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
163-165, pentru definirea termenului) în care să lexicalizează ambele poziții C, FORCE și FIN. În limba contemporană, recomplementarea lui să este determinată de prezența în periferia stângă a constituentului nu cumva / nu care cumva, deci este parțial idiomatică, însă în româna veche structura permitea mai mare flexibilitate (v. §IV.2.2). În structurile subordonate, primul să lexicalizat este echivalent cu ca (din structura ca... să) (131). Diferența dintre structura ca... să și structura să... să este vizibilă în propozițiile principale, unde
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
precis, sub analiza deplasării verbului ca grup, proiecția în al cărei specificator se deplasează verbul). În analiza fazelor romanice vechi această proiecție este în general identificată ca fiind FINP (v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b și bibliografia); analize recente (ale românei vechi) au insistat asupra deplasării la FINP (Nicolae și Niculescu 2014) sau FOCP (în special analizele din Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016), diferite forme de inversiune fiind deci asociate cu deplasare în poziții distincte din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în special analizele din Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016), diferite forme de inversiune fiind deci asociate cu deplasare în poziții distincte din domeniul C. În continuare, ne propunem să aducem argumente în sprijinul analizei inversiunii în româna contemporană ca deplasare uniformă la FINP. În capitolul următor, vom extinde această analiză și la discuția gramaticii V2 a românei vechi, încercând să reconciliem rezultatul din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) privitor la valoarea pragmatică a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu deplasare în poziții distincte din domeniul C. În continuare, ne propunem să aducem argumente în sprijinul analizei inversiunii în româna contemporană ca deplasare uniformă la FINP. În capitolul următor, vom extinde această analiză și la discuția gramaticii V2 a românei vechi, încercând să reconciliem rezultatul din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) privitor la valoarea pragmatică a inversiunilor (din cronicile moldovenești, principalul material al autoarelor) cu ipoteza că verbul se deplasează în mod uniform la FIN. În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cronicile moldovenești, principalul material al autoarelor) cu ipoteza că verbul se deplasează în mod uniform la FIN. În armonie cu principiile de analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim că inversiunea în româna contemporană este atestată cu imperativul (obligatorie; sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de reținut • proiecția vizată de deplasarea verbului în domeniul C este FINP; întrucât verbul se deplasează ca grup, locusul exact al deplasării va fi [Spec, FINP] Relevanța fenomenelor examinate • inversiunea aduce încă un argument pentru deplasarea verbului ca grup în română; într-o analiză în care verbul se deplasează prin mișcare centru-la-centru, rămâne misterioasă dispariția complementizatorului să sub inversiune (ar fi de așteptat să rezulte structuri ca (143b-c) Extensiuni • diagnosticele sintactice folosite în această secțiune pentru a arăta că verbul inversat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbul gerunzial deplasat la Cva ocupa tot [Spec, FIN] (144) a. pe Vasile văzându-l supărat, mi-am dat seama că b. ieri văzându-l pe Vasile supărat, mi-am dat seama că 4. Concluzii. Rezumat Deplasarea verbului. Analiză (i) Româna modernă prezintă două opțiuni de deplasare a verbului: deplasare la I (opțiunea generală) și deplasare la C (opțiune mai restrânsă, diagnosticată sintactic prin encliză pronominală și/sau postpunerea auxiliarelor). (ii) În română, strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ne- are același nucleu sintactico-semantic în ambele ipostaze, atunci ne- se poate analiza ca având o singură intrare de Lexicon: afix acategorial negativ, inserat fie în componentul sintactic (centru în NEG0), fie în componentul lexical (afix lexical negativ). (v) În româna contemporană, formele sintetice se ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Cât privește structurile cu deplasare la C, am arătat că proiecția care găzduiește VP deplasat la stânga auxiliarelor și a pronumelor clitice este FINP. Modul de funcționare a enclizei pronominale și a postpunerii auxiliarelor este extrem de important pentru analiza datelor din româna veche din capitolul următor. Rezultate și predicții Analiza generală a sistemului verbal românesc și a deplasării verbului a scos la iveală o serie de fenomene sistematice. (vii) Distincția centru / grup (engl. head / phrase) apare a fi extrem de relevantă: - opțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de fenomene sistematice. (vii) Distincția centru / grup (engl. head / phrase) apare a fi extrem de relevantă: - opțiunea de deplasare a verbului ca grup caracterizează transparadigmatic sistemul verbal românesc și explică absența totală a fenomenelor de ridicare a auxiliarului la C din română; - analiza de mai sus a scos la lumină și faptul că centrele sunt de două tipuri: încorporate și neîncorporante; centrele încorporante (negatorul ne- și semiadverbele mai, cam, prea, tot, și) se integrează în structura verbului prin adjuncție la stânga și se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu 2013b; Hill și Alboiu 2016) (v. §II.2.4), nu în sensul gramaticalizării unor poziții fixe de topic și/sau de focus, ci în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi. (cf. OK: Mai poate citi.) *** Pe baza analizei deplasării verbului în româna contemporană, ne putem îndrepta atenția asupra datelor limbii române vechi în capitolul următor, extinzând intuițiile privitoare la stadiul actual de limbă asupra limbii vechi și aplicând diagnostice sintactice similare care ne vor ajuta să surprindem principalele fenomene de schimbare sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin. 1. Introducere, obiective
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin. 1. Introducere, obiective și structură În româna modernă, etapă în care opțiunea generală de deplasare a verbului este V-la-I (i.e. V-la-MOOD), structurile cu deplasare V-la-C (diagnosticate prin inversiune / encliza auxiliarului și a pronumelor clitice)sunt limitate și contrânse cu formele finite (§III.3.5). În schimb, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
modernă, etapă în care opțiunea generală de deplasare a verbului este V-la-I (i.e. V-la-MOOD), structurile cu deplasare V-la-C (diagnosticate prin inversiune / encliza auxiliarului și a pronumelor clitice)sunt limitate și contrânse cu formele finite (§III.3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la FIN), specifică fazelor vechi ale limbilor romanice. Pe lângă datele din română, vom aduce în discuție, pe scurt, și unele date din latina dunăreană pe care le-am extras din "culegerea de inscripții cu vulgarisme" întocmită de Stati (1961: 120-145); latina din această zonă, care stă la baza românei, prezintă caracteristici ale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Pe lângă datele din română, vom aduce în discuție, pe scurt, și unele date din latina dunăreană pe care le-am extras din "culegerea de inscripții cu vulgarisme" întocmită de Stati (1961: 120-145); latina din această zonă, care stă la baza românei, prezintă caracteristici ale latinei din alte arii care au condus la apariția unei gramatici V2 în fazele vechi ale limbilor romanice. Un fenomen de asemenea specific fazelor mai vechi ale limbilor romanice, mai rar (însă sistematic) atestat în traduceri și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
capitolului este următoarea: în §2 vom arăta că putem păstra analiza propusă prin raportare la limba contemporană (§III) pentru auxiliare, pronume clitice, negația propozițională și complementizatorul să; de asemenea, structurile VOS, indicator important pentru "evacuarea" VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom analiza gramatica V2 a românei vechi, raportându-ne la cercetările asupra gramaticii V2 a altor limbi romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pronume clitice, negația propozițională și complementizatorul să; de asemenea, structurile VOS, indicator important pentru "evacuarea" VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom analiza gramatica V2 a românei vechi, raportându-ne la cercetările asupra gramaticii V2 a altor limbi romanice vechi și extinzând diagnosticele sintactice propuse în aceste cercetări la datele românei vechi și, pe scurt, la datele latinei dunărene
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asemenea, structurile VOS, indicator important pentru "evacuarea" VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom analiza gramatica V2 a românei vechi, raportându-ne la cercetările asupra gramaticii V2 a altor limbi romanice vechi și extinzând diagnosticele sintactice propuse în aceste cercetări la datele românei vechi și, pe scurt, la datele latinei dunărene. În §4 discutăm și analizăm fenomenul dislocării nucleului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]