6,798 matches
-
fără vină ai epocii cu haosul cel mai bine organizat... Nici un tribunal din lume nu-i poate condamna. Cît despre tribunalul personal, nici nu poate fi vorba... Costache: Nu-i chiar așa..., numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate acestea, în cimitirul închisorii sunt doar câteva morminte ale deținuților. De asemenea se știe că peste 200 de cadavre fără nume sunt înmormântate în cimitirul satului. Probabil mai mulți morți se află într-o groapă comună neidentificată încă. Pe ruinele fostui lagăr comunist de la Periprava, unde zeci de mii de oameni și-au pierdut tinerețea și sănătatea în timpul regimului comunist, un francez, pe nume Sylvain Remetter, contruiește hotelul “Ultima Frontieră”, un hotel de patru stele pentru oameni bogați 212. În ciuda
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește. Plecarea și portretul iubitului sperjur se încheagă dintr-un univers interior, martor cândva, al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la toate chemările epocii sunt relatate cu discernământ: "Așa greoi și obosit cum sunt/ târziu spre dimineață/ eu totuși vă cunosc pe toți/ locuitori ai globului terestru" ("Turn solemn"). "Cel care cată blana de aur în cuvinte" dezavuează arta "constructorilor ruinei". . "Întrebați-mă și am să vă răspund,/ Întrebați-mă orice, de la A la Zet/... Sunt un personaj pletoric care a traversat epoca noastră cu părul în flăcări." Problema alienării omului, alimentată de mutațiile la nivelul revoluției științifice, a istoriei zbuciumate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
constatăm că imaginația stârnește stihiile, distilează practici milenare, le organizează în noi armonii, posibil reale. Motivul jertfei creatorului este impresionant prin plasticizarea împinsă aproape peste limitele posibilului, prin tonul familiar și o anume capacitate de a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șuvoiul galbenei lumini/ căzută-n porii feței/ Ca-n niște gropi mărunte". Poemul "Amiază" se desfășoară meticulos, într-o imagistică rară, dantelată în afara fabulosului: "porumburile mari bat întunecate/ esențele luminii iuți de vară/ umbrele trec dune peste gleznele copacilor". Poezia "Ruinile conacului" presupune un univers halucinant, în care grifonul apără ordinea seculară a lumii create de el cândva; țăranii nu sunt decât urmașii acestei lumi; umanitatea acestora este transparentă: "Treceau țăranii cu trunchiurile pe umeri/ cu ușile și ferestrele sparte la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Refugiul este orientat către lumea arhaică, în anistorie, în mit, în legendă; "refugiul" este, de fapt, impropriu zis, pentru că Ion Gheorghe readuce "în existența noastră legenda, istoria, fabulosul, mitul. În poemul "Sensuri", căutarea vechilor așezări, posibilitatea de a plânge pe ruinele acestora îi este sugerată de dispariția cailor: "în această a treizecea noapte a Iuliei/ a trecut un vuiet de căruță peste mine". Este clipa care îl apasă, grea de sensuri din copilărie. Copilăria, oamenii, obiceiurile sunt foarte îndepărtate, cum îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stâlpi ai noului sistem de educație și care își află izvorul în propria noastră constituție de ființe umane. Această trans-relație este ca un acoperiș ce se sprijină pe cei patru stâlpi ai clădirii. (...) Și dacă nu există acoperiș, clădirea devine ruină" (B.N.,1999, p. 160). Am putea spune atunci, ținând cont de schema de mai sus, că învățarea transdisciplinară (ca miez al procesului educațional) presupune: a învăța să fii, a învăța să cunoști, a învăța să faci (fiecare raportate le cele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nesfârșit gloria lui grotescă. Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina prezentului și despre ruina omului. Sigur că, din când în când, mânerul se atașează la câte o ușă de frigider: înăuntru e speranța noastră congelată, iubirea; depinde de noi dacă reușim să deschidem ușa frigiderului; dar ca să deschidem ușa frigiderului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina prezentului și despre ruina omului. Sigur că, din când în când, mânerul se atașează la câte o ușă de frigider: înăuntru e speranța noastră congelată, iubirea; depinde de noi dacă reușim să deschidem ușa frigiderului; dar ca să deschidem ușa frigiderului ne trebuie o inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spre lacul Floreasca - și zidurile cu ferestre mici ale unui fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de decembrie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
studiat se reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vinte și elidarea vocalei „î“. Rolul stilistic constă în menținerea măsurii (prin suprimarea unei silabe) și a ritmului ce creează muzicalitatea versului. 3. Renașterea a alungat definitiv lunga noapte a Evului Mediu. 4. Teme: iubirea, creația, timpul; motive literare: noaptea, ruinele, cântecul, rozele, visul 5. mărci lexicogramaticale ale subiectivității: pronume la persoana I - noi; adjective pronominale, persoana I - noastre; verbe la persoana I - stam, ridicarăm (glasul) 6. secvențe care conturează dimensiunea spațială: în turnul fermecat; cerul greoi șintu necat; în tragicul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
I plural: Noi stam, (versurile) noastre. 9. Primul catren al sonetului Moartea visurilor - XIV asociază tema iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vederea transpunerii în practică fie a unui scop lucrativ, fie a unui scop caritabil. Primele mențiuni referitoare la contractul de societate au fost descoperite în Codul lui Hammurabi iar prima instituție bancară din lume se consideră a fi descoperită sub ruinele templului lui Uruk, din Mesopotamia anilor 3200-3400 Î.Hr. Societatea comercială a fost utilizată intens atât în Grecia antică cât și în Imperiul roman. Dreptul roman prevedea că societatea civilă (comercială) constituie un contract consensual, în temeiul căruia asociații puneau
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
s-a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării, a contrapunctului livresc și aluziv face din Marin Sorescu cel mai important anticipator și interpret al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-și permite desăvârșirea, eșuând într-o nevroză de destin cu accente paranoide". Opera intelectualului de rasă, autentic și original, a magicianului aforismului și fragmentului metafizic este analizată și cântărită din punct de vedere al conștiinței morale. Lipsa acesteia: o veritabilă ruină a sufletului. Din camuflajul său premeditat, Cioran a lansat urbi et orbi idei și ficțiuni ce nu-i mai periclitau viața, devenind tolerant și democrat de dragul supraviețuirii, fără însă a avea tăria de a-și recunoaște și dezavua public alinierea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
75 de pagini sub genericul " Pentru cine bat clopotele", o micromonografie a vieții și a operei, a aventuroasei parabole a omului și scriitorului (1921, Galați - 1998, Berlin). Tânărul Croh va debuta ca inginer constructor într-un București posteblic plin de ruine, și va sfârși în exilul său berlinez (în care se afla încă din anii '80) ca reputat profesor, istoric și critic literar. Va fi înmormântat după canoanele ritului mozaic, odată cu soția lui, Ruth, ce nu rezistase veștii decesului la spital
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cele mai multe personaje par setate să te-ncurce cu replici aiurea și la care nu poți da clic să scapi mai repede. Cel răpus e înghesuit în sicriu, cu fața și mîinile țepene și galbene ca turnurile unui fort conservate în ruină după ce fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Lupoaia, fiind mutat În fața bisericii. Din 1990 pînă În prezent la biserica Lupoaia funcționează preotul Murgilași İon. În timpul său (1992-1993) s-a acoperit biserica cu tablă de aluminiu. Exteriorul a fost tencuit din nou. Referindu-ne la biserici, putem aminti ruinele bisericii din satul Valea MÎnăstirii, construită În secolul al-XIV-lea; biserica ,, Nașterii Maicii Domnului ” construită În 1827; biserica de lemn ,, Sf.Trei İerarhi ” - sat Dealu Viilor, construită În secolul al - XIX - lea; biserica ,, Sf.Nicolae ” ; ,, Sf.Gheorhe ” - cătun Lupoița, sat Lupoaia
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Singuri izolați de lume Nu au gîndurile cui spune Nuna-n sufletele lor Apasă venin cu spor. ” IV. ,, Pentru o viață lăudată Și cu minciuni brodată Au lăsat masă și casă Și o casă prea frumoasă. ” Dispariția mînăstirii și acoperirea ruinelor ei cu pămîntul tăcerii, iar amintirea cu timpul uitării, arată că toate În viață sunt trecătoare. Vremea, jaful, sărăcia sau duhul răzvrătirii și al nemulțumirii după cum glăsuiește doina, care Îi stăpînea pe călugări, au dus la pustiul mînăstirii și la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
degradantă fizic și psihic: a. Mahalaua cu lume în descompunere sub acțiunea intemperiilor (ploaie, zăpadă, vânt, ceață, frig, arșiță): "E-o noapte udă, grea, te-neci afară/ Prin ceață obosite, roșii fără zare,/ Ard afumate triste felinare"; b. Orașul în ruină, cu cadavre în descompunere, unde poetul are obsesii, spaime, nevroze: " Odaia mea mă înspăimântă/ Cu brâie negre zugrăvită" (Singur); c. orașul înspăimântător, cu scene de viol: "Acum cad foi de sânge-n parcul gol/ Pe albe statui feminine" (În parc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
populare, fuziunea psalmului cu doina lui Dosoftei etc. (Al. Piru). Urmează o fază de tranziție marcată de "occidentalizare", de "clasici întârziați", istoricii Școlii Ardelene, reprezentanții poeziei culte (Văcăreștii, Budai-Deleanu, Conachi). Perioada romanticilor cuprinde atitudini din cele mai diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului, Filimon al romanului, Hasdeu al dramei istorice, Ghica al stilului epistolar. Este perioada modernă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Giurgiuveanu are valoare de simbol. Personajul a fost introdus în acțiune după tehnica balzaciană (prezentarea străzii Antim, descrierea casei lui moș Costache, al cărei aspect exterior și interior sugerează decrepitudinea, imaginea proprietarului). Există o corespondență între protagonist și "aerul de ruină și răceală". Amănuntele descriptive au funcția de a sugera o atmosferă, dar și funcția de a prefigura un caracter. Amănuntele fizionomice sunt prezentate printr-o tehnică a acumulării, încât portretul trimite la o dominantă de caracter (avariția). Prezența Otiliei înseninează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]