4,629 matches
-
Adalsveagen 6. 38. Szekely Emese, născută la 26 mai 1963 în localitatea Cărei, județul Satu Mare, România, fiica lui IOan și Izabella, cu domiciliul actual în Suedia, Osby, Adalsvegen 6. 39. Calmanovici Elis, născut la 10 mai 1932 în localitatea Movila Ruptă, județul Botoșani, România, fiul lui Hâim și Roza, cu domiciliul actual în Germania, Offenbach/Main, Hermann Steinheauserstr. 6. 40. Calmanovici Artur, născut la 4 mai 1936 în Focșani, județul Vrancea România, fiul lui Solomon și Otilia, cu domiciliul actual în
HOTĂRÂRE nr. 431 din 31 august 1993 privind aprobarea renuntarii la cetatenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123413_a_124742]
-
bine pregătit din punct de vedere teoretic. Dar elocința argumentativă, chiar dacă în spiritul marxism-leninismului, nu îi va fi de nici un folos lui Nagy în acele momente. Dimpotrivă, se poate conchide că "bucherismul" (orientare bazată pe teoretizarea excesivă a problemelor revoluționare, "ruptă" deci de "viață") l-a dezavantajat. Apoi, prezența și stăpânirea de sine a prim-secretarului polonez, care, el însuși muncitor de meserie, a știut să gestioneze și să tempereze mulțimea adunată pe străzile Varșoviei, și a cărui poziție a fost
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acoperiș, dar era găurit. Și au venit peste noi, În templul ăla, noaptea, din Basarabia, evrei din lagărul de la Edineț - și ăștia au venit ca niște oameni sălbatici, flămânzi, erau de-acum terminați. Noi Încă eram curați - ăștia erau flămânzi, rupți, ca niște animale sălbatice flămânde, cu păduchi... Și urlau... Și au venit peste noi... — Deja ați Început să vă dați seama cam ce vi se poate Întâmpla? — Da... Îmi aduc aminte că la Atachi megeam pe stradă și am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
respectiv rătăcitorul, căutătorul de pe acest pământ, primul Mare Călător. "Splendid-a fost./ Ne spunem bună dimineața/ fisuri dacă apar/ prin scări rulante și tunele de metrou,// Însă / talazuri, iarbă, piscuri, umbrele și mănuși/ retrag pe alt sistem solar/ arcuri crăpate, rupte strune,/ ațe și cabluri încâlcite,/ raze sincopate/ de-s în rețeaua ta de gând.// În junghiuri se zbat tronuri/ și masa marilor cunoașteri/ eliptică și goală/ e cânt de orgă cosmic.// Dar oasele rămân/ cărămizi de morminte/ cetăți sau temple
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pt. Dl. Popa. M. Băcescu 5 București, 13 martie 1974 Stimate tovarășe Dimitriu, Răspund cu întârziere la scrisoarea matale din 6.I.74, deoarece abia în februarie m-am întors din Tanzania, unde am lucrat 10 săptămâni; 360 reluând firele rupte ale activității, am ajuns și la scrisoarea în cauză. Întâi mulțumesc pentru urări și - cum nu s-a sfârșit trimestrul I al anului curent - îți fac la rându-mi urări de sănătate și motive de bucurii pentru 1974. M-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
se alimentează cu porumb stricat care produce boala numită pelagră, boală de care suferea țărănimea la 1907 și după. Dăm pe seama acestei boli și a altora gestul deplasat, necugetat și de prost gust, de a te prezenta în fața urmașilor celor rupți, bătuți, flămânzi, înșelați, împușcați, închiși, cărora li se refuzau atributele umanității, ca să le spui ce? Ce se poate spune în fața a 11 mii de morminte acuzatoare? În scurta și neînsemnata istorie a PNȚ, format în 1926 din Partidul Țărănesc al
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Și cântă păgânii! N-au domn și n-au țară românii Și-adușii de vânturi în țară Sunt astăzi stăpânii!” ( G. Coșbuc, Moartea lui Gelu) Știu cât este de ticăloșită clasa politică românească, dar n-aș fi crezut nici în ruptul capului că, numai și numai pentru a rămâne la guvernare, este în stare să suporte mârlăniile antinaționale și antiromânești ale secuiului, metamorfozat prin limbă în ungur, Marko Bela. Să te folosești de europarlamentare pentru a arunca iar hârdăul cu lături
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
minge la fileu, de care a știut să profite, că Putin a și ajuns la Belgrad. Am spus de a doua minge, deoarece prima o constituie chiar proclamarea independenței de către kosovari pe care Rusia n-o va recunoaște nici în ruptul capului, fiind alături de Serbia și, sprijinind-o, se sprijină cu un picior în Balcani. Putin ne-a arătat o hartă cu toată Transilvania hașurată, aluzie străvezie că nu-i vorba doar de autonomia „Harcovului” din pântecele României, nici de nord-vestul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
întâi să ai suflet, pentru o astfel de investiție. 9 februarie 2010 Ax mundi Motto: „Politica nu este o știință exactă” (Otto von Bismarck, Discurs, 1863) De prin ungherele întunecate ale politicii externe, a fost scos la lumină un obiect rupt, ruginit și prăfuit, de care lumea uitase,așa cum numai lumea știe să uite -, vechea axă București-LondraWashington, a fost sudat, lustruit și arătat uitucilor la oră de vârf, că uite, există, funcționează, produce efecte, securitate pentru toți. Rezematul pe o axă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
venit ă parvenit, poate confisca o parte din România. Dacă PSD-ul ar fi un partid de stânga, n-ar lăsa să se întâmple o asemenea insultă la adresa poporului român, ar simți șiroindu-i pe spinare sudoarea milioanelor de țărani, rupți și goi, și ar zice ceva, ar face ceva. Și, totuși, se vor găsi destui tonți, de toate culorile, unii cu masterate și doctorate, care vor zice că și ce dacă se vinde Peleșul, ce câștig avem de pe urma lui, mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fierul încins, sau alte prea înfricoșătoare mutilări, ca să nu-ți mai treacă prin cap să aspiri la tronul basileilor; cei însemnați, mutilați, diformi, strâmbi, cocârjați, damblagii, chiar din ilustre familii, nu puteau ocupa tronul imperial. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce președintele Băsescu își leagă de gât și duce în spate un guvern contestat și din interior, devenit inutil ca o damingeană goală la o petrecere, pe care, e drept, o poți umple cu apă, însă, trebuie să aștepți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
imaginam sistemul celular interior ca un labirint din care chiar Tezeu cu firul Ariadnei n-ar fi putut ieși niciodată. Obosiți, înfrigurați și cu usturimi acute la glezne, am adormit amândoi înlănțuiți sub mantaua mea de elev, care avea mânecile rupte, rămase la Ploiești. Câte o părticică din ființă ne va rămâne prin fiecare din închisorile, minele, lagărele de muncă și beciurile securităților din toată țara; unora ființa întreagă, în locuri neștiute astăzi și poate niciodată, singur Dumnezeu văzându-i cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cap sau se îndoiau ca lumânările înmuiate de căldură, în sfeșnic. Alții, cu gurile căscate ca niște hăuri, cu ochii prăbușiți în găvanele orbitelor, suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea albă de var, ca un pietroi tocit de apele vremii, sau degetele răsfirate vrând parcă să apuce razele soarelui - ziua - și ale lunii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o mireasă în fiecare primăvară, se încărca cu fermecatele daruri râvnite de copii. Părintele îi rânduia să se urce în cireș și să umple coșurile pentru părinți și pentru frățiorii mai mici. Într-o primăvară, părintele a văzut o ramură ruptă și târâtă pe poteca ce cobora spre cimitir. Fusese ruptă în zori, frunzele încă nu se veștejiseră. A două zi a găsit o altă creangă ruptă. Și-a propus să stea la pândă în timpul nopții pentru a descoperi făptașul. A
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
părinți și pentru frățiorii mai mici. Într-o primăvară, părintele a văzut o ramură ruptă și târâtă pe poteca ce cobora spre cimitir. Fusese ruptă în zori, frunzele încă nu se veștejiseră. A două zi a găsit o altă creangă ruptă. Și-a propus să stea la pândă în timpul nopții pentru a descoperi făptașul. A așteptat pe pridvorul Bisericii, ascuns după stâlp. Obosise după miezul nopții; era să plece, socotind că se apropie zorile, când auzi foșnet de pași. Își încordă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ți-aș rupe eu mâna și ți-aș jupui pielea, ce-ai zice? Așa-i că n-ai zice nimic, că nici cireșul n-a putut să se vaite? Dar tu te vaiți. Frumos îți șade! Toată lumea a văzut cireșul rupt. Dacă te-ai vedea rupt și jupuit în fața satului? După mustrare, părintele a slobozit din strânsoare, iar omul s-a ridicat; era chiar paznicul de țarine. Or mai avea oamenii încredere în tine să te pună paznic la holde? Părintele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ți-aș jupui pielea, ce-ai zice? Așa-i că n-ai zice nimic, că nici cireșul n-a putut să se vaite? Dar tu te vaiți. Frumos îți șade! Toată lumea a văzut cireșul rupt. Dacă te-ai vedea rupt și jupuit în fața satului? După mustrare, părintele a slobozit din strânsoare, iar omul s-a ridicat; era chiar paznicul de țarine. Or mai avea oamenii încredere în tine să te pună paznic la holde? Părintele n-a spus nimănui. Dar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se răcorea mai mult și în cameră se strecura o trâmbă de răcoare, o toropeală de 15-20 minute cuprindea toate trupurile în poziții greu de închipuit: strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celule de 4/2 metri, câte 10-12 oameni; câteva sute au fost opriți totuși în Celulare. Regimul în Zarcă în ultimii doi ani, 1962-1964, a fost draconic. Iarna nu exista încălzire, îmbrăcămintea era sumară: izmană și cămașă, bonetă și bocanci rupți. Stofa uzată și transparentă a hainei și pantalonilor îți dădea iluzia că ești îmbrăcat. Pe coridor seara se arunca apă, ferestrele erau deschise ca să înghețe și să se facă curent, căci ferestrele celulelor erau oblonite fără să aibă geamuri. În
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care se strângeau pe glezne și o vestă la care, pentru că nu-mi ajunsese stofa, îi făcusem o mânecă dintr-o altă bucată de pătură. Mă ajutase croitorașul Mânzală și-l cususem în urma acului, cu ață scoasă dintr-o saltea ruptă, primită să spălăm pe jos. Costumul îmi fusese confiscat la o percheziție și mă însoțise atașat la bagajul care, ca pe orice deținut, îl însoțea de la o închisoare la alta. Când l-am îmbrăcat, milițienii au izbucnit în râs. Ia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și tot în sufletul nostru și grajdul iadului. Părinții nu mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor, mamă, dacă ești tu..., și a început să plângă. Nu identifica în înfățișarea mea nimic din imaginea aceluia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sufletul nostru și grajdul iadului. Părinții nu mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor, mamă, dacă ești tu..., și a început să plângă. Nu identifica în înfățișarea mea nimic din imaginea aceluia care fusesem cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor, mamă, dacă ești tu..., și a început să plângă. Nu identifica în înfățișarea mea nimic din imaginea aceluia care fusesem cu 22 de ani în urmă. M-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu pot fi maimuțărite. În Anglia, pretențioasa stăpână a casei nu numai că vede o virtute în bucătăria sofisticată, cu oficieri de ritual; dar adeseori își exercită falsa artă impunând-o unor persoane care, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului, nu apreciază hrana deloc. Majoritatea prietenilor mei din teatru erau de obicei atât de chercheliți când veneau la un dineu de gală, încât n-aveau deloc poftă de mâncare și, în orice caz, abia dacă-și dădeau seama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căprui, luminoși, erau încercuiți de roșeața unor lacrimi de curând vărsate. În timp ce o priveam mă simțeam triumfător și încântat; dar arboram o mină încruntată. Lizzie își coborî privirile, se sprijini cu o mână de zid, își scutură din picior sandaua ruptă, și își lăsă piciorul gol în iarbă. Apoi spuse: Știai că acolo, printre stânci, e o masă? — Da, eu am pus-o. — Credeam că poate o fi adus-o marea. Tăceam, privind-o cu intensitate. După o clipă, rosti într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]