4,832 matches
-
declarat fără religie. în 2001. Din restul populației, circa 340.000 sunt înregistrați ca membri ai diferitelor comunități musulmane, în principal datorită influxului de imigranți din Turcia, Bosnia-Herțegovina și Kosovo. Circa 180.000 de persoane aparțin bisericilor ortodoxe (în special sârbi), circa 21.000 de persoane sunt martori ai lui Iehova și circa 8.100 sunt mozaici. Comunitatea evreiască din 1938—doar în Viena erau peste 200.000 de evrei—s-a redus la circa 4.500 în timpul celui de al
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
drept constituțional în Cisleithania după "Ausgleichul" austro-ungar din 1867, întrucât țara era pe atunci un stat multinațional și multiconfesional, în afara romano-catolicilor germani, sloveni, croați, cehi, slovaci și polonezi trăind pe acolo și alte grupuri, cum ar fi creștini ortodocși greci, sârbi, români, ruși, ucraineni și bulgari (Austria s-a învecinat timp de multe secole cu Imperiul Otoman), calvini, luterani protestanți și evrei. În 1912, după anexarea Bosniei și Herțegovinei în 1908, Islamul a fost recunoscut oficial ca religie în Austria. Austria
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
populația orașului Ciacova se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (79,77%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,23%), romi (4,28%), germani (1,65%) și sârbi (1,23%). Pentru 6,23% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,8%), dar există și minorități de romano-catolici (9,78%) și penticostali (4,97%). Pentru 6,21% din populație
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
cercului cu același nume, în care erau înglobate 32 de localități inclusiv (Reșița, Dognecea, Bocșa), aici aflându-se un suboficiu administrativ, o biserică și o mânăstire romano-catolică. Populația localității este denumită de românii bănățeni "cârșoveni", "carașoveni", "cotcoreți" și "cocoși" iar sârbii din Banat le zic "Krašovani", "Karašovani", "Krašovanje". Ocupațiile carșovenilor au fost condiționate, în trecut și azi, de poziția geografică și de evoluția economică a acestei părți a Banatului. Ocupațiile de bază ale Carașovenilor, în trecut, au fost creșterea oilor și
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
națională s-a schimbat simțitor sub influența unor factori politici, economici, sociali și culturali din Europa centrală și de est. Astfel, astăzi o bună parte din ei continuă să se declare "carașoveni", alții se declară "croați", iar o mică parte "sârbi". Trebuie spus că numărul carașovenilor care optează pentru naționalitate croată este în creștere, fapt care se datorează, pe de o parte, atenției deosebite și a numeroaselor înlesniri acordate de către statul croat în vederea atragerii acestei etnii (cea mai importantă înlesnire oferită
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
localități din Clisura Dunării. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pojejena se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (50,49%). Principalele minorități sunt cele de sârbi (45,77%) și romi (1,01%). Pentru 1,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (46,95%), ortodocși sârbi (36,23%) și baptiști (13,87%). Pentru
Comuna Pojejena, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301091_a_302420]
-
50,49%). Principalele minorități sunt cele de sârbi (45,77%) și romi (1,01%). Pentru 1,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (46,95%), ortodocși sârbi (36,23%) și baptiști (13,87%). Pentru 1,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Pojejena, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301091_a_302420]
-
din satele Lescovița și Naidăș (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Naidăș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (80,51%), cu o minoritate de sârbi (15,28%). Pentru 3,95% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (66,37%), dar există și minorități de ortodocși sârbi (15,72%), penticostali (8,69%) și baptiști (4,83%). Pentru
Comuna Naidăș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301090_a_302419]
-
Ea a revenit la județul Ilfov (reînființat) în 1968. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Singurul obiectiv din comuna Luica inclus în lista monumentelor istorice din județul Călărași este situl arheologic de la „Sârbi”, un punct aflat pe terasa râului Rasa, și care conține urmele unei așezări din secolele al II-lea-I î.e.n.
Comuna Luica, Călărași () [Corola-website/Science/301118_a_302447]
-
aceasta zonă și se explică de ce s-a înființat un sat pe malul Mostiștei, în apropierea vechiului târg Cornățel, atestat documentar în 1526. Localitatea Vutești a reprezentat loc de trecere, de odihnă și de popas pentru negustorii români, greci și sârbi care preluau peștele de la Dunăre, de la Cornățel și îl transportau spre București și alte orașe ale țării pentru a fi comercializat. Datorită acestei intense activități, zona respectivă și satul Vutești, încep a fi locuite de o populație de origine diferite
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
în 2011, populația comunei Băleni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (66,46%). Principalele minorități sunt cele de romi (14,6%), bulgari (10,7%) și sârbi (5,1%). Pentru 3,11% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,18%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (6,41%), penticostali (1,91%) și evanghelici (1,18
Comuna Băleni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301152_a_302481]
-
Bârnova, Județul Iași, având un numar de aproximativ 600 de locuitori. Satul este atestat documentar din anul 1801, prin jalba colectivă semnată de toți locuitorii, jalba adresată domnitorului de atunci și în care se arată că ieromonahul Ulian și grădinarul sârb Stan supără și asupresc pe locuitorii acestui sat. Conform catagrafiilor începutului de secol 19, acest sat era învecinat cu satul sau caunul Mițelea sau Nițăle(a). Acest nume vine probabil de la un oarecare Niță. Ulterior cele două sate se contopesc
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
Biserica din lemn a fost și ea afectată de inundație. Conform recensăminteleor moderne care s-au făcut în Banat începând cu 1869, populația Cebzei a fost tot timpul majoritar românească. Pe lângă ei au mai locuit și câțiva germani, maghiari și sârbi. La recensământul din 2002, populația era de 745 locuitori, în ușoară scădere față de 1992. Cea mai numeroasă populație a fost înregistrată la recensământul din 1900: 1.728 de locuitori. Din totalul de 745 locuitori înregistrați la recensământul din 2002, 696
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
monumente istorice: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Foeni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (74,84%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (13,87%), sârbi (5,87%) și romi (1,09%). Pentru 3,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,63%), dar există și minorități de romano-catolici (14,39%), ortodocși sârbi (5,58%) și
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
maghiari (13,87%), sârbi (5,87%) și romi (1,09%). Pentru 3,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,63%), dar există și minorități de romano-catolici (14,39%), ortodocși sârbi (5,58%) și penticostali (1,9%). Pentru 3,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
214, drum care se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată mulți germani, numele vechi al satului se asemănă cu denumirea maghiară pentru „german”, ceea ce a determinat administrația maghiară să îl
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată mulți germani, numele vechi al satului se asemănă cu denumirea maghiară pentru „german”, ceea ce a determinat administrația maghiară să îl numească „"Beregso-Nemeti"”, adică Beregsăul Nemțesc
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
maghiară să îl numească „"Beregso-Nemeti"”, adică Beregsăul Nemțesc. După unirea Banatului cu România, a fost preluat numele impropriu „Beregsău Nemțesc” iar popular s-a mai numit și „Nămat”. Inițial sat românesc, apoi pentru aproape 300 de ani un sat de sârbi, Beregsău Mare a cunoscut în ultimele decenii o scădere semnificativă a populației, dar mai ales o scădere majoră a populației de sârbi. În anii 1970, românii au devenit majoritari. Conform cu recensământul din 2002, românii reprezintă 81% din locuitori, în timp ce sârbii
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
s-a mai numit și „Nămat”. Inițial sat românesc, apoi pentru aproape 300 de ani un sat de sârbi, Beregsău Mare a cunoscut în ultimele decenii o scădere semnificativă a populației, dar mai ales o scădere majoră a populației de sârbi. În anii 1970, românii au devenit majoritari. Conform cu recensământul din 2002, românii reprezintă 81% din locuitori, în timp ce sârbii 17%. Conform datelor publicate de Primăria Săcălaz la data de 1 ianuarie 2004, Beregsău Mic avea o populație de 918 locuitori, în
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
sârbi, Beregsău Mare a cunoscut în ultimele decenii o scădere semnificativă a populației, dar mai ales o scădere majoră a populației de sârbi. În anii 1970, românii au devenit majoritari. Conform cu recensământul din 2002, românii reprezintă 81% din locuitori, în timp ce sârbii 17%. Conform datelor publicate de Primăria Săcălaz la data de 1 ianuarie 2004, Beregsău Mic avea o populație de 918 locuitori, în creștere cu circa 13% față de recensământul din 2002. Aceasta reprezintă cea mai rapidă creștere a populației din ultimul
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
lui Iancu de Hunedoara și, cel mai probabil, era majoritar sârbească. Ulterior a fost stăpânita de mari proprietari precum Ioan Griska, Matei Pann, frații Banffy, Șină și contele Wimpffen. A fost de-a lungul timpului locuită de români și de sârbi. S-a numit pe rând "Wencze", apoi "Benczekuta". Pe harta contelui Mercy din 1723 este notata cu numele de "Bensekut". La 1794 au venit coloniști germani care au înființat la 1km distanță, Bencecu de Sus sau "Bencecu German". Mai tarziu
Bencecu de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301339_a_302668]
-
Acest recensământ a înregistrat atunci localitatea "Dingnas", cu 50 de case, aparținând de districtul Timișoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbești la nord de Dunăre. De la apariția lui, el a fost locuit în marea majoritate de sârbi, printre care s-au aflat și români. Începând cu 1779 a fost alipit de județul Torontal, de care a aparținut până la unirea Banatului cu România. În această perioadă de administrație austro-ungară, a purtat esențial același nume, "Dinyas", cu mici modificări
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
austro-ungară, a purtat esențial același nume, "Dinyas", cu mici modificări. Biserica ortodoxă sârbească a fost construită în 1835. În perioada interbelică a purtat pentru scurt timp numele "Săliște", de la "Seliște" - numele pe care îl purta locul unde s-au așezat sârbii la întemeierea satului. Între 1951-1956, din Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane. Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
timp numele "Săliște", de la "Seliște" - numele pe care îl purta locul unde s-au așezat sârbii la întemeierea satului. Între 1951-1956, din Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane. Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
numele "Săliște", de la "Seliște" - numele pe care îl purta locul unde s-au așezat sârbii la întemeierea satului. Între 1951-1956, din Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane. Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război, o
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]