3,827 matches
-
fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum, Însă, Roșcuț veni aici cu alt gând. Un gând cumplit de criminal! Să ucidă taurul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci, satisfacerea dorințelor mulțimilor trecuse, de multișor timp, pe un plan cu totul inferior. De altfel, timpul, dintotdeauna, este unul singur. Or, consacrânduți-l, ție Însuți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doi îndrăgostiți, care-și formulară cam aceleași pretenții, cu variațiile de rigoare. Astfel, unul voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile inerente sportului. Bineînțeles că n-avea nici un haz să stea în fața fetei. Trecu lângă ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l să-i trimită În cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu excepția celor semănate de mâna robace a omului, care, nu se știe din ce cauză, se Îmbolnăvesc. Ați văzut vreodată un copac marcat de schizofrenie, vorbind doar cu sine Însuși? Nu. Un astfel de copac nu există. Ați Întâlnit vreo salcie care să se creadă Cleopatra? Vreun bob de grâu care să-și Închipuie că e Iulius Cezar? Nu. Astfel de fenomene nu au loc În lumea vegetală. Numai societatea umană oferă un sol prielnic unor manifestări bolnăvicioase. Pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând pe dealuri și căutând să ajungă la crinii sălbatici ce umpleau altădată câmpul biblic, din neatenție, În vreme ce se tot hârjonea cu niște sălcii aflate pe malul unei ape line, Oliver, care uitase să-și ia câteva măsuri de precauție necesare În astfel de ocazii, le lăsase Însărcinate. La drept vorbind, privind un film la televizor, masterandul fu atât de Încântat de reclamele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului, al sălciilor. Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al femeii-scaun, al femeii-girafă și al femeii-Braic... Nu aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În timpul săptămânii, amândoi aveți un program Încărcat. Închideți-vă telefonul pe durata «tratamentului», puneți muzică relaxantă, de preferat instrumentală, aprindeți lumânări parfumate, În special cele de lavandă și mușețel, și lăsați pentru o oră grijile deoparte...” Dincolo de jeturi, iar apăru salcia pletoasă. Părul imaginar al Oliviei se revărsa peste goliciunea lui... Melcii lui Oliver ieșeau din scorbură, cercetau aerul mișcându-și cornițele... Apăreau și dispăreau, topindu-se-n văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își ridica falnic spre cer măreția. Vreme frumoasă, cer senin, fără pic de nor. Balta era înconjurată de maluri pe care iarba crescuse verde și înaltă. Sălcii bătrâne străjuiau și se aplecau peste luciul apei, iar prin stufăriș zburau păsări viu colorate. Iazul aparținea C.A.P. Coroiești și era folosit pentru a iriga o imensă gradină de zarzavat. Apropiindu-ne am început să vedem ardei și gogoșari
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-ar fi putut bănui prezența mea acolo, am curățat mai întâi cioburile, unul câte unul, și le-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întâi tablourile cu fața la perete ca să nu le văd, să nu mă înfurii“. „Le pot întoarce și acum“, mi-a răspuns ea, oftând, „trebuie doar să aștepți câteva minute la ușă, până le întorc“. Ne-am dus cu ea pe strada Sălciilor nr. 12, în fundul curții, unde își avea noul atelier, o încăpere destul de plăcută, ea nu locuia acolo, lucra doar, picta peisaje tâmpite, am așteptat afară până a întors pânzele și am intrat, ne-a făcut cafele, mie și Zenobiei, pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că pentru asta l-au sfâșiat femeile trace... Și m-am gândit la El, de trei ori fratele meu blând. Spuneam : nici unul dintre noi nu are dreptul să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
suficient în loc să meargă pe drumul obișnuit și care era mai scurt, el ocoli și se duse pe o cărăruie ce se făcea pe lângă un pârâu. Era o dimineață cu ceață, pe cărăruie era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea mult foșnetul frunzelor moarte și susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ieși din magazin salutând-o pe Eva. Ea se hotârî să meargă pe malul Târnavei mici, pentru a-l întâlni pe Radu. Nu avu prea mult de mers. De la o oarecare distanță îl văzu pe Radu, care stătea sub o salcie supăcioasă a cărui mireasmă se simțea plăcut. Din când în când, el dădea cu pietricele în apa limpede care curgea liniștit. Fața lui păru destul de crispată. -Radu, zise ea încet când se apropie de el. -Ramona!, exclamă Radu, surprins
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]