4,384 matches
-
de închidere a congresului și, odată urcat la tribună, prezența lui a electrizat asistența care l-a salutat prin ovații furtunoase. Dar în loc de mesajul mobilizator plănuit, Ben Gurion, slăbit de boală, a părăsit locul după ce a rostit câteva propoziții de salut convențional. Ambasadorul la Bruxelles, Moshe Alon, a hotărât să convocăm o conferință de presă cu Ben Gurion care, așa cum ne așteptasem, a trezit un larg interes în redacțiile din capitala belgiana. Nu m-am așezat în tribună, lângă vorbitor, ci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu știu că aveți dreptate? Dar misiunea mea nu era să caut unde se află dreptatea, ci să vă recit minciunile din textul ce mi s-a impus...". Sosit la mașină, ne-am strâns mâna și ne-am despărțit cu salutul stereotip: Do svidanie 7. În același timp mă întrebam însă în sinea mea: "Oare destinul ne va îndruma să ne mai revedem cândva, undeva?". A trecut multă vreme de atunci și între timp am fost de două ori în Uniunea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dintre principalii purtători de cuvânt ai așa-zisului "obscurantism medieval". Eu însă, care nu am uitat admirația tatălui meu față de mitologicul rabin, am crezut că este de datoria mea să-l găsesc, măcar ca să-i prezint omagiul nostru și un salut respectuos în numele misiunii noastre diplomatice în Argentina. Când l-am localizat, rabinul era plecat deja la aeroport, unde urma să se îmbarce într-un avion cu destinația New York. Am sărit în mașină și am luat drumul aeroportului aflat la vreo
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Wojtyła) care sosise în vizită oficială la Montevideo. Când i-am strâns mâna, s-a uitat la mine cu o privire blândă și m-a ascultat cu interes când, în trei fraze, i-am spus că-i aduc un călduros salut din Ierusalim, orașul păcii, orașul unde a pătimit Yeshua, orașul care-l așteaptă cu brațele deschise. Papa mi-a mulțumit pentru invitație spunând doar, în spaniolă, de două ori, muchas gracias 35. Aș vrea, cu această ocazie, să adaug că
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
-și trăgea ușor un picior, era secretarul de partid pe facultate. El era într-atâta de plin de sine, încât se prefăcea că nu vedea colegii pe care nu vroia să-i vadă și nici nu le prea răspundea la salut. Nici simplu nu era să-ți cucerești un loc în eșalonul proeminent al unui colectiv de tineri, numeros și variat precum era anul nostru, mai ales că intrarea mea în cursa pentru acest loc s-a produs cu întârziere. Și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și m-a lăsat în pace. Neamțul? Da, neamțul. Nea Herman, îi scoți frumos pe-ai matale. Tu ești de-al meu, nu neamțul, dar așa a fost. Îl vedeai chiar cum te-a salutat? Da, i-am răspuns la salut. Dar după ceva timp iar îi bombardai pe-ai lui, iar semănai moartea prin tranșeele nemților. Poate l-ai omorît pe frate-su, nea Herman? Știu eu, poate. N-a mai durat prea mult războiul. Dar spune, vărsai bombele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Apollo. Nordici ca niște raci fierți zîmbesc tîmp oricărui întîlnit în cale. Oameni buni, ei își împărtășesc bucuria clipei tuturor. Hei, mă salută un suedez de vîrsta mea. Hei, hei, îi răspund amabil. Ce înseamnă hei? mă întreabă Dimitri. Un salut. Dar, hei, hei? Un salut și mai mare. Nu este mulțumit și intrăm în muzeu. Chiar de la intrare vezi "buricul pămîntului" care era în centrul Templului lui Apollo. Grecii erau convinși că acolo era cu adevărat buricul pămîntului. Rămîn contrariat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fierți zîmbesc tîmp oricărui întîlnit în cale. Oameni buni, ei își împărtășesc bucuria clipei tuturor. Hei, mă salută un suedez de vîrsta mea. Hei, hei, îi răspund amabil. Ce înseamnă hei? mă întreabă Dimitri. Un salut. Dar, hei, hei? Un salut și mai mare. Nu este mulțumit și intrăm în muzeu. Chiar de la intrare vezi "buricul pămîntului" care era în centrul Templului lui Apollo. Grecii erau convinși că acolo era cu adevărat buricul pămîntului. Rămîn contrariat. Or fi grecii atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sorbim din cafeaua aromată, briza ne mîngîie, ochii se delectează cu frumuseți șocante și totul se acceptă într-o adîncă muțenie. Plutim și la propriu, și la figurat. Din cînd în cînd, pescăruși, liberi ca pasărea cerului, ne strigă un salut de acceptare a împletirii destinelor cu omul. Noi profităm și întregim tabloul cu ființele contopite cu marea. În liniștea noastră, se percepe o vagă dorință ca plutirea pe ape să nu se oprească, să continue la nesfîrșit. În depărtare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
extrem de incomodă. În șirul urcător, ca și în cel coborîtor, sînt bătrîni, sînt bolnavi, sînt neputincioși și, prin urmare, supliciul statului în tunel se prelungește exasperant. Oameni care urcă și oameni care coboară sînt despărțiți de micuța balustradă. Schimbă un salut și chiar mai stau de vorbă atunci cînd se creează dopuri. Fețele sînt congestionate, nădușeala tuturor face aerul fierbinte, irespirabil. În îngustul tunel, balustrada despărțitoare a celor două șiruri ajută să folosești și mîinile. Asta dacă ești singur. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
afumat... În fiecare zi? Numai cînd am de lucru. Azi am lucrat mai în vale și mi-am încercat norocul și la dumneavoastră. Și ce înseamnă... ce spui acolo în jurul copacului dansînd? Stăpîne al cuvîntului, aștept lucrarea ta înceată, Doamne. Salutul meu Șef al divinei cunoașteri. Copil care realizezi miracole. Ce-i asta, cum adică? Stăpîn înțelept, Doamne, veghează-mă cu blîndețe și dă-i celui care te salută, din cunoașterea ta. Tu, Echú poți face miracole și să mă salvezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mănîncă și de acolo mă salută marțial, atît la plecarea din reședință, cît și la venire, cînd musai trec pe lîngă el. Gecer Guerra López este bine ancorat în bătrînețe, dar nu se lasă luat la vale de anii săi. Salutul său are ceva special. Ridică mîna cu mișcări bruște și o duce la chipiu. Degetele se lipesc cu buricele de poza lui Che Guevara de pe chipiu și stau așa cîteva clipe. Apoi, tot brusc, cu palma întinsă, mîna este dusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și stau așa cîteva clipe. Apoi, tot brusc, cu palma întinsă, mîna este dusă acolo unde de obicei se află vipușca soldaților de paradă. Mai stă țeapăn cîteva secunde și abia apoi surîde amabil de tot spre cel salutat. Tot salutul are loc în poziția șezînd pe scaunul său. De multe ori îmi ziceam că señor López este un paznic de excepție și chiar l-aș fi dorit în curtea mea, dar mă loveam de faptul că era prea loial și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
egoiști, mai dornici să pună grija pentru propria persoană ca singura preocupare. Tu ai ce-i al tău, eu am ce-i al meu. Fiecare cu viața lui și... ne întîlnim în pat. Dacă patul nu ne mai tentează, atunci salut și-un praz verde. Povestea Mariei, născută prin Miroslava, nu este spectaculoasă. Era o fată micuță la trup, dar ideal proporționată. O păpușă din porțelan chinezesc. Totul la Maria era perfect și, mai ales, frumos. Pe deasupra, era și foarte deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora", nu? Am vrut să răspund la salut, atîta. Păi, mai spune o dată. Hai, spune! Cubanezul se uită disperat la Mioara și cum aceasta are de lucru cu preparatul cafelei, se sperie și mai tare. Doamnă, eu n-am vrut să jignesc pe nimeni, aș vrea să plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Spre Gârceni, localitate prin care trebuia să treacă Săndel, pentru a ajunge la Pungești, erau și alți călători văzuți de el, după direcția în care se-ndreptau. Îi ajunge imediat din urmă îi salută respectos și după ce primește răspuns la salut, îi întreabă : - Unde mergeți cu pași așa fermi, se pare că mergeți ca mine, mai departe ? - Nu chiar așa departe, dar nici prea aproape ca să mergem, pe vremea asta, agale, răspunde o măicuță ce se afla în fața ultimei persoane din
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Brut, care tocmai pleca, iar moș Neculai rămas singur, îl petrecea cu privirea, cum pășea demn, parcă cu o autoritate de bun gospodar al satului. Săndel se apropie de poartă și fără mare întârziere și-l face atent cu un salut milităresc și un : - Bună ziua moș Neculai! El întoarce privirea de la cel ce îl petrecea, și se uită lung spre Săndel, care întoarse capul spre dreapta, cu gândul a nu fi cunoscut imediat. Ceea ce s-a și-ntâmplat. - Bună ziua soldățele, (taci
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la scoala îmbrăcați în haină militară cu grade de ofițeri și decorații, unul erau rănit la mâna și altul la picior. În școală, se bucurau de un respect deosebit din partea celorlalți elevi. Același lucru se întâmplă și pe stradă, cănd salutul între elevi era obligatoriu iar cei mai mici, cu cel puțin trei clase, trebuiau să salute pe cei mai mari, în acest fel cei din clasa întâi și a doua, salutau pe toți cei din cursul superior, formula de adresare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de clasă. Noi însă ne-am obișnuit repede și ușor unii cu alții. Primii dintre noi ajungeau grecii, de fiecare dată joviali, iar băieții amețitor de politicoși. Erau urmați de evrei cărora ne obișnuisem să le respectăm ritualul matinal de salut. Ei spuneau „Shalom aleichem”, noi trebuia să le răspundem „aleichem Shalom”. Fiecare dintre noi, cu foarte puține excepții, aproape că tăia dintr-o parte în cealaltă orașul, cumva pe direcția unei trame stradale inedite la nivelul Brăilei, am spune radiar-concentrică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
către Stalin, din data de 20 august 1939, Hitler își arăta satisfacția pentru încheierea acestui acord și cerea dictatorului de la Moscova să urgenteze semnarea acestuia și a Protocolului secret, care urma să intre în vigoare chiar de la semnarea sa. 1) „Salut în mod sincer încheierea acordului comercial germano-sovietic, scria Hitler, în scrisoarea sa către Stalin, care este primul pas în direcția unei schimbări a naturii relațiilor germano-sovietice. 2) Încheierea Pactului de neagresiune reprezintă pentru mine reconfirmarea unei politici germane pe termen
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fripte. Am comandat gyros porționat după care nu ne mai săturam de suc. Ne dăduse o sete grozavă. Alături de gyros porționat mâncasem și o salată grecească ce era nelipsită de la meniuri. Am plecat salutând-o pe doamna Elena cu „iasu” salutul lor ceea ce a bucurat-o. Învățasem câteva cuvinte și expresii grecești, în scurta noastră ședere: cali mera- bună dimineața, cali spera- bună seara, cali orecsi- poftă bună, Σfharisto-mulțumesc, ti canete?-ce mai faceți?, calo taxidi- drum bun, paracalo na peraso
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
au sosit grupuri-grupuri la înmormântare să le aline durerea care era a tuturor. Inmormântarea a avut loc în comuna survolată pe deasupra lui George de aviația militară de duduiau geamurile caselor, iar muzica militară de doliu nu mai contenea, însemnând salutul de onoare adus celei care fusese un aviator destoinic. Părinții amândoi și Marcela, sora lui, au pierdut copilul cel scump iar Marcela - fratele drag. Urmare a marii tragedii, Aurica și-a piedut în totalitate vederea. Soțul ei a paralizat. Trei-patru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pe munte sunt înșelătoare ca niște labirinturi și, dacă n-ai fi însoțit de o călăuză care cunoaște bine locurile, ar fi cu neputință să găsești drumul de întoarcere. Cotys e foarte cunoscut aici și adesea îi este adresat un salut prietenos. Toți au fost înștiințați dinainte de sosirea mea, adică de sosirea lui Ovidiu. Știu totul despre mine și mă privesc cu curiozitate și bănuială: se tem ca nu cumva să fiu lipsit de respect față de sanctuarele și obiceiurile lor. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]