9,763 matches
-
de aproape, de circa 25 de ani, când băteam aceste drumuri săptămânal. Pe aici, pe undeva e Cetatea Dinogeția, cu ruinele ei milenare. Cei mai vechi munți din țară. Acum i-am văzut, ca după o lungă despărțire. I-am salutat cu reverență. Și ei mi-au răspuns. Pașii m-au îndreptat către ei. Cum de am putut sta atât de departe? Și doar erau la doi pași, îi priveam de pe terasă. Mă bucur de regăsire. A lor și a tuturor
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
mișcare, o schimbare de fond, esența este zdrobită de nevoi și adusă într-o poziție bipedă, pășind lipsiți de cuget spre neant. Bipedul continuu articulează cuvintele și le vrea înțelese, literatul levitează și șoptește cu adieri calde: Pân-atunci te salut cu o privire plină de-nțeles, ca să nu mă dai uitării, [4] cere profanului poetul, care simte că jocul lui de a fi este lipsit de lumină în fața viciului profanului. Spiritul este magna spiritualității, a întregului magnific al lumilor detașate
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
jocul „de-a galaxia“ ... ) Metafore uimitoare sunt prezente peste tot în lirica lui Ion Pachia Tatomirescu. Ex.: “somnu-i cu cireș înflorit”; “dinții-nsoriți ai văz-Duhului ... Un poem foarte interesant despre omnipotența Poeziei și existența ei în toate elementele primordiale, este: “Salută Poem-Focul ... Poezia-sabie nu mai vrea să iasă din teacă. / Poezia-pâine nu vrea / să se mai coacă-n lanul de cuptor. / Poezia-neuron-de-aur s-a argintit, / ici-colo, / a devenit chiar profund-arămie. / Poezia-aer își vede duhul / și în această dimineață de făurar / până la
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
până la dispariție - mai persistă / doar într-un infim inel de eclipsă totală... / Poezia-pământ are încă vigoare ... / Poezia-apă își poleiește mrenele ... / Poezia-lemn își alege mirele-brad ... / Poezia-foc se neftinește-n fulger de sărbătoare ... / Făt-Frumosule, / vâră-te ucenic la cele cinci elemente / și-apoi salută Poem-Focul ... Cum e și firesc, urmează “Elegiile elementului Lemn” - grupaj de poeme în care se constată, ca și până acum, o nevoință de a vorbire, ba, aș putea afirma, chiar un anume chef de conversație, cu Dumnezeu, cu sfinții, cu
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Am privit în urmă și l-am văzut intrând între coperțile cărții sale, Gânduri pentru zilele ce vin, pentru puțină odihnă veșnică. Mai jos, printre aforisme de nori, cărora le zic uneori scame, l-am văzut pe Brâncuși. L-am salutat. Drept răspuns mi-a zis: - Tinere... - Maestre, nu sunt tânăr, am aproape 70 de ani. - Ești copil. Mai ai până la ajunge la vârsta veșniciei. Să ști de la mine: în timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]
-
bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia atunci... De va fi lumea fără rugăciune, De va fi omul fără inimă, De va fi uitată Icoana, Atunci, abia atunci... Da, abia atunci e vremea
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Tăi, Dă-mi șansa de a alege calea, Tu, Doamne, dă-mi pași aici, acum...! RÂNDUIELI Eram credincios Ca fluturii, Ca marea, Ca florile din grădina îngerilor. Pe cărarea de la moară, Cu sacul de uium în spate, Apare credința. Dumnezeu salută lutul, Iar norul negru, Retras pe ritm de fulgere, Îl arată cu Evangheliile la inimă. El dă putere albinei Să facă floarea miere, Prunii-prune, merii-mere, Rânduind toate. Pe drumul de pe coastă, Lelea Marta așteaptă Învierea. ÎN ZBOR Credința zboară Dincolo de
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
puțin cinspretzece ani mai tânără, lucru de care era conștientă că încă mai poate seduce bărbații a căror privire o fixară ca pe o divă superbă. Liniștea se lăsă ca o dulce adiere în camera oaspeților dragi, pe care-i salută cu demnitate, apoi îl îmbrățișe pe conașu Pandelică și, privindu-l fix în ochi lui de vultur avid pentru porumbițe tinere, îi spuse cu un zâmbet de mare actriță. - Sunt fericită că te văd, dragul meu „nepoțel” , că dacă nu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
discret, pe care-l aștepta înapoiat de urgență; de cele mai dese ori i se sărutau mâinile, că-i oprea oftând: „Da’ potoliți-vă, pupăcioșii mamei!... Vreți să mă albiți?” - Să te țină Dumnezeu în brațele mele, coană Marița!... o salută cu respect venerabilul „maior” Petre Bușoiu și lundu-i mâna stîngă i-o sărută cu tandrețe. - Maiorule, maiorule... săruți ca-n tinerețe... Cum de n-ai uita bunele obiceiuri? - Cum să uit, dragostea mea... de care n-am avut parte, și
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
scoală mahmuri dimineața. - Vin Mărine, că nu prea mă învrednicii să calc pragul bisericii în ultimul timp, iar invitația ta nu pot s-o refuz, dar ia spune cum ajunsăși sergent în armată? - Raportez, domn' „maior”, să trăiți!... și Dovlete salută ca la carte, dar uitase regulamentul militar care spunea: „În încăperi nu se salută când ești descoperit”. Fraților, mai aveam vreo câteva luni și mă liberam, iar domnul colonel Pătrașcu Costinel, văzându-mă că-mi merge mintea brici, m-a
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
în ultimul timp, iar invitația ta nu pot s-o refuz, dar ia spune cum ajunsăși sergent în armată? - Raportez, domn' „maior”, să trăiți!... și Dovlete salută ca la carte, dar uitase regulamentul militar care spunea: „În încăperi nu se salută când ești descoperit”. Fraților, mai aveam vreo câteva luni și mă liberam, iar domnul colonel Pătrașcu Costinel, văzându-mă că-mi merge mintea brici, m-a chemat la el și a zis scurt: „De mâine ești ordonanța mea! Ai înțeles
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
chemat la el și a zis scurt: „De mâine ești ordonanța mea! Ai înțeles? Întreabă-l pe Zmaranda ce trebuie să faci, fiindcă pe el l-am recomandat d-lui general Piteșteanu, și de luni o să fie la București”. Am salutat și, când am ieșit afară, fuga la Zmaranda pe care nu l-am găsit. Mi-a spus un soldat, din grupa lui, că plecase la unchi-său generalul Piteșteanu. Mi-am pus mâinile-n cap și nu știam ce sarcini
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
de când era paznic la Armurieru din Zătreni, cu mult înainte de-a avansa ca administrator la moșia conului Pandele). Cum vă spusei, ceva mai devreme, plutonierul de companie „DUȘCĂ” s-a oprit în dreptul meu, iar în momentul când l-am salutat, mi-a zis: „Mai fârtate, mai ai puțin și n-ai să mai ții mâna la cozoroc... Așa-i că te bucuri?” Nu-mi amintesc să-i fi răspuns, dar el m-a chestionat: „Ce cauți la compania întâia, Dovlete
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
citești, o bagi bine la „tărtăcuță” că Dovlete ești..., iar dacă ai nelămuriri, vii să-ți spun, puișorule, și am să te pun la curent, cu pretențiile d-lui col. Pătrașcu”. Cum eram cam rușinos, am luat regulamentul militar, am salutat și am deschis ușa să plec, dar întrebându-l din nou de Zmaranda. L-am cam enervat și, uitându-se lung la mine, mi-a zis pe un ton ridicat: „Văd că ai ținere de minte scurtă, chiar dacă ai dovleacul
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
nici nu-l văzui pe conașul Pandele când intră, dar îmi atrase atenția vânzoleala care se iscă printe mesenii ridicați în piciare, strigându-i care mai de care, pe limba lui. - Bine-ai venit, boierule! Să ne trăieșt conașule!... Pandelică salută mulțimea gălgioasă, făcu semn cu ambele mâini ca să se așeze fiecare la masa lui, apoi se adresă Floreascăi. - Doamna mea frumoasă, iubită patroană, fii bună și cinstește pe toată lumea care se află în minunata dumneavoastră cârciumioră, și pe cei care
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
universitate m-am bucurat de un respect special. De fiecare dată când mergeam acolo toți mă tratau curtenitor. Mai tarziu aveam să constat că și pe culoarele universității și ale spitalului mulți doctori, profesori și desigur, laureați ai Nobelului, mă salutau cu un zâmbet complice și discret. - Vă aduceți aminte de vizita lui Adrian Păunescu, deținător al unei burse, care a închiriat un apartament lângă cel al lui Eliade? - Adrian Păunescu a fost în Statele Unite cu o bursă specială. El s-
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
exemplu, bun de urmat, cum facem la noi în sat!» «Alianță și speranță... la crâșma lui badea Cleanță». «Drept vă spunem și probăm, Bem, da-n în stambă nu ne dăm!» Cu aleasă stimă și-o țuică de la slăvină!” Vă salut cu veselie, Moș Ilie Strigălie ------------------------ ALIANȚĂ ȘI SPERANȚĂ La nea Pârvu-n prăvălie, La opt fix, ca la trompet: Adunarea la bufet; Ca s-o dea pe veselie! Moș Ilie Străgălie Nu-i arde de bășcălie, Are-un of... Cum
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE POLITICIENII ŢĂRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360281_a_361610]
-
cadre medicale... Din clădirea pe lângă care tocmai treceau ieșea un grup de copii, încolonați doi câte doi. Erau fetițe și băieți cam de clasa a III. La fel ca și primii doi copii întâlniți, dând ochii cu persoanele adulte, au salutat cu glas tare și lung: - Bunăăă ziuaaa! Și preț de câteva secunde bune s-a auzit un lung „Bună ziua!” terminându-se abia când ultimii dintre ei au ieșit din clădire, însoțiți de o învățătoare mărunțică, de aproape puteai să o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
la munte”, „Un cântec de jale.” „Stau o zi într-o livadă” (Stau nazu tu livadi) este un cântec vechi de dragoste. O fată stă într-o livadă și spală rufele. Pe lângă ea trece un flăcău care o vede, o salută „Buna ziua, frumoaso, n-am văzut niciodată o fată așa de sveltă” și își continuă drumul. Ea se gândește în sinea ei ce-a vrut el să spună prin aceste frumoase cuvinte și zice „Iar eu, sărmana de mine îmi
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
se pregătească pentru ele. Luni dimineața când Deea a ajuns în fața facultății nu a mai fost întâmpinată ca de obicei de Andrada care ajungea întotdeauna înaintea ei, ci de Robert. Era prima dată când se întâmpla așa ceva. Până la banchet se salutau și vorbeau ca între colegi. Făceau parte din aceeași grupă și era unul dintre colegii pe care îi simpatiza, amândoi având înclinații comune: arta și literatura. Pe el îl interesa pictura, pe ea poezia. Considerau că și pictura este tot
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
Doru coborâse și, de pe trotuar, îi privea indiferent și plictisit. Au coborât și fetele, în tăcere, sobre, cu gesturi delicate. Câteva semne de bun rămas și mașina a pornit încet... Mișu a intrat în birou simulând graba și supărarea. A salutat-o atent pe doamna Ramona Vlădescu și fugitiv, cu indiferență exagerată, pe avocatul Lucian Cenușe. Nu-l agrea deloc pe asociatul Ramonei. În prima zi îi vorbise superior și distant. Nu putea uita acel dialog. - Domnule, am înțeles că ai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
Ați putea fi desăvârșit, dacă v-ați obișnui să nu mai trageți cu urechea. Mulțumit că și-a păstrat calmul și a găsit cuvintele ce i se păreau a fi cele mai indicate pentru acel moment delicat, Mișu i-a salutat cu plecăciune, fără a mai vorbi, și-a îndreptat trupul într-o ținută plină de aroganță și a trecut la biroul său. A ridicat câteva hârtii despre care nu știa nimic și s-a cufundat în studiul lor. Nu vedea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
acea tânără, pe trotuarul scăldat în razele aurii ale soarelui. Un autobuz arhiplin se oprii la semafor și el observă cum oamenii prin geamul autobuzului îi priveau probabil gândind că ei sunt doi tineri ce au o întâlnire, Claudiu o salută pe acea tânără și îi întoarse spatele, plecând din fața ei spre bibliotecă. El avea treizeci și nouă de ani, era timpul când pășea spre vârsta maturității și observa în interiorul său că parcurgea un proces al maturizării lui ca om. Vedea
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
pentru felul în care a știut să gestioneze situația în favoarea lui. Îi mergeau toate bine, până în ziua care i-a împrospătat anumite amintiri, care l-au răvășit. Era cu puțin înainte de prânz. În biroul de avocatură a intrat Violeta. A salutat cu voce tare, „Bună ziua”, înainte de a închide ușa și s-a îndreptat direct spre doamna Vlădescu, fără să privească o clipă spre vreunul din cei doi bărbați pe care, de altfel, nici nu i-a auzit dacă au răspuns ori
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]