7,856 matches
-
literară”, „Bilete de papagal”, „Țara noastră”, „Credința”, „Adevărul”, „Dimineața”. Devenind prieten cu Al. Sahia, scrie la „Cuvântul liber”, unde este și redactor, „Reporter”, „Azi”, „Rampa”, iar după 1944 e prezent în „Victoria” (condusă de N.D. Cocea, aici fiind și redactor), „Scânteia”, „România liberă”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. A mai făcut parte din redacțiile publicațiilor „Țara noastră” a lui O. Goga (1932-1935), „România literară” a lui Cezar Petrescu (1939) ș.a. În anii războiului lucrează ca funcționar la Direcția Presei. Participă
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
realizează emisiunea Eseu Jazz la Radio Cluj, între 1983 și 1993 a fost redactor al revistei „Jazz Forum” a Federației Internaționale de Jazz, editată la Varșovia. Debutează cu un poem închinat lui Lucian Blaga în „Preludiu” (1969), suplimentul literar al „Scânteii tineretului”, în anul următor apărându-i un grupaj în „Steaua” (1970). Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
naștere era Lewis) învață în București, unde urmează Liceul „Cultura” (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie (1945-1949). Devine doctor în filologie în 1972. Este redactor la „Tinerețea” (1945-1946), unde și debutează în 1946, la „Tânărul muncitor” (1947-1949) și la „Scânteia tineretului” (1949-1951), redactor-șef la Editura Tineretului (1952-1954), redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” (1955-1962) și, în paralel, cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
la care se angajase, mai întâi caricaturi, apoi cronici sportive, articole despre viața tinerilor și schițe umoristice. În 1946 și 1947 frecventează Liceul Comercial. Atras din ce în ce mai mult de activitatea publicistică, se hotărăște să renunțe temporar la școală, devenind redactor al „Scânteii tineretului”. În 1950 reușește totuși să termine liceul, la fără frecvență, și se înscrie la Facultatea Muncitorească, unde optează pentru aceeași formă de învățământ. Mai târziu se numără printre cursanții Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”. Un Poem în cinstea Congresului
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
La sfârșitul anilor ’50, în perioada reportajului conjunctural, care trebuia să reflecte munca „entuziastă” din fabricile nou-înființate, conform politicii de industrializare și urbanizare a Partidului, M. nu se oprește asupra tiparului ideologic, ci asupra experienței umane. Activitatea de reporter la „Scânteia tineretului” îi asigură „piese de colecție”, înregistrate ulterior în nomenclatorul ficțional numit fie „insectar” (Insectar de buzunar), fie „galerie” (Galeria palavragiilor). Oușor Pasăre, din schița omonimă, folosește apelul autorităților de a pleca în Oltenia „să ajute” la mecanizarea agriculturii ca
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la Cluj, la Muzeul Limbii Române și la Facultatea de Filologie, ca preparator (1948-1950). Frecventează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1950-1951), unde concomitent e și cadru didactic. Va funcționa ca redactor la „Viața românească” (1951-1953), corespondent special la „Scânteia tineretului” (1953-1954), redactor la „Gazeta literară” (1954- 1957). În 1957 se întoarce la Cluj, unde va fi redactor-șef al revistei „Tribuna” (1959-1970), președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj (1970-1972), corespondent special al ziarului „Satul socialist
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
1952, 16; I. Sârbu, „Pâine albă”, IL, 1952, 2; Dumitru Drumaru [ D. Vatamaniuc], Despre romanul „Pâine albă” al lui Dumitru Mircea, ST, 1952, 6; Eugen Luca, „Pâine albă”, CNT, 1953,1; Ion Hobana, O prezentare viguroasă a chipului tânărului comunist, „Scânteia tineretului”, 1953, 5; George Munteanu, Un roman al transformării satului românesc, „Făclia”, 1953, 16; Paul Georgescu, Un roman al construirii vieții noi la sate, „Lupta de clasă”, 1953, 10; Silvian Iosifescu, Probleme și opere contemporane, București, 1954, 245-262; Aurel Martin
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
an mai târziu și la Drept, dar nu își va finaliza studiile. În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de consilier artistic. În 1977 emigrează în Israel, unde va fi mai bine
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
și concomitent inspector-șef în Comitetul pentru Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri. A fost redactor la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj (1947 și 1948, în timpul vacanțelor școlare), ulterior la revista clujeană „Almanahul literar” (1949-1950), la „Contemporanul” (1952-1953) și „Scânteia” (1957-1960). Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde predă literatura română; din 1962 devine conferențiar, iar din 1969 profesor. Din 1956 este doctor în științe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
impus ca unul dintre cei mai importanți comentatori români ai artei universale. Și intervențiile sale sistematice, construite cu o claritate voit didactică, din ședințele plenare ale Uniunii Artiștilor Plastici, în anii ’70, când s-a opus curajos atacurilor patronate de „Scânteia” și îndreptate împotriva tinerilor pictori nonconformiști, au câștigat respectul artiștilor. Deși opera lui scrisă nu e abundentă, se remarcă prin densitatea ideilor, prin rigoarea teoretică, prin puterea argumentelor, susținute adesea de exemple preluate din arta românească a secolului al XX
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
Primăriei”, iar din 2002 ca redactor la „Ramuri”. Debutează în ziarul „Teleormanul literar” (1969), iar primul volum, Jocuri în piatră, îi apare în 1972. Colaborează cu poeme și eseuri la „Amfiteatru”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, „Transilvania”, precum și la publicații locale. M. este un poet din familia de spirite a lui Lucian Blaga. Versurile lui, fluente, muzicale, lipsite de orice asperitate în lexicul și textura lor, sunt expresia sentimentului de existență armonioasă în univers, al
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
fiul Mariei (n. Man) și al lui Iustin Moraru, preot. Face cursurile primare și liceul la București, după care este student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1962-1964) și la Institutul Pedagogic din același oraș (1964-1969). Redactor la „Scânteia tineretului” (1969-1976), apoi secretar de redacție la revista „Autoturism” (1976-1982), din 1982 este redactor-șef adjunct la revista „România pitorească”. Debutează în „Tribuna” din Cluj (1962). Prima carte de versuri, La poarta pietrelor, îi apare în 1972. Pentru romanul Vina
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
Rusu, „La poarta pietrelor”, CRC, 1972, 23; Victor Felea, Debuturi poetice la Editura Dacia, TR, 1972, 25; Nicolae Manolescu, Versuri, RL, 1972, 26; Laurențiu Ulici, Inocentul, CNT, 1980, 23; Emil Manu, „Părinții abstracți”, LCF, 1984, 36; Simion Bărbulescu, „Părinții abstracți”, „Scânteia tineretului”, 1984, 38; Dicț. scriit. rom., III, 285-286. A.F.
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
vârsta eroismului plin de făgăduințe n-au fost uitate: solemna înveșmântare în haina de pionier, cravata purpurie și insigna de rigoare au pregătit vizita la Doftana, taberele de îndoctrinare cu pateticele lor jurăminte „la careu”, memorarea poeziilor patriotice, lecturile din Scânteia și noile aspirații uteciste... Pentru legendarul popor, singura „supapă” era fotbalul - sportul care în anii ’80 mobiliza pasiuni colective lipsite de termen de comparație. Succesele clubului Steaua și ale echipei naționale nu-i potoleau însă ura nedisimulată față de Ceaușescu („Râdeam
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ă Cuțit? Da, da! răcni Quoequeg și apucînd barda grea a dulgherului, se aplecă înafară printr-un sabord și începu să izbească în lanțurile groase în care era prinsă coada balenei. După cîteva lovituri năpraznice, însoțite de o ploaie de scîntei, presiunea extraordinară făcu restul: cu un zgomot înfricoșător, legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea unui cașalot ucis devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suflet, într-un fel anormal, ce-i drept. Ce anume era - argint viu sau pulbere de corn de cerb - nu se poate ști. Dar exista și sălășluia de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
velele-gabier, la pupa și la prova! Mascați verga mare! Montați palancul cel mic și deschideți cala principală! Ar fi poate zadarnic să ne întrebăm ce anume-l făcea pe Ahab să se poarte în felul acesta cu Starbuck. Poate o scînteie de onestitate sau poate o simplă prudență, căci împrejurările erau de așa natură, încît un semn cît de mic de nesupunere, chiar trecătoare, din partea primului secund al vasului, ar fi putut avea consecințe grave. Oricum ar fi fost, ordinul fu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit fierul din foc, începu să-l ciocănească pe nicovală; din bucata înroșită țîșneau stoluri dese de scîntei, dintre care unele zburară chiar sub nasul lui Ahab. Ă Ascultă, Perth, aceștia sînt puii Maicii Carey? zise el. Totdeauna îi văd zburînd în preajma ta - sînt niște păsări de bun augur, desigur, însă nu pentru toată lumea. Ia te uită, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe măsură ce vom parcurge presa literară a anului, să trecem În revistă câteva dintre evenimentele care au influențat hotărâtor viața literară și direcțiile tematice, determinând o avalanșă de opinii identice (pro) și de creații literare asemenea. Astfel, luna ianuarie, prin comunicatele Scânteii - reproduse și comentate de cele mai influente reviste literare și culturale: Contemporanul, Flacăra, Viața românească - pune În atenția scriitorilor câteva legi, hotărâri și sarcini. În atari situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului: „Nu e multă vreme de când Scânteia, organul Partidului Muncitoresc Român, apreciind stările de lucruri din câmpul creației literare, Înregistra un Început de cotitură, semnele unei treceri În calitate a literaturii noastre, și iată că forța conducătoare din Republica noastră a și trecut la hotărâri practice pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reînnoite periodic pe măsură ce se derulau, opinii susținute de cele mai diverse categorii sociale. Nu lipsesc nici cele ale oamenilor de știință și artă. Asupra acestora din urmă vom zăbovi, reproducând un procent neînsemnat din numeroasele intervenții ale scriitorilor găzduite de Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, Viața românească, Flacăra, Lupta de clasă ș.a. Opiniile de mai jos, publicate În Contemporanul nu se deosebesc prin nimic de cele din periodicele mai sus menționate; dimpotrivă ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se derulau, opinii susținute de cele mai diverse categorii sociale. Nu lipsesc nici cele ale oamenilor de știință și artă. Asupra acestora din urmă vom zăbovi, reproducând un procent neînsemnat din numeroasele intervenții ale scriitorilor găzduite de Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, Viața românească, Flacăra, Lupta de clasă ș.a. Opiniile de mai jos, publicate În Contemporanul nu se deosebesc prin nimic de cele din periodicele mai sus menționate; dimpotrivă ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de „creșterea ideologică”, de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apărea În ele un țăran oarecum idealizat, romantic, În luptă cu forțele naturii și nu un țăran care gândește limpede asupra Îndatoririlor și drepturilor lui”. Să depășim și noi scriitorii normele, susține cam În același timp Petre Dragoș 8 În Scânteia, Într-un articol chiar astfel Întitulat. De altfel, organul PMR, la fel ca În anii precedenți, manifestă și În acest an un real interes pentru problemele culturii, acordându-le cu generozitate spațiu tipografic; astfel, aproape zilnic apare rubrica Viața culturală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]