3,232 matches
-
cu privirea, prin aburii unei mînii crescînde. Am venit aici ca să tranșez situația cu Venetia, și n-am de gînd să las o femeie În cardigan mov să mă oprească. Păi... nasc! mă trezesc spunînd. — SÎnteți În travaliu? mă cîntărește sceptic. Ce, nu mă crede? Ce tupeu pe capul ei. De ce-aș minți În legătură cu așa ceva? — Da, Îmi pun mîinile pe șolduri. Nasc. Aveți contracții regulate? mă provoacă tipa. — De ieri, la fiecare trei minute, i-o trîntesc. Și mă doare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ciobanu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Negoițescu, Scriitori, 244-249; Scrisori - Ibrăileanu, I, 29-116, III, 167-168; Sevastos, Amintiri, 340-343; Zaciu, Masca, 198-219; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 83-122; Zaciu, Glose, 98-99, 133-139; Mincu, Critice, II, 141-162; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 395-418; Leon, Umbre, II, 162-166; Protopopescu, Volumul, 49-57; Rotaru, O ist., II, 639-650; Ciopraga, Personalitatea, 200-205; Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Tudor, Pretexte, 7-65; Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea, călătorește pe mare (în Grecia), jertfește erosului, e noctambul, copleșit de „doruri” și obsedat de „cântec”. Notabile ca dicțiune, dintre textele de acum rămân doar câteva sonete. Schimbarea de orizont din Sărbătoarea morții (1915) ținea de experiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
statistica nu poate exista exclusiv la nivel teoretic și fundamentarea sa rezidă din latura-i practică, respectiv analiza și interpretarea datelor, asistăm la provocarea statisticianului de a profita de potențialul de creativitate al demersului în sine, care incită intelectul. Pentru sceptici, statistica înseamnă a îmbrăca în cifre, grafice sau corelații, minciuna. Pentru pragmatici, statistica înseamnă transpunerea în concretul operațional a realității. Primii consideră că, dacă te încrezi în cifre, nu ai să descoperi niciodată adevărul. În același timp, printr-o abordare
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă ceea ce ai de spus e mult prea dezagreabil. Între slăbiciune și forță, romanele lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbște la un moment dat mult prea mult. Și în același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte ele nu trebuiesc ucise prin folosire excesivă. În ce privește literatura critică, Pinter e sceptic: Criticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește? Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: Încă de când i-am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit interfața e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din această substanță. Sunt sceptic în ce mă privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi pătrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte cel de teapa lui Porter, Auden
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și fapte. Aceasta e menirea ei. Dar numai un monstru, un descreierat ori un grandoman ar putea chiar să creadă că poate el să vindece lumea, să-și închipuie că menirea poeziei lui e vindecarea universală. Nu numai că sunt sceptic în ce privește propria mea motivație altruistă, dar, ca orice alt poet, sunt teribil de superstițios în această privință. L-am avut profesor la Leeds pe minunatul poet Martin Bell. Mi-a spus cândva că știe să facă farmece și se închina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
El trece și culoarea părului, liniile feței, lista culinară, constelația sub care s-a născut, zestrea ereditară, calitățile și defectele. El este propriul său pictor. Cardanus se apără de moarte, ca toți atleții spiritului, prin gândire, prin creație, prin originalitate. Scepticul filosof Franz Sanchez (1552 - 1632), profesor de medicină la Montpellier și la Touluse, va critica pe Cardanus și pe Fracastoro, ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vacilor (vaccina) nu se îmbolnăvesc de variolă în timpul epidemiei. După numeroase experimentări făcute în liniște și cu perseverență, efectuând și contraprobe concluzionează că vaccinarea antivariolică este singura cale de a evita îmbolnăvirea și a eradica boala. Deși englezii sunt mai sceptici, francezii mai receptivi, vaccinarea se extinde în toate straturile sociale în ambele țări și de aici în lume. Medicina preventivă câștigă teren. Trebuie spus că acest medic „de țară“ are numeroase relații cu naturaliști, biologi, pasionat de medicină și iubit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Oprea (www.visurat.ro, 2008) KGB-iștii de Iliescu, Geoană și Vadim (www.hotnews.ro, 2007) Dacă noi nu avem, ei au, uite așa-mi spuneam, și mai trăgeam o "beție" cu ortodoxul de Dostoievski, cu ortodoxul de Steinhardt, cu scepticul de Liiceanu (thesaltstreetjournal.blogspot.com, 2007). Pot apărea pe prima poziție, în cazuri izolate, și adjective care desemnează nume de boli reale ale referentului 9: Între timp poate da ortu-popii cancerosul de Iorgovan (www.cotidianul.ro, 2007); este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Un poet la răscrucea fenomenelor, VR, 1981, 3; Gheorghe Grigurcu, Temperatura unei poezii: Nicolae Prelipceanu, TR, 1981, 50; Tomuș, Mișcarea, 156-159; Livescu, Scene, 129-133; Regman, Noi explorări, 59-67; Laurențiu Ulici, „Fericit prin corespondență”, CNT, 1983, 6; Mircea Popa, Poezia unui sceptic, ST, 1983, 2; Lucian Alexiu, Repertoriu liric, O, 1983, 18; Eugen Dorcescu, Poezie și hermeneutică, O, 1984, 37; Victor Felea, „Degetul de gheață”, TR, 1984, 38; Constantin Pricop, Ironie și gravitate, CL, 1984, 11; Tartler, Melopoetica, 159-162; Ștefan Aug. Doinaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
a bucurat de mare succes. Un părinte iezuit a ripostat în presă pentru inadvertențele istorice. Documentat cu minuțiozitate din Viețile Părinților din Deșerturi, cu o cultură antică vastă, Anatole France farmecă prin parabola mediului păgâno-creștin din Alexandria, impregnată de ironie sceptică. Cu talent evocator, rafinatul scriitor francez creează imaginea pustiei de pe malul Nilului, cu colibele schimnicilor construite din crengi împletite cu lut, cu lăcașurile afundate în nisipuri sau în adâncituri. Cei care doreau apropierea de Dumnezeu își reprimau trebuințele trupului pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în mânăstire. După zece ani de absență, starețul Pafnutie a recunoscut Alexandria, a trecut pe lângă statuile ce-i reprezentau pe Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, Zenon, amintindu-și dezbaterile filosofice păgâne. În drumurile lui, l-a reîntâlnit pe prietenul Nicias, filosof sceptic, cu care avea dezbateri filosofice și pe care l-a tratat cu asprime, aflând că a fost amantul lui Taïs, că pentru ea a vândut o moară și două lanuri de grîu, că i-a închinat trei volume de elegii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
învăluindu-l cu dragostea, fidelitatea și compasiunea ei. I-a sădit, ca suport în starea de suferință, credința în Dumnezeu, l-a ajutat să se elibereze de vina păcatului și să renască purificat de suferință. Într-o discuție, la întrebarea scepticului Raskolnikov - Ce ar fi fost fără Dumnezeu, ea a răspuns Nimic. La întrebarea Ce i-a dat Dumnezeu, ea a răspuns Totul. Impresionat de convingerile și de viața pe care o duce, a îngenuncheat în fața ei, ea fiind extrem de stânjenită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dacă lucrau din greu nu le era garantată o viață mai bună. Aceste rezultate indică faptul că percepția motivațională a muncii asidue este semnificativ redusă după criză deoarece nu au fost disponibile recompensele extrinseci. De aceea indivizii adoptă o atitudine sceptică față de munca asiduă, atât timp cât consideră că aceasta nu le aduce nici un beneficiu (Hoon și Lim, 2001). O explicație plauzibilă a acestor descoperiri ar putea fi adusă de faptul că respondenții preferă un stil managerial bazat pe recompensă. Pe de altă
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu seamă tipul filozofului religiei. În ultimul rând vom vorbi puțin mai pe larg despre M. Terentius Varro, deoarece, ca om cult, filozof de formație, ca reformator religios și gânditor speculativ, el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jurnalist le-a pus adesea în umbră pe cele de istoric și de intelectual de renume internațional și chiar pe cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un mileniu. Într-o astfel de situație, trebuie să folosim dovezile pe care le avem la dispoziție. Admiterea a altceva decît a probelor documentare sprijină pretențiile istorice ale ungurilor. Dar oricît de greu de admis ar fi ele pentru un sceptic raționalist ca Dománovszky, dovezile care nu sînt bazate pe documente nu pot fi ignorate. Ele trebuie completate recurgînd la ipoteze și paralele istorice și apelînd la evoluția organică. Absența documentelor scrise timp de un mileniu nu ne oferă altă alternativă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul se scurgea cu repeziciune. Regele Carol și guvernul român erau atacați nu numai de către cei de stînga (ca în Iugoslavia sau în Grecia), ci și de radicalii de dreapta. Toamna lui 1937 însemna apropierea alegerilor, față de care Iorga era sceptic. "Va fi încă o încercare de verificare a validității votului universal", scria el33. Taberele angajate în alegeri erau stabilite: pe de o parte regele, regimul politic, liberalii, goga-cuziștii și Iorga. Lor li se opunea un grup amestecat: național-țărăniștii, Legiunea, neoliberalii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deosebită. Prin Însăși continuitatea persoanei lor, ei puteau Îndulci dificila tranziție de la climatul politic incandescent din trecutul recent la o eră iminentă de transformări sociale fulgerătoare. Indiferent de eticheta de partid, vechii oameni de stat ai Europei deveniseră toți practicanți sceptici, pragmatici ai artei posibilului. Această distanțare personală de dogmele brutale ale politicii interbelice reflecta fidel starea de spirit a electoratului. Erau zorii erei post-„ideologice”. șansele de stabilitate politică și reformă socială În Europa postbelică depindeau În primul rând de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americani. După lovitura de stat aranjată de ruși la București În februarie 1945 și, ulterior, amestecul grosolan al Uniunii Sovietice În România și Bulgaria, era evident că prețul local al hegemoniei sovietice avea să fie ridicat. Dar britanicii erau oricum sceptici În privința progresului regiunii: ministrul de Externe Ernest Bevin Îi spunea omologului Byrnes: „În țările astea, un rând de șarlatani se va schimba cu altul”. Lucrul de care se temeau cu adevărat britanicii nu era faptul că URSS va controla estul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]