3,866 matches
-
știe de ce, că doar nu plângea, nu se poate cere atâta de la cineva care lasă Întotdeauna o dâră de lacrimi În urmă pe unde trece, dar nici una dintre ele nu e a ei. Așa cum era, nici vizibilă, nici invizibilă, nici schelet, nici femeie, se ridică de pe podea ca un suflu și intră În cameră. Bărbatul nu se mișcase. Moartea se gândi, Nu mai am ce face aici, plec, nici nu merita să vin numai ca să văd un bărbat și un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
glas de stentor Împotriva troienilor când prietenul său patrocle a fost ucis de hector, la fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel, un tril ingenuu de pian, sau doar ca vederea unui caiet de muzică deschis pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plimbare nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor căzută pe frunte, astfel Încât ce era mai rău din țeastă să fie acoperit, dar nu merita să aibă atâta grijă, dacă asta i-a fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
concluzia că există motive mai mult decât puternice pentru ca nici cel puțin faptul că s-a trăit să nu merite să fie menționat În cartea morții. Căci celălalt nume al cărții morții, se cuvine s-o știm, este cartea neantului. Scheletul dădu regulamentul deoparte și se ridică. Dădu ocol de două ori Încăperii, așa cum Îi este obiceiul când trebuie să pătrundă În miezul unei probleme, apoi deschise sertarul fișierului unde se afla fișa violoncelistului și o scoase. Acest gest ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care ni se lipesc de limbaj, continuăm să le folosim chiar după ce au deviat mult de la sensul original, și nu ne dăm seama că, de exemplu, În cazul acestei morți ale noastre, care dintotdeauna umblă pe aici sub formă de schelet, Încheietura mâinii Îi este desfăcută din naștere, ajunge să ne uităm la radiografie. Gestul de expediere făcu să dispară În hiperspațiu cele două sute optzeci și ceva de plicuri de azi, Întrucât numai de mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stupidă cu care clasele sociale numite superioare au aroganța neobrăzată de a-i provoca pe cei aflați mai jos, Dumneata știi cu cine vorbești. Nu, moartea nu era mulțumită de felul În care procedase. Avea certitudinea că În stadiul de schelet niciodată nu i-ar fi venit să se poarte astfel. Poate că a fost din cauză că am luat figură umană, lucrurile astea trebuie că se iau, gândi ea. Din Întâmplare se uită pe fereastra taxiului și recunoscu strada pe care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în cazul cârnăciorilor, gustul e rareori legat de mărime. L-am auzit pe Arthur Nebe lovind din călcâie și, privind în jur, am văzut că prințul încoronat al terorii din cadrul Reich-ului ni se alăturase lângă fereastră. Înalt, slab ca un schelet, cu fața prelungă și palidă lipsită de expresie, precum un mulaj din ipsos, cu degetele-i reci de Moș-Gerilă strânse la spate, pe care-l ținea drept ca un băț, Heydrich privi pe fereastră câteva clipe fără să se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că era udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față. Făcu doi pași, apoi se opri. Luna o lumina ușor. Stăteam aplecat în spatele scheletului mașinii arse. Privea întunericul în care mă ascundeam și poate că reușea să mă vadă. Privirea i se pierdea în gol, dar era ca și cum ar fi știut că eram acolo, i se vedea pe față că se gândea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgomotul trupului meu care alunecă într-al ei e într-adevăr teribil. Italia nu este, trupul ei e gol pe dinăuntru. Îi apăs sufletul ca o iubire moartă. Acuplarea aceea este înmormântarea noastră. Îmi simt corpul transpirat sprijinindu-se pe scheletul ei. Nu mă mai vrea, nu mai vrea nimic. Trupul ei este un pasaj care se închide. Atunci înțeleg că am pierdut totul, Angela, pentru că tot ceea ce vreau se află, fără viață, în brațele mele. Îmi ridic pieptul de pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela din portret are aerul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care ar simboliza arborele vieții. Tot în biserica mănăstirii Cetățuia a fost înmormântat la loc de cinste filosoful Nicolae Kerameus, în anul 1672, însă mormântul lui nu a fost descoperit. Cercetările făcute la Cetățuia în anul 1933 au găsit un schelet ale cărui oase, de la brâu în sus erau împrăștiate, apoi câteva vase, un fragment de stofă brodată cu fir de aur și restul unui pumnal cu lama lipită de teacă. Anastasia Doamna se pare că a fost înmormântată în Biserica
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele sînt pline de femei despuiate, și ce dacă? Nu Îi mai impresionează nici pe puști prea tare, tot mai mulți, Berg, tot mai mulți trec În tabăra homo; inimile nu mai bat ca altădată nici cînd văd un mort
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
La fel ne jucăm și noi, adulții. Tu nu ești tu! Eu nu sunt eu! Și sărmanii ăștia copaci sunt oare ei înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
parcă abia ne-am fi căsătorit. Eu unul am devenit orb, total orb; copilașul ăla m-a orbit. Atât de orb sunt, încât toți spun că Elena mea a rămas absolut desfigurată din pricina sarcinii și-a nașterii, că e un schelet și că a îmbătrânit cu cel puțin zece ani, iar mie mi se pare mai proaspătă, mai înfloritoare, mai tânără și chiar mai durdulie ca oricând. — Asta-mi aduce aminte, Víctore, de legenda fogueteiro-ului pe care am auzit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cugetările, visele, simțirile, și le consumă, și le ucide. După ce un gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort și nu ne mai aparține mai mult decât ne va aparține într-o bună zi propriul nostru schelet sub pământ. Istoria, unicul lucru viu, este prezentul etern, clipa fugitivă care rămâne trecând, care trece rămânând, și literatura nu e altceva decât moarte. Moarte din care alții pot lua viață. Pentru că cine citește un roman îl poate trăi, retrăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cuvântul, făcându-se literă, s-a făcut carne, și în pâinea vieții eterne mâncăm, euharistic, și carnea, și litera aceea. Iar litera pe care o mâncăm, carne fiind, e și cuvânt, fără a se putea spune că este idee, adică: schelet. De pe urma scheletor nu trăiești, nimeni nu se hrănește cu schelete. Și iată de ce obișnuiesc să mă opresc după hazardul lecturilor mele din tot soiul de cărți, și printre ele și cea a cărții vieții, cea a istoriei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pâinea vieții eterne mâncăm, euharistic, și carnea, și litera aceea. Iar litera pe care o mâncăm, carne fiind, e și cuvânt, fără a se putea spune că este idee, adică: schelet. De pe urma scheletor nu trăiești, nimeni nu se hrănește cu schelete. Și iată de ce obișnuiesc să mă opresc după hazardul lecturilor mele din tot soiul de cărți, și printre ele și cea a cărții vieții, cea a istoriei pe care o trăiesc, și cea a cărții naturii, în toate punctele vitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Există însă altă lume, tot romanescă; există alt roman. Nu cel al cărnii, ci cel al cuvântului, cel al cuvântului făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caută ce le lipsește în ceea ce credeau că nu le mai e de folos. În căutările lor, au găsit un academician cu bicorn de pene, sabie și broderii pe cămașă, au găsit un bufon și un echilibrist, au găsit un schelet cu coasă și au trecut mai depate, au găsit o amazoană pe cal și un amiral fără barcă, au găsit un toreador și un bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au găsit un carabinier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt simple, doar fața și spatele, și gata, nici nu vreau să-mi închipui ce dificultăți am fi avut dacă alegeam halebardierul sau spadasinul, săpătorul sau flautistul, ori lăncierul pe cal, ori mușchetarul cu pene la pălărie, spuse Marta, Sau scheletul cu aripi și coasă, sau sfânta treime, spuse Cipriano Algor, Avea aripi, La care te referi, La schelet, Avea, deși nu înțeleg de ce naiba l-au reprezentat cu aripi dacă e peste tot, până și în Centru, cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avut dacă alegeam halebardierul sau spadasinul, săpătorul sau flautistul, ori lăncierul pe cal, ori mușchetarul cu pene la pălărie, spuse Marta, Sau scheletul cu aripi și coasă, sau sfânta treime, spuse Cipriano Algor, Avea aripi, La care te referi, La schelet, Avea, deși nu înțeleg de ce naiba l-au reprezentat cu aripi dacă e peste tot, până și în Centru, cum am văzut de dimineață, Presupun că e de pe vremea dumitale, observă Marta, zicala că cel care vorbește de barcă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din karnak, un apeduct al apelor libere din lisabona care funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, o mânăstire din mafra, turnul clericilor din porto, un fiord, un cer de vară cu nori albi plutind, un lac, un palmier autentic, un schelet de tiranozaur, altul care pare viu, un himalaia cu everestul lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că era cel mai întreg. Garnitura complectă. Alții întregi nu mai avem. Toți ăialalți e cu lipsuri. Unu e și fără cap, îți dai seama, părinte? Cum să mori fără cap?! S-a mai pierdut o piesă, două din inventarul scheletului, un deget, o coastă, nu zic nu, la dezgropare, ori la ambalaj, ori poate așa a fost să rămână, incompleți. Dar fără cap... Nisip dădu să spună ceva. Goncea îi făcu semn să tacă. - N-am altă soluție. Luați săculețu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o de la fier vechi, și când a văzut că revoluția chiar fusese de-adevăratelea, atunci a deschis porțile și a dat bairamul de primul milion. Macatist era pofticios, îl știam, când ducea cocoșul la gură după aia puteai să faci scheletul găinii ca la anatomie, fir de carne nu rămânea, oasele albe și curate de puteai să le asamblezi, specialist, mai era și popa Băncilă de la Șoptireanca specialist la curcan, l-am văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]