5,013 matches
-
cercetătorul este deplin responsabil de datele sale, acesta trebuie să cerceteze, să pună la îndoială și să fie neîncrezător față de ceea ce i se prezintă. Chiar și sursele general acceptate trebuie puse la îndoială și căutate erorile posibile. Helene Hanff, o scriitoare foarte populară, povestește că a fost angajată odată să facă niște cercetări istorice de fond pentru un proiect TV despre istoria timpurie a Americii. Consultând niște surse istorice recunoscute în legătură cu Edward Livingston, un Congresman american, Hanff a descoperit că toate
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
din Societatea Europeniștilor și din Fundația „Al. Tzigara-Samurcaș”. A figurat în colegiile de redacție ale publicațiilor „Martor” și „Revista de istorie socială”, a colaborat la „Dilema”, „România liberă”, „Cotidianul”, „Curentul”. N. preferă să se considere nu etnologă sau antropologă, ci scriitoare, dar „una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei”. Optează pentru cartea-document, în care nu face decât să se transforme „într-un canal suplu și transparent prin care să se strecoare, cu cât mai puține pierderi
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
București, 1993 (în colaborare cu Theodor Nițu); Credințe și superstiții românești, după Artur Gorovei și Gh. Ciaușanu, București, 2000 (în colaborare cu Carmen Huluță); Versuri din flori, București, 2000. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., III, 113; Luminița Marcu, Irina Nicolau, scriitoarea, RL, 2002, 7; Otilia Hedeșan, Irina, O, 2002, 8; Șerban Anghelescu, Anca Manolescu, Ecaterina Șafarica, Mihaela Șchiopu, Recviem în petice, „Dilema”, 2002, 535; Marie-France Ionescu, Radu Bercea, Șerban Anghelescu, In memoriam. Irina Nicolau, „22”, 2002, 28; Ștefan Cazimir, Irina Nicolau
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
o familie nobiliara din Piemont, Louis Pierre Victor Raymond de Broglie s-a nascut pe 15 august 1892 la Dieppe, în nordul Franței. Fiind cel mai tânăr dintre cei cinci copii, el avea printre strămoși pe Madame de Staël, marea scriitoare, si pe tatăl acesteia, Jacques Necker, celebrul bancher de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea. Mama lui era Pauline d’Armaille, iar tatăl lui, ducele Victor de Broglie, se numără printre membrii Parlamentului. Și-a început instruirea acasă, apoi a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
studiul Elemente de etică și deontologie profesională. Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan”, „Chemarea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
București. Devine profesoară de lucru manual, predând o vreme la Școala Normală din Galați. Deși colaborarea sa în presă este menționată încă de când era elevă, cu numele P. apare târziu, semnând versuri în „Pagini literare” (1916), apoi proză în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Cultura poporului” ș.a. Debutul editorial are loc abia în 1926, cu volumul de versuri Din lanuri vii, urmat de o serie de romane, care nu o impun însă în atenția lumii literare, așa cum nici încercarea de a
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
Marinescu, inginer silvic. Urmează școala primară și primele clase de liceu la Râmnicu Vâlcea, apoi la Constanța, unde susține bacalaureatul în 1933. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1938), este secretar de redacție la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1943-1944) și din 1947 până în 1958 profesoară de istorie și franceză în județele Argeș și Hunedoara (la Călan). După 1958 se dedică în exclusivitate scrisului. A colaborat la „Fapta”, „Dacia rediviva”, „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Femeia și
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
franceză în județele Argeș și Hunedoara (la Călan). După 1958 se dedică în exclusivitate scrisului. A colaborat la „Fapta”, „Dacia rediviva”, „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Femeia și căminul”, „Dorul românesc”, „Viața românească”, „Luceafărul” ș.a. Debutează cu nuvela Revedere în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1942) și editorial, cu romanul pentru copii și tineret E pace noaptea asta-n codru (1958). În perioada 1944-1947 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1947 un comitet format din F. Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Camil Petrescu
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
cu cele câteva vite pe care nu apucase să le ducă în sat. În timp ce sătenii nu pot ajunge la ea din cauza troienelor, bătrâna se apără cu înverșunare, reușind o lungă perioadă să facă față lupilor. Cărțile ulterioare vor demonstra atracția scriitoarei pentru astfel de evenimente dramatice, ce fac ca existența să se consume sub semnul excepționalului. Un asemenea moment este războiul, subiect care îi prilejuiește romane frescă, de mare densitate și tensiune, din care nu lipsește notația psihologică. Plasat în vremea
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
PAVEL, Laura (19.X.1968, Deva), critic literar și teatrolog. Este fiica scriitoarei Dora Pavel (n. Voicu) și a lingvistului Eugen Pavel. Urmează clasele primare și primele clase gimnaziale la Liceul Pedagogic din Deva, continuate cu studii liceale umaniste la Cluj-Napoca (1983-1987). Licențiată, în 1992, a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, secția
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
a high-life-ului românesc, popularizând personalități politice și culturale ale momentului, dar și figuri de doamne din înalta societate a țării. Primul număr se deschide cu prezentarea familiei regale, însoțită de fotografiile lui Carol I și ale reginei Elisabeta, cunoscută ca scriitoare sub numele Carmen Sylva. Numărul următor îi prezintă pe I.C. Brătianu și pe principesa Brâncoveanu-Rallu, pe Lascăr Catargiu, C.A. Rosetti, Al. Davila, pe generalii Alexandru Cernat, Gheorghe Manu, pe Jean Th. Florescu și D. Lecca, pe Mihail Kogălniceanu, Dimitrie
LA ROUMANIE ILLUSTRÉE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287728_a_289057]
-
lui Ady Endre, traduce din versurile acestuia. În anul 1950 se stabilește la București, unde publică volume de poezii, numeroase cărți pentru copii, traduceri din literatura română. Câteva dintre aceste volume sunt rezultatul îndelungatei și fructuoasei colaborări cu Lotte Berg, scriitoare originară din Bucovina. Șederea la București ia sfârșit în 1975, când pleacă la New York. Se întoarce în Europa și se stabilește la Centrul Ecumenic din Ottmaring (lângă Augsburg, în Germania), mărturie a fazei târzii a vieții ei fiind paginile din
KORNIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287721_a_289050]
-
Rampa”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția de redactor, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea română”, „Universul”, „Universul literar”, „Magazinul”, „Săptămâna CFR”, „Cuvântul femeilor”, „Îndreptarea”, „Viața de azi”, „Cuvântul liber”, „Gazeta”, „Tribuna politică”, „Decalogul”, „Jurnalul”, „Porunca vremii”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Capitala” ș. a. A fost directoarea revistei „Sub
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
MIORIȚA NOASTRĂ, revistă apărută la New York, lunar, de la 1 martie 1988, având subtitlul „Pentru întreaga familie”. Din anul 2000 a devenit publicația Academiei de Artă și Știință „Miorița”. Este fondată și condusă de profesoara și scriitoarea Elisabeta Păunescu. Revista încearcă să răspundă cititorilor prin rubrici diverse precum „Comorile României”, „Muzică”, „Poezie”, „Artă”, „Medicină”, „Știință”, „Tehnică”, „Prelegeri de filosofie”, „Humor”, „Știați că...”, „Sport”, „Curiozități”, „Moda”, „Bucătăria Marioarei”, „Poșta redacției - Să stăm de vorbă”, „Copiii noștri”, „Viața religioasă
MIORIŢA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288165_a_289494]
-
Iași (1965) și docența în științe filologice la Universitatea din Cluj (1972). Colaborează la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Argeșul”, „Astra”, „Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista muzeelor”, „România literară”, „Steaua”, „Tânărul scriitor”, „Timpul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O plachetă, Dă-mi o fărâmă de lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
1.I.1865, Iași - 31.XII.1953, București), prozatoare, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elenei Miller-Verghy, profesoară și pedagog de vocație, care va conduce un pension la București, și a profesorului ieșean Gheorghe Miller. Tatăl moare subit, când viitoarea scriitoare împlinise abia patru ani. Mama, vrând să îndeplinească o dorință a defunctului, aceea de a scuti copilul de frecventarea unei instituții școlare, urmează ea însăși studii, la Universitatea din Geneva, apoi la Paris, astfel încât prima copilărie a scriitoarei se desfășoară
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
când viitoarea scriitoare împlinise abia patru ani. Mama, vrând să îndeplinească o dorință a defunctului, aceea de a scuti copilul de frecventarea unei instituții școlare, urmează ea însăși studii, la Universitatea din Geneva, apoi la Paris, astfel încât prima copilărie a scriitoarei se desfășoară într-un mediu poliglot, saturat de cultură și purtând amprenta artei. La nouă ani își însușise suficiente cunoștințe de greacă veche, germană, engleză, franceză pentru a-i putea citi în original pe Homer, Goethe, Shakespeare și pe clasicii
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
monografii” dramatizate, Frédéric Chopin (1953) și Piotr Ilici Ceaikovski (1953). A colaborat la „Sămănătorul”, „L’Indépendance roumaine”, „La Patrie”, „Le Moment”, „Timpul”, „La Roumanie”, „Viața românească”, „Dreptatea”, „Curentul familiei”, „Gospodina”, „Biblioteca revistei «Catedra» Galați”, „Mariana”, „Almanahul teatrului românesc”, „Rampa”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (pe care a condus-o o vreme), „Teatrul Național” (București) ș.a. A mai semnat Ariel, Dionis, Mama Lola, Ilie Cambrea, Ion Pravilă. Cealaltă lumină, întâiul roman mai consistent, are, ca aproape toată proza scrisă de M.-V
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
va colabora intens cu versuri, proză, traduceri și articole despre personalități și evenimente din viața culturală a țării și a Europei sau care exprimă adeziunea la mișcarea feministă la „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Insula”, „Flacăra”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Rampa”, „Cuvântul femeilor”, „Cuvântul liber” și sporadic la multe altele. Semna (folosind uneori pseudonimul Dim. Șerban) rubrici ca „Poezia”, „Cronica literară”, „Mișcarea literară”, „Cronica teatrală”, „Carnetul meu”, „Însemnări”, „Pentru dumneata scriu, doamnă”, „Răstălmăciri”, publicând sute de texte
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
exigentele standarde pentru care Bellow însuși a pledat o viață (așa cum cerea și Chris Wood în The Richmond Review 15). În consecință, romanul a fost lăudat mai mult decât merita - în special de amici ai lui Bellow, cum ar fi scriitoarea Cynthia Ozick -, uneori pentru calități pe care nu le are, dar scrisul lui Bellow le-a ilustrat totdeauna din plin. Temele receptării internaționale a romanului sunt acelea pe care am încercat să le abordez și eu, atât până acum, cât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și de receptare, exclusiv spre depistarea indicelui de mobilizare: la luptă, la muncă, la ură. Geo ȘERBAN 31: „Cartea de față a Sandei Movilă se deosebește categoric de restul operei sale. Autoare a mai multor volume de proză și poezie, scriitoarea a profesat În trecut o literatură străină de viață, Îmbâcsită de ideologia decadentismului burghez. Fără a fi scutită de slăbiciuni, această carte dovedește totuși că Sanda Movilă s-a rupt de lumea «desfiguraților» și a «nălucilor» (chiar așa se intitulau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trăsăturile ei caracteristice, să se oprească asupra unei teme precise, să Închege o acțiune propriu zisă, așa cum cere orice roman. Vrând să scoată În relief aspectul dominant al epocii respective, exploatarea mârșavă căreia erau supuse massele de truditori ai ogorului, scriitoarea lasă În umbră ceea ce era mai puțin vizibil atunci, ceea ce constituia Însă germenul dezvoltării viitoare, anume afirmarea crescândă a clasei muncitoare ca forță conducătoare În luptă pentru Înlăturarea exploatării și, odată cu aceasta, În general, sporirea Încrederii celor asupriți Într-un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încrederii celor asupriți Într-un viitor luminos. Nu este Întâmplător că dintre toate tipurile Întâlnite În cartea Sandei Movilă, al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor, prin fiecare stare sufletească mijloace spre a dezvălui putreziciunea caracterului lor de exploatatori (Ă). Acestei preponderențe a vechiului și lipsei de luptă Între nou și vechi, i se datorește lipsa de acțiune a cărții
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de viața societății având drept principiu conducător relațiile personale dintre eroi, simpatiile sau antipatiile lor, toate Întâlnirile și despărțirile, duc inevitabil la formalism, la căutarea cu tot dinadinsul a spectaculosului În dauna poziției de clasă. Deficiențele semnalate aici dovedesc că scriitoarea trebuie să lupte pentru Însușirea unui nivel ideologic cât mai Înalt și pentru vreun contact neîntrerupt cu realitatea care Îi va ajuta să câștige viitoare și depline succese În munca de creație”. George MUNTEANU 32: „ (Ă).Tipurile negative au fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]