3,463 matches
-
cu dreapta lua una câte una din căușul palmei stângi și o așeza între cele două coroane ale dinților incisivi. Apoi, după ce spărgea învelișul seminței, expedia miezul spre râșniță, în timp ce cu vârful limbii împingea ușor coaja spre exterior. Nu o scuipa. Nu o îndepărta printr-un jet scurt și puternic în fața lui. Lăsa cojile să-i cadă singure de pe buza inferioară, de la sine. În acest fel se adunau la gura lui straturi de coji legate între ele prin propria lui salivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate. Două chipuri ale orașului București. Nedumerire, după recitirea notiței de mai sus: dacă prostia este universală, de ce mitocănia este caracteristică națională? "Bogații rămân bogați chiar și după ce nu mai au bani." Afirmație făcută cu convingere de Dov
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
timpul la Migros-ul din colț (magazinul alimentar al cartierului unde locuiesc) scoate din buzunar o mână de monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jucătorilor care au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă sau aceea cu bătrînicile ucrainence, pe jumătate nebune, care scuipau cu voluptate pe portretul "oficial" al Papei cu ocazia vizitei acestuia la Kiev din 2001. Imagini răzlețe, vânate cu voluptate de către televiziunile occidentale. "Geopolitica ortodoxiei", o carte ce se lasă încă așteptată; cea scrisă de François Thual în 1993 nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le-am văzut niciodată în Europa (cred că nici nu ar avea loc pe drumurile noastre) trebuiau să fie frumoase ca niște mirese înainte de întâlnirea cu America, țara infinitului rutier. Ajung la Toronto în jur de ora 2.30 dimineață, scuipat ca o măsea stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
implicată în viața cotidiană, că e inoculată organic în existența noastră și chiar în concepția de viață. Firește că am simpatii și antipatii, dar mai ales silă și sațietate. Politica a devenit, pentru mine, un soi de vulcan noroios care scuipă la suprafață tot felul de dejecții. Părinții mei făceau o politică laxă, provincială. Tata era georgist, adică făcea parte din aripa lui George Brătianu. Mama era liberală și adeptă a lui Dinu Brătianu. Mama, care era o femeie foarte activă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
1.300 metri. Pe șantierul unui apeduct din Franța, ca să se amuze, câțiva muncitori îl umflă cu un compresor pe Jean-Louis Decret, 19 ani. Explozie a unui țesut intestinal. SNOOPY: Adios... Ne vom vedea peste 6 ore... Îți văd cilindrii scuipând foc. YOUNG: N-aveți idee ce spațiu am aici de când ați plecat... SNOOPY: N-ai idee ce mic te vedem de aici... CAP COM (HOUSTON): Fratele cel Mare vă supraveghează... SNOOPY: Să nu te plictisești, John. Și cât lipsim, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent. N-ai! Sau cât ai avut la pian... La ce să-ți iei pulsul? Nici evreu, nici ateu, nici cardiac, nici canceros, Dostoievski te-ar scuipa din gură. Ce-ar fi să cazi, aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu mai ajungi la hotel...”. Am dus-o așa - chiar mai dur - până în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
când aeroportul din oraș mai funcționa) dintr-o delegație și refuzase scurt să-mi dea să beau apă. Instruită de doctor, îmi umezea buzele cu o cârpă de tifon gălbui, pe care, de câte ori reușeam, o apucam cu dinții și o scuipam în mijlocul salonului. E drept, antrenamentul de atunci mi-a dat o rezistență la sete utilă mai târziu, în operațiile îndelungate și în primul an de facultate, când făceam armată. Am rămas, din experiența asta, și cu un gust - combinat cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine să fug. M-a oblojit într-un fel ciudat, cum nu mai văzusem pînă atunci. Mai întîi mi-a supt rana și a scuipat, apoi mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura mîinii. Îngenun chease lîngă mine și-mi acoperea brațul cu părul ei. La urmă, a desfăcut o țigară Kent și mi-a presărat tutun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur că mirosul de la etajul doi, acel miros greu și persistent
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doar cîțiva oameni de-ai lui. Erau din clasa a doua Ce. Barbu ăsta o remarcase și el pe Serghei Luminița și o necăjea în fiecare pauză. Venea la ea și o trăgea de cozi, îi punea piedică sau o scuipa și-apoi fugea. Oamenii lui stăteau deoparte și nu interveneau decît atunci cînd se băga vreun băiat s-o apere. Cînd Barbu nu era la școală, acționau pe cont propriu și o trăgeau și ei de cozi - așa, ca să vadă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fără o educație elementară, mulți dintre ei folosesc în relațiile cu copiii atitudini și expresii greu de imaginat. Am cunoscut un asemenea „profesor”, cum pretindea să i se spună, care venea beat la școală, fuma și mânca semințe în timpul orelor scuipând cojile în obrajii elevilor, îi înjura și-i lovea cu șutul în fund, pe băieți și fete, fără discriminare. Cu puțini ani în urmă, de când pregătirea învățătorilor și educatoarelor a intrat în sfera afacerilor (murdare și primejdioase), am fost solicitat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
banale. Neam obișnuit cu arme mult mai cool, cu chestii complicate, de calibru mare, ale căror gloanțe aproape că fac să explodeze trupurile victimelor. Arme care, atunci când trag într un zid, produc mai mult moloz decât niște grenade. Arme care scuipă gloanțele în sictir, așa cum șmecherașul de la colțul blocului scuipă semințe, dar care lasă în urmă adevărate catastrofe. Ce mai e astăzi pentru noi sunetul unui pistol care se descarcă? Suntem învățați cu detunătura exploziilor care pulverizează o casă întreagă (sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chestii complicate, de calibru mare, ale căror gloanțe aproape că fac să explodeze trupurile victimelor. Arme care, atunci când trag într un zid, produc mai mult moloz decât niște grenade. Arme care scuipă gloanțele în sictir, așa cum șmecherașul de la colțul blocului scuipă semințe, dar care lasă în urmă adevărate catastrofe. Ce mai e astăzi pentru noi sunetul unui pistol care se descarcă? Suntem învățați cu detunătura exploziilor care pulverizează o casă întreagă (sau chiar cu planete care sar spectaculos în aer, ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici se frecară cu zăpadă unul pe altul cu ultimile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este precum Bielorusia, cu domnul Gheorghiu veșnic votat democratic precum Lukașenco... Valerian Sava spunea că porcăria premiilor nu merită decât un pamflet ; eu cred că pamfletul necesită efort și e cam lung. Scuipatul, în schimb, e scurt și rapid. Să scuipăm, așadar. Transilvania, Occidentul nostru Un festival care contează și va conta, dacă va avea bani să continue, tot mai mult este Festivalul Internațional de Film Transilvania. Un festival internațional de lungmetraj, deocamdată singurul de acest fel din România. Deși se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
printre tarabe și privim prin ochii unei camere TV care filmează ; protagonistul, reporter la respectiva televiziune, este agresat verbal de un malac tuciuriu cu care mai avusese niște altercații ; după câteva înjurături cum numai în filmele românești mai auzi, malacul scuipă în direcția camerei un scuipat gros, vârtos, care se lipește de cameră. Adică de ecran. Adică de ochii noștri. Quod erat demonstrandum ! Ca subtilitate lasă de dorit, dar ca eficacitate nimic nu bate flegma-n ochi. Suntem în rahat, trăim
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În jurul meu încep vociferările, capitol la care, de fiecare dată, asist cu interes. Scot din buzunar o bucățică de hîrtie, o mestec îndelung între dinți, strîngînd-o cu furie, pînă o înmoi bine, apoi o aduc pe vîrful limbii și-o scuip direct pe stîlpul porții, de care se lipește. Ceasul de pe ghereta portarilor arată șapte și patruzeci de minute; stăm aici de șapte minute. Cît mai stăm, domnule?! strigă o femeie. Dă-mi voie în gheretă să dau un telefon cuiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-a rămas întipărit în minte ca o obsesie.) Ție ce ți-a adus? m-a întrebat el. Am mormăit și eu ceva, stăpînindu-mă să nu-mi dea lacrimile, de ciudă că mie nu-mi adusese Moș Crăciun nimic și scuipam în vînt cojile semințelor de dovleac. Cînd Gică mi-a propus să-mi dea un biscuite și o bomboană pentru doi pumni de semințe, am trăit fericirea celui mai avantajos schimb făcut vreodată în viața mea. Tata era plecat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce probleme deosebite a rezolvat?! Ce schimbare, în bine, a lucrurilor s-a produs după venirea ei în acest post?! Nici una. Ocupă o funcție administrativă, atît. Dar tragedia este că de la înălțimea scaunului pe care stă își permite să mă scuipe în frunte. Și nu plîng că o individă ca ea m-a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întreabă fata. Scot două sute din portmoneu și i le întind. Fata rupe chitanța și mi-o pune în mînă. Am să mă rog pentru tine, frate! îmi șoptește fata, apoi se întoarce și iese după Cornea. Urc la pupitru, scuip pe spatele chitanței și o lipesc în mijlocul tabloului de comandă, deasupra schemei tehnologice. Nici n-ai pornit, zice Vlad, că au și apărut felicitările. Nu trebuia să-i dai banii! Lasă-mi și mie o plăcere pe ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1½. Ca întotdeauna când vreau să realizez economii, lucrurile au eșit prost. M’am gândit că ar fi bine să plec cu clasa III-a. Un vagon ticsit; trec pitorescul: un călător care se lăuda cu arta lui de a scuipa precis „chiar în poală la dumneaei“, „la un centimetru“; un altul care avea obielele ude și le pusese la uscat pe bara de alamă de la fereastră etc. De la Titu, am luat cl. II-a. Am ajuns seara la 9.36
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl degajă, Alecu Russo folosește clișeele uzuale : evreii ar fi „indivizi murdari”, „puțind a usturoi și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]