KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
obiectul, mult diferit de matricea precedentă: o matrice de distorsor în bună stare, încărcată. Gosseyn ieși din ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
examina niște oferte de pace și cu atât mai repede va fi mai sigur că destinul sau un accident nu-i vor aduce ruina completă. Se ridică. - Dacă Enro revine înaintea mea. Spuneți-i că vreau să-l văd. Se scuză și părăsi rapid încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

pe fundul lui, ca pe fundul unui ocean, dar putea respira. — încerci să mă omori, spuse el. — Da, dar n-o să reușesc. Ești îngrozitor de solid. Termină cu îmbrăcatul și-i trase o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă mai pot scuza din nou. Scoală-te și îmbracă-te. Ea rămase sprijinită de comodă, urmărindu-l cum se îmbrăcă încet, și după ce termină îi spuse neînduplecată: — La revedere, Lanark. Avea toate simțurile amorțite, dar rămase nemișcat o clipă, privindu-i prostește picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zice că n-are importanță. Ozenfant își acoperi ochii cu mîna și spuse pe un ton visător: — Un oraș pe malurile unui fluviu aproape secat. Un oraș cu o piață din secolul al nouăsprezecelea plină de statui urîte. Corect? — Da. — Scuză-mă, dar e greu să reziști tentanției. Ozeanfant întinse mîna spre farfuria lui Lanark, o luă și o goli în farfuria lui și începu să mănînce încet, vorbind în tot acest timp. — Orașul se numește Unthank. Calendarul din Unthank este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din institut, îl voi denunța în conversații și voi vota pentru partidele care i se opun, dar nu voi avea timp să lucrez împotriva lui. O să trebuiască să-mi cîștig existența. Regret. Noakes zise cu jale în glas: — Nu te scuza. Preotul trebuie să-i îndemne pe oameni să fie mai buni decît el. Rima se opri din clefăit și întrebă: — Dar care-i problema cu institutul? M-am făcut bine aici, ca și alții, nu-i așa? — Ai fost vindecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl lui... — Scuzați-mă, spuse Lanark. E un început foarte abrupt. Ați putea începe prin a-mi povesti ceva despre împrejurimile geografice și condițiile sociale? După un moment de tăcere, vocea continuă pe un ton sec, academic. Fluviul Clyde se varsă în Marea Irlandei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
atîția prieteni. Avea dreptate. Portarul căminului a refuzat să-i lase să intre pe ceilalți băieți. Merseseră trei kilometri și rataseră ceaiul pentru a-l însoți, și deși s-a întors împreună cu ei o bucată de drum și s-a scuzat, au fost foarte furioși, iar evacuații au început să arunce cu pietre. S-a întors în fugă la cămin, unde i s-a servit o cină rece și o săpuneală pentru „grozăveala“ lui. A doua zi dimineață se prefăcu bonalv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ei delicat un secret, și-l lăsă la o ușă pe care scria SALĂ DE AȘTEPTARE. înăuntru erau patru bărbați în jurul unei mese, iar unul spunea în dialectul Midland: Da, dar ce nu înțeleg eu e... — Ați putea să ne scuzați? îi zise un altul lui Thaw pe un ton repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în bucătărie, se simți amenințat de rame fără tablouri, de instrumente fără coarde și vechi aparate de radio. Tavanul era mai înalt decît la el acasă, dar nu exista nici un spațiu liber sau vreo urmă de ordine. — Te rog să scuzi dezordinea, spuse Drummond. N-am avut timp să fac ordine. Sper să fac rost de un atelier lîngă școală în curînd. Ce putem folosi de-aici? începu să schimbe locul lucrurilor aflate în fața unui dulap. Thaw se aplecă să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vii la mai multe baluri, o să dansez cu tine. Deveni tot mai îngrijorat, simțind că nu se putea ca ea să danseze cu el toată seara, întrebîndu-se cum și în ce moment o să-l părăsească. Cînd muzica se opri, se scuză și plecă în grabă din sală. Urcă treptele gîndindu-se: „O iubesc“ și zicîndu-și: „ Ești un cretin“. Se întrebă dacă avea prieten și de ce nu era el acolo. Oricum, dansase cu el din amabilitate; legătura lor nu era una de egalitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
conversația se curma brusc, gurile li se întîlneau într-o apăsare rituală, după care ea luneca urîndu-i un moale „Noapte bună“, lăsîndu-l la fel de dezorientat ca prima oară cînd se sărutaseră. Cînd trebuia să plece spre casă, ea îi șoptea întotdeauna „Scuză-mă o clipă“, se strecura în toaleta pentru doamne și-l lăsa s-o aștepte un sfert de oră. Nu-l recunoștea niciodată cînd era însoțit de prietenii lui. Aceste insulte îi umpleau rezervoarele cu furie care se evapora ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ne fac buni sau răi. Dacă vreun Dumnezeu te liniștește, atunci adoptă-l. N-o să-ți facă nici un rău. — Nu? zise Thaw posac. Singurul Dumnezeu pe care mi-l pot imagina seamănă prea mult cu Stalin ca să mă liniștească. — Nu scuz metodele lui Stalin, dar cred că oricine ar fi condus Rusia în anii treizeci ar fi trebuit să se comporte ca el. Noile pastile își pierdură efectul, și doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
plecară, își puse ochelari cu lentile ca niște semilune și se apucă să citească o carte de la bibliotecă. în ziua aceea după cină, Thaw rămase în pat și făcea schițe, cînd o voce i se adresă: — Vă rog să mă scuzați că vă întreb, dar sînteți artist? — Nu, sînt student la Arte. — Scuze, am fost indus în eroare de barba dumitale. Te superi dacă te rog să-mi arătați desenul? Iubesc nespus florile... Thaw îi întinse caietul spunîndu-i: — Nu-i foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
recomande un student căruia i-ar face plăcere să se înhame la lucrare. Directorul i-a răspuns c-ar fi păcat să strice o veche clădire dînd-o pe mîna unui student fără experiență. Domnul Smail s-a supărat foarte tare. Scuză-mă că-ți spun chestiunile astea, eu am avut prea puțin de-a face cu ele. Thaw se uită la cele două fotografii. Privită din față, biserica arăta ca o cușcă de cîine înnegrită, cu un turnuleț turtit care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ogivă pe peretele din spate și o orgă pe partea stîngă. Se plasă imaginar sub boltă, evaluînd suprafețele tencuite. Apoi fu cuprins de o panică teribilă că nu i se va permite să decoreze această clădire. înapoie fotografiile și murmură: — Scuzați-mă, apoi plecă în grabă spre capătul celălalt al salonului. Traversă pajiști însorite între straturile de flori pline de viață și se prăbuși, luptîndu-se să respire, pe o bancă. închise ochii și văzu interiorul bisericii. Imaginile se ridicau pe pereți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unde trebuie. E mult prea la mijloc. Trebuie mutat la șase centimetri dreapta cu fructe, păsări, veverițe cu tot. Vă dați seama de ce? — Nu mă întrebați pe mine de ce, arătați-mi cu să fac asta. — Așa voi face, domnule Rennie. Scuzați-mă dacă vorbesc nervos, dar mi-e teamă să nu dispăreți. Mi-ați mai putea împrumuta schelele cîteva zile? Vreau să mai lucrez la tavan. — Asta n-o să-i placă pastorului. — Doar două-trei zile. Ajutorul domnului Rennie, cu toate că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
plin de biserici construite secolul trecut. Jumătate au fost transformate în depozite. Poate că dumneata și cu mine pictăm depoul cel mai frumos decorat pentru motociclete și accesorii de televiziune din Regatul Unit. Mai trîziu spuse: — Vă rog să mă scuzați, domnule Rennie, nu cred acest lucru. Sînt convins că biserica asta o să fie dărîmată, dar înainte de asta, pictura murală trebuie să nu aibă nici un cusur. Cînd un lucru e desăvîrșit, devine etern. Poate fi distrus sau să decadă încet, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și lăsă să-i cadă pensula, pentru că era ceasul trei dimineața. Rîse cutremurîndu-se și coborî de pe scară spunînd: — N-o să te mai tratez cu condescendență, domnule Rennie, dacă-mi promiți că n-o să-mi mai vorbești cînd nu ești aici. Scuză-mă, te rog, dar sînt puțin cam obosit. Somnul devenise o treabă la fel de ușoară ca lucrul, pentru că visa că pictează. „Iată: pămînt, cer și soare“, îi spunea lui Dumnezeu, tatăl lui, pe cînd se plimbau în jurul rugilor, cu șarpele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
formulate ceva mai clar. O să termin pînă la Anul Nou, apoi n-o să-ți mai rămîn dator cu nimic. Cu toate astea, o să-ți rămîn recunoscător, dac-o să-mi dai clienți cu bani, după asta o să am nevoie de bani. Scuză-mă o clipă.“ Se sui și mută fulgerul de pe Sinai șase centimetri și ceva mai la dreapta, ca un ecou al fisurii din pomul cunoașterii. Nici nu simțea cînd se trezește. în timp ce stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Umpli casa cu tot felul de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe spate și părul auriu îi atîrna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o scară care n-avea nici măcar șaizeci de centimetri lățime, și care urca în spirală în grosimea zidului. — Scuzați-mă, dar nu putem obține o cameră decentă într-o casă decentă? — E greu să găsești camere acum. Casa lui Dumnezeu este tot ce vă pot oferi. Cînd am mai fost aici, un sfert din oraș era gol. — Ah, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
industria lui, și a noastră e în declin. Dar nu putem, luîntu-ne tupă forbele unui zingur om, ză presupunem ce-i mai rău. Afem nefoie să coroborăm documentații. — N-aș vrea să mă cobor la invective personale, zise Gow, dar... — Scuză-mă, Gow, Jack tot face semne că vrea să vorbească, zise Sludden, arătînd spre ajutorul lui Ritchie-Smollet care dădea din mînă într-un colț. — Am curățat costumul oaspetului, spuse Jack, și am observat un ziar al consiliului în unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să te supere limba lui necioplită. Pettigrew are ceva de sfînt în el. A ajutat mai multe văduve și orfani decît noi toți la un loc. — Nu-i cazul să vă scuzați, spuse Lanark. îmi dau seama că nimeni nu se descurcă pe lumea asta dacă nu aparține unui grup puternic. Grupul vostru se ocupă de cei care nu aparțin unui asemenea grup. Vreau să lucrez cu voi, nu la ordinele voastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]