4,921 matches
-
uită uneori deschis robinetul de apă. Să fie criticat și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități minunate, Prin munca lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt sau nu dispuși să-și asume anumite elemente ale trecutului: cine sunt, unde au fost, cum au fost. Altfel ne trezim În situații de genul celei din Polonia, În care un straniu businessman cu dublă cetățenie canadiano-peruviană apare din senin și ajunge În turul doi al prezidențialelor Împotriva lui Lech Waße¸sa! Iată că avem și noi vizitatori din diverse state americane, care fie se Înfățișează drept candidați independenți, fie sunt selectați, după cum Înțeleg, de Partidul Național Țărănesc. Clasa politică
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când treaz, când adormit. Valoarea lui infinită este legată de speculațiile mentale, libere și transcendente, în care ființa se poate înălța sau pierde, se poate dezvolta sau plafona. Pentru toate aceste motive, în vis, culoarea albastră a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lui Isus este absolută: cei doisprezece Îl părăsesc cu toții, nu doar Iuda. Această singurătate va atinge punctul maxim În momentul În care Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), Însoțit de „o mulțime” Înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cadrează perfect cu tensiunea și caracterul dramatic al momentului. Isus și Iuda Încheie un pact sub ochii ambelor tabere. Ei formalizează pe loc o relație care s-a bazat până atunci pe iubire frățească și Încredere totală reciprocă. Isus acceptă senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda Își Împlinește, și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
voia să dea lăbuța și mă chinuiam de vreo zece zile. COCO! Scena 3 Miki „toarce” leneșă pe o canapea. Piki, cu căștile pe urechi, ascultă muzică și dirijează de zor, urmărit de Coco, care se dă în leagăn. Din senin țipă Coco: Scrisoarea!Scrisoarea! (scoate din colivie un plic) Mama, tata a scris... Miki: Și nouă, mă moțatule, că doar facem parte din familie...S-o desfacem... Coco: Nu! Nu! Gigel!...Și cine o citește? Miki: Eu, mă moțatule, că
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe gustul lui nu găsise încă. Obosit fiind de atâta colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea lumina reflectată de calotele glaciare. Își închise un minut ochii ca să-i deschidă brusc din nou. Auzul lui fin îi semnala mișcarea unui animal, era o vulpe polară. Mică, cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ce? O dau și pe aceea că doar poezia în mare o știu deja, iar mâine am s-o învăț în întregime dacă mă ajută doamna educatoare. E bună cu copiii, mă va ajuta cu siguranță. Veverița reapare din senin și explorează cu mare curiozitate, iarba de lângă copac. S-a obișnuit deja cu cadoașe. Când vede bucata de hârtie, stă o clipă pe gânduri, dar nu mai mult, își bagă gheruțele într-un colț și dispare în corola castanului. -Dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar, ba mai mult, se aplecă și începu s-o mângâie și s-o dezmierde cu adresări blânde. -Ce-i cu tine Viola, de ce latri sub geamul meu în fiecare zi? Ți-am dat și pește dar ție
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nord, al doilea în direcția sudului, al treilea se îndreptă spre est iar ultimul alese drumul spre vest. Fiecare își mai întorcea capul din când - în când, până nu se întunecase de tot și nu se mai vedea nimic. Din senin începuse o furtună de nisip iar când o sabie de foc tăia cerul în două, de răsuna tot văzduhul, se deslușea o voce cu rezonanță: -Tu, oul cel mare, care te îndrepți spre nord, rostogolindute anevoios în nisip, cu o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cunoscuse pe poloneza Maria Walewska. O femeie frumoasă, distinsă, blondă și trandafirie. Caleașca lui Napoleon înainta spre Varșovia. La un popas de schimbare a cailor, împăratul a fost întâmpinat de mulțime ca un eliberator. De sub ruși, se înțelege. Ca din senin, a apărut o tânără țărăncuță, care nu voia nici mai mult nici mai puțin decât să-l vadă pe împărat. Unul din aghiotanți, impresionat de vocea cristalină și sinceră a tinerei, i-a îndeplinit dorința. - Fiți binevenit pe pământul nostru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ceruri În ritmul lor obișnuit, iar vremea Își spunea și ea cuvântul, pentru că mamei Îi era frică de furtunile cu tunete și trăsnete și s-ar fi ghemuit În tatăl meu dacă În acea noapte ar fi plouat. Dar nu, seninul cerului persista, după cum persista și Încăpățânarea părinților mei. Lumina din dormitor se stinse, iar ei rămaseră fiecare pe partea lui de pat. În cele din urmă se auzi mama: ― Noapte bună. Și tata: ― Ne vedem dimineață. Clipele care au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
whisky, un miros agresiv, metalic, care domină deodorantul bunicului meu: teama. Chiar În acel moment Zizmo spune pe un ton calm: ― Știi, tot timpul m-am Întrebat... De ce nu spui niciodată nimănui că Lina e verișoara ta? Întrebarea, picată din senin, Îl prinde pe bunicul meu nepregătit. ― N-am făcut un secret din asta. ― Nu? spuse Zizmo. Nu te-am auzit niciodată spunând-o. ― De unde ne tragem noi, toată lumea ți-e văr, Încercă Lefty să glumească. Apoi: ― Până unde mai mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că nu ascultă. Nu voiam să se grăbească. Voiam ca acest drum să dureze cât mai mult posibil. Obiectul mă mângâia pe cap. Nu făcuse asta niciodată la lumina zilei. ― L-am bătut pe frate-tău, am spus eu din senin. Cu o mână, Obiectul Își dădu părul la o parte. Lumina pătrunse ca o lamă de cuțit. ― Callie? Te simți bine? I-am zâmbit. ― L-am caftit bine. ― O, Doamne! spuse ea. M-am speriat atât de tare! Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era celestă, un fel de bolboroseală melodioasă. Dintr-un anumit punct de vedere, era un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și părea întrucâtva amenințător, cele două faruri ale sale putând fi ușor considerate doi ochi imenși, iar zgomotul motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din senin, zgomotul infernal se opri. Un geam negru lateral se coborî încet și se ivi capul unui om între două vârste, suferind de calviție, cu ochi mari și puțin exoftalmici și cu o bogată mustață roșcată. Una peste alta, îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uita la mine, mă privea ca pe un... șef? Acea sclipire de superioritate din priviri și acea fărâmă de aroganță dispăreau fără urmă când mi se adresa. Oare câți ani avea? Am aceeași vârstă ca și tine, zise el din senin. M-am uitat uimit la el. Oare citea și gânduri? Ce-am făcut acceptându-l? Oare câtă încredere să am în Arvon? M-am gândit c-ar fi bine să știi, zise el calm. Mulțumesc, spusei începând să urc scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acoperișul lumii! Spunând acestea, îmi dădu drumul și se trânti cu spatele de canapea. Vladimir se ridicase și el și era în spatele meu. Se întoarse, făcu o reverență și își continuă drumul. Nici nu am realizat că ușa apăruse din senin în momentul în care m-am apropiat de peretele gri. Aceasta se deschise de la sine și pășii afară, unde aștepta călăuza noastră rezemată de un perete. Ce ceață oarbă? Ce să caut eu în acoperișul lumii? Or fi același gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se înfiripe între Filip și o colegă din banca din spatele nostru, Teodora. Deodată, atenția tuturor colegilor mei a fost atrasă către fața clasei, unde discuția dintre șeful nostru și diriginte începea să se încingă. Amândoi se certau serios. Din senin, mânia adunată în timpul orei în diriginte a răbufnit și l-a trântit la pământ pe Orande cu un dos de palmă. Lovitura a fost atât de neașteptată, încât băiatul nu a avut timp să se pregătească și a simțit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ziua de mâine nu va mai fi. Pe măsură ce înaintam pe holurile cuprinse de frenezie, nu mă puteam abține să nu mă gândesc la diferite lucruri, la diferite scenarii pe care situația prezentă le-ar putea urma. M-am oprit. Din senin, un amalgam de sentimente mă cuprinsese. Simțeam fericire și armonie, bucurie și împlinire. Simțeam fărâme ale supărării și tristeții, urme ale frustrării și ale angoasei... Și ce mă surprindea cel mai tare era faptul că ceea ce simțeam nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire și ieși ca o furtună din școală, numai pentru a fi înghițit de perdeaua de ploaie la nici zece metri depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Maigret, care lua În primire sala de baie după el, Încă se afla acolo, iar el Îi spuse prin ușa Întredeschisă: — Cobor. Așteaptă-mă jos. Pe trotuar se afla o bancă vopsită În verde, pentru clienții hotelului. Cerul era tot senin. De cînd sosiseră la Vichy, nu plouase nici măcar o dată. Patronul, bineînțeles, Îl aștepta la capătul de jos al scării. — Ce se mai aude cu asasinul? Nu e treaba mea, răspunse el, zîmbind. Credeți că cei de la Clermont-Ferrand sînt În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a trecut de câteva ori prin minte că băiatulul ăsta, că zut din senin pe capul lui, ar putea fi totuși o iscoadă trimisă să-l tragă de limbă, spune apăsat: — Nu uita că toate distracțiile, absolut toate, sunt menite să umple și să disciplineze timpul liber al unei populații inactive. Dă drumul unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri (pentru că a greșit când l-a descris colegelor sale de apartament, ochii lui sunt de fapt de culoarea cerului senin într-o zi caldă de vară) și a văzut că Ben, ca și ea, nu e un om rău. Ben își face timp pentru ceilalți, chiar și pentru Jemima. Are același zâmbet victorios și farmec delicat pentru toți cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]