3,422 matches
-
desigur, nu-mi spusese nici măcar o vorbă, dacă era după ea, nu aflam nici pînă În ziua de azi. Asta s-a-ntîmplat la cîteva luni după ce ne-am luat, și totul a ieșit la iveală din Întîmplare. Făceam curățenie În ultimul sertar al biroului vechi de nuc, voiam să găsesc un loc potrivit pentru cămășile lui, și-odată am dat peste ele... un pachet de scrisori vechi și niște hîrtii, le vîrÎse el acolo cu gînd să le rupă. Ei, și-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochii mei, am citit-o cu ochii mei, negru pe alb! Ei, și-am așteptat să vină acasă, vezi bine, cu scrisorile-n mînă, și i-am zis: „Uite, am dat peste niște scrisori vechi În timp ce făceam curat azi În sertarul biroului tău. Îți trebuie?“ N-am mai zis nimic, Înțelegi, m-am uitat doar la el cît se poate de nevinovată. Ce să-ți spun, a Încremenit, nu alta. „Dă-mi hîrtiile alea“ - a zis, și-a dat să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
desenului de pe pânză, Cosmin apăsă cu degetul mare de la picior butonul unității centrale a computerului. Tastă cu o mână increase your johnny și așteptă să se deschidă sistemul de operare. Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea și acum în sertar scrisoarea de la Maria Firidă în care femeia, la cererea doctorului Iolescu, îl informa asupra discuției telefonice dintre Sabina și Adelina. Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet) de a o convinge pe noua lui iubită să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
extinseseră în toată casa, iar noaptea umblau pe noi. Cartierul general era însă în bucătărie. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă digitală. Nu cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de doi ani și ai rămas până pe la trei ani și jumătate. Când te-au dezbrăcat femeile de serviciu eram de față și am găsit sub pieptărașul tău acest document pe care l-am păstrat. Se aplecase și scoase din sertarul de jos al biroului afișul la care Grințu avea să privească Îndelung, atunci și după aceea, de obicei singur, și numai acum, pentru prima oară, Împreună cu Ana care se uita la hârtia Învechită și plângea. În biroul inspectorului liniștea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a decis să mă transforme dintr-o dată În personaj, crede mai mult În proza scurtă decât În roman.) La mulți ani! (În plină vară, hă-hă!) Zare. * (Nu mai zicea nimic. Aprinsese o țigară și Încerca să pară calm. Luase din sertar o coală de hârtie și Începuse să scrie ceva pe ea. Grințu crezu că inspectorul Îi scrie numirea ca suplinitor În satul X. De altfel nici el nu avea prea mult chef de vorbă, simțea, mai degrabă, nevoia să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
locuri la cazare? - Întrebă acesta. — Câte persoane ? - zice și paznicul. — Singur. Dar aș vrea să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai câteva cărți poștale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apare în operă asemeni unui personaj) despre care ea crede că a fost cumpărat doar cu acest scop, planurile scenice sunt reflectate crescendo: “... Pe unde va trece? Cui va sugera un gând criminal cu fascinarea sclipitoare a oțelului?...În ce sertar se va așeza ironic, ce mâini îl vor lua, inspecta, și cu ce scopuri, pe care totuși el le va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen care se află în mijlocul preocupărilor literare Ămasculine) ale epocii. Deunăzi abia, din sertare nemaiîncăpătoare, am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am întâlnit incoherența unui mozaic cusut cu ochi închiși pe o pânză fără capăt. H. PapadatBengescu, însemnare din jurnal) Primele cărți de proză ale Hortensiei Papadat Bengescu ĂApe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă, ca boieri, pe Dobrin Greavu, pe Stoica și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pușcariu, "Date istorice despre familiile nobile române din Transilvania", apărută la Sibiu, în 1895. Totuși, nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să-i dau vreo importanță. Când am primit "documentul", am zâmbit și l-am aruncat în fundul unui sertar. Înțeleg de ce "unchiul George" și-a franțuzit prenumele. Vroia să scuture de pe el praful din Lisa, să-l "înnobileze", întrucît "Gheorghe" îi suna, probabil, prea rural, dezavantajos pentru ambițiile sale de a se învîrti în cercurile selecte ale societății. Pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să rămân. 4. Mă gândesc la îndrăzneala panteismului de a-l socoti pe Dumnezeu interior creației sale. Ceea ce ar însemna că Dumnezeu "curge" o dată cu noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna Tonks. În afară de manuscrisul dumneavoastră. Asta m-a lăsat fără grai. — Era în sertarul de sus al biroului meu, continuă ea. Se pare că hoțului nu i-a luat mult timp să-l găsească. Încă n-am anunțat poliția: voiam să vorbim mai întâi cu dumneavoastră. Domnule Owen, există vreun motiv pentru care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu spatele la aparat, cu un creion la buze și cu capul înclinat, gânditor. Tata a făcut două fotografii după negativ și ne-a dat fiecăruia câte una. Joan mi-a spus că timp de mulți ani a ținut fotografia într-un sertar secret, unde ocupa un loc special printre obiectele ei cele mai de preț. Eu am preferat s-o expun în dormitorul meul și n-a trecut mult, cum se întâmplă de obicei cu aceste comori din copilărie, s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa. Abstracte, peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să ducem expoziția la New York, desigur, spuse Roddy, șezând cu spatele la ea și lucrând cu dexteritatea căpătată prin experiență, după ce va fi la Londra câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte cunoscută. Ea spera ca însemnarea să se mai afle încă în camera de oaspeți în care stătea întotdeauna când venea în vizită la Winshaw Towers, în buzunarul unei jachete de lână pe care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai curând posibil și să mi-o înmâneze: și în acest scop, ne-am înțeles să ne întâlnim în după-amiaza aniversării zilei de naștere a lui Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am avut dreptate. Făcu o pauză de impresie. Ai fost ales. — Ales? De cine? — De Tabitha Winshaw, desigur. Ascultă cu atenție. Hanrahan o să-ți dea perechea de chei de rezervă ale apartamentului meu și vei găsi toate hârtiile relevante în sertarul de sus al biroului meu. Urci acolo cât de curând poți și te uiți bine la ele. Primul lucru pe care-l vei găsi este scrisoarea Tabithei către Peacock Press, datată 21 mai 1982, propunând ideea unei cărți despre familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație. Acum putea să respire? am întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos! Șterse în grabă praful și pânzele de păianjen. Aparatul părea alimentat cu baterii și, în mod nesurprinzător, nu reacționă când încercă să învârtă diversele butoane; dar o scotocire rapidă prin sertarele biroului se dovedi că dă rezultate. Erau acolo hărți, almanahuri și mersuri ale trenurilor din anii ’40, împreună cu un dicționar german-englez și ceea ce părea a fi o agendă. Răsfoind-o, Michael nu dădu doar peste Biscuit, Brânză și Țelină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de a mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui, în dulap, în sertar ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie... Ca „simplu cititor”, aș pune problema altfel. Poate că femeia și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
taur, dar nu te gândești și la coarnele lui. Taurul e atât de puternic Încât coarnele lui taie ca un cuțit, te străpung ca o baionetă și te doboară ca o măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]