4,282 matches
-
În josul dealului, până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta, până când acesta dispăru În bezna cețoasă. O siluetă fragilă, Încovoiată și cam tristă. N-ai fi ghicit că era unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Celebritatea lui Du Maurier crescu odată cu timpul. Henry reveni la Hampstead, de data aceasta Într-o duminică, și găsi familia adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Smith, și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu episcopul și familia lui. Legenda era următoarea: „Episcopul Host: Mă tem că ați dat peste un ou stricat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la al treilea pod - să fi fost brațele mai mici ale râului Spree cele cu care se încrucișa drumul nostru? - am văzut un foc pâlpâind la oarecare distanță. Râsete, frânturi de cuvinte veneau în zbor până la noi. În lumina focului, siluete ce se mișcau ca niște umbre încoace și-ncolo. Nu, Ivan nu cânta, nici nu părea să fie o gloată de inși morți de beți. Poate că jumătate dintre ei dormeau, în vreme ce restul... Abia după ce traversaserăm apa ne-au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără să-i poată fi recunoscute chipurile, ea micșora distanța pas cu pas. Dar nu s-a tras nici un glonț. Sub chipie, căști, căciuli de blană, unele dintre siluetele care înaintau încet s-ar putea să fi fost de vârsta mea. Uniforma de culoarea pământului. Fețele lor de băieți. Puteai să-i numeri de la stânga la dreapta. Fiecare dintre ei era o țintă. Cu toate astea, eu nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care foamea l-a mânat la un curs abstract de gătit. Fără nici un echivoc și cu neputință de înlocuit cu altcineva, îl văd stând în fața tablei pe el, pe maestru, chiar dacă numele lui mi s-a șters din minte. O siluetă înaltă și slabă de apostol de vârstă mijlocie, îmbrăcată în obișnuitele haine militare, care voia să fie numită chef de către elevi. Insul cu păr grizonat și creț cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acest cadou? Ce anume promitea acest cuvânt de patru silabe care, cu ajutorul a nenumărate epitete, se lăsa interpretat, lărgit, îngustat, răsturnat, chiar și transformat în contrariul lui? Zdrențe de amintiri, sortate când așa, când așa, se potrivesc lacunar. Eu desenez silueta unei persoane care, întâmplător, a supraviețuit, nu, văd o foaie de hârtie plină de pete, altminteri însă nescrisă, asta sunt eu, asta aș putea sau aș vrea să devin eu, proiectul imprecis al unei existențe ulterioare. Cineva care poartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei pălării de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe viață. Probabil că își vizitase atelierul în care siluete de ghips în mărime naturală și înspăimântător de albe, de ambe sexe, tremurau, dezbrăcate. Dar poate că nu voia decât să schimbe frigul din propria locuință pe cel din academie. Imediat am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ferestre, întrucât era închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu trei picioare și cu acul ei mobil. Munca noastră era urmărită de bătrânul meșter Moog în persoană. Ucenicilor din vechile familii de pietrari le erau familiare, e drept, o mulțime de trucuri, dar de îndată ce Moog își făcea apariția, cu silueta lui masivă, nu mai ajuta nici o șmecherie. Cu două degete își ridica pleoapele lui suprapuse, verifica fiecare detaliu, apoi le lăsa să cadă la loc, întâi o pleoapă, apoi cealaltă, încât arăta ca un Buddha. Niciodată nu avea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material nou pentru mine: lut umed și moale, care, atunci când părăseam atelierul, pe seară, era învelit în cârpe muiate în apă. Deoarece prin cap îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul Berlinului Ah, prietenii mei! Când trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze schimbătoare. Ba umflându-se în pene și făcând pe cocorul cu picioare lungi, ba fâlfâind din aripi, ca și când ar fi vrut să-și ia zborul, să se ridice, să dispară. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nicăieri. Mai târziu, când rana i s-a vindecat la suprafață, a fost adus la Grafenberg și internat cu forța, fiindcă avusese crize repetate. În anul de după plecarea mea am fost să-l vizitez la clinică. I-am dus dulciuri. Silueta lui părea și mai lipsită de consistență. Vorbea ciudat și încet și arăta cu un deget lung spre coroanele copacilor de dincolo de fereastra coridorului. Și prin fereastra asta se spune că ar fi sărit într-o bună zi Franz, favoritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acest timp e sigur că, pe când călătoream de la vest la est, învălmășeala cuvintelor îmi va fi spart pur și simplu calota craniană: atât de multe erau deșeurile mentale denaturate de atâta scormonit, atât de multă gălăgia trecută sub tăcere, atâtea siluete cu aer de sperietori am văzut alergând pe lângă trenul interzonal - ființe născute din capul meu, care nu voiau să-mi dea drumul. Palpabil, corporal și, de aceea, cert este cel care stătea vizavi de mine, Ludwig Gabriel Schrieber, cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le-a sărat într-o tigaie mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două priciuri, am adormit repede, dar am mai văzut cum, printre siluetele de ghips învelit în pânză, lustruia cu glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Herta, și pe Anna cu puțin timp înainte de repetiția generală. E adevărat ca amândouă discipolele în ale dansului sufereau din cauza tropăiturilor îndelung repetate, dar erau nerăbdătoare să apară pe scenă. O dată, Ulli și cu mine am văzut într-un parc siluete izolate îmbrăcate ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu epoca de aur, atunci măcar una de argint. După care basmul nu a mai vrut să se împlinească până la capăt, căci n-am mai auzit nici o vorbuliță de la lectorii editurilor atât de generoase în promisiuni. Doar cineva cu o siluetă parcă înclinată din cauza vântului, care se recomandase ca Walter Höllerer, editor al revistei Akzente, a tipărit, așa cum promisese, câteva poezii. Tânărul sculptor, care de curând fusese lăudat ca poet, avea deja mâinile pline de lut și de ghips când povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis diminutio: vigurosul metis, care și-a impus pe vremuri lubricitatea „fumurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o inexplicabilă tragedie!? A doua zi, cu ajutorul primejdiosului capolavoro al unui chef calchaquí, am putut să cercetez cu bonomie fauna umană care popula universul restrâns al trenului aflat În mers. Riguroasa mea cercetare a Început - cherchez la femme - cu o siluetă interesantă care, chiar și pe strada Florida la opt p.m., ar fi meritat virilul omagiu al unei ocheade. În atari chestiuni nu mă Înșel; am constatat pe loc că era o femeie de-un uluitor exotism, o anume baronne Puffendorf-Duvernois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei de Servus, călare pe propriul său clinker. Chiar În după-amiaza aceea, a fost mutilat un număr vechi din Grafic; chiar În noaptea aceea, efigia baronesei, pusă În relief de fidelitatea unui dobermann pinscher, a prezidat insomnia tânărului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
țel identic cu al lor, dar a urmat o traiectorie foarte diferită. Păstrez În memorie, la loc preferențial, amintirea tandrei dimineți de septembrie când ne-am cunoscut, printr-o gentilețe a hazardului, În chioșcul care Încă Își mai arată frumoasa siluetă la colțul sudic pe care strada Bernardo de Irigoyen Îl face cu Avenida de Mayo. Beți de tinerețe, ne prezentaserăm amândoi În persoană la magazin, În căutarea aceleiași cărți poștale cu Cafeneaua Tortoni În culori. Coincidența a fost factorul decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atât fundalul, cât și publicul Între care actanții enigmelor Își reprezintă În chip necesar propria piesă de teatru. Dispunem, În ceea ce-l privește, de minime elemente de caracterizare, de altfel cu totul nesemnificative. Chipul și trupul său formează o simplă siluetă, căci - la fel cu celebrul năsos, omul „lipit de-un nas“ din decima lui Quevedo, pe care Îl iubeau atât Borges și Bioy, cât și mai tânărul lor urmaș Întru polițisme, Arturo Pérez Reverte - don Isidro Parodi e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arătându-le părțile componente. Generatorul de curent cu circuit Închis, 240/110 V. Celule de combustibil cu amestec de hidrogen plus oxigen. Monitoarele LSS. Procesorul pentru lichide, alimentat cu baterii argint-zinc. Iar aceasta este subofițerul șef Fletcher. Norman văzu o siluetă masivă, meșterind În spatele țevilor cu o cheie grea. Silueta se Întoarse; Alice Fletcher le adresă un zâmbet, salutându-i cu o mână unsuroasă. — Pare că știe ce are de făcut, spuse Ted aprobator. — Știe, confirmă Barnes. Deși toate sistemele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Închis, 240/110 V. Celule de combustibil cu amestec de hidrogen plus oxigen. Monitoarele LSS. Procesorul pentru lichide, alimentat cu baterii argint-zinc. Iar aceasta este subofițerul șef Fletcher. Norman văzu o siluetă masivă, meșterind În spatele țevilor cu o cheie grea. Silueta se Întoarse; Alice Fletcher le adresă un zâmbet, salutându-i cu o mână unsuroasă. — Pare că știe ce are de făcut, spuse Ted aprobator. — Știe, confirmă Barnes. Deși toate sistemele noastre vitale sunt redundante, Fletcher constituie redundanța finală. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]