3,862 matches
-
depusă de proletar nu este retribuită în aceeași măsură ca la capitaliști? De ce statul nostru socialist fură o plusvaloare a muncii proletariatului de peste cinci ori mai mare decât plusvaloarea muncii însușită de capitaliști? Unde este legea fundamentală a sistemului economic socialist: îmbunătățirea din ce în ce mai mult a nivelului de trai al oamenilor muncii? Proletariatul de astăzi, iluminat de partid asupra exploatării capitaliste, nu mai poate suporta această exploatare nemiloasă a muncii și de aceea nu depune eforturi reale pentru realizarea unei productivități asemănătoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la care poporul a participat cu asentimentul. Iuliu Maniu, președintele PNȚ lăsat să moară fără nicio îngrijire medicală la închisoarea Sighet, aceeași soartă au avut-o și Dinu și Gheorghe Brătianu, șefii PNL, Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte și executat. Socialistul Titel Petrescu a murit la puțin timp după eliberarea din temniță. Regele Mihai trăiește exilat în Elveția. Opera acestor personalități se comemorează cu nesfârșite serbări de către cei care i-au lichidat și se fălesc cu realizările lor. Ziua de 23
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Atacurile din presă contra „inovatorilor” străini de literatura socialistă nu au Întârziat, bineînțeles. Îmi amintesc un text care se vroia „literar” În revista Luceafărul, intitulat „Numai despre sentimente”, semnat de șefa secției de proză a revistei, scriitoarea socialistă pentru copii socialiști Gica Iuteș. L-am și regăsit, recent, transcris fragmentar Într-un vechi caiet. „Numai!”, așa Începea editorialul de sâmbătă, 10 decembrie 1966, referindu-se la sentimente, firește. „Las altora ideile ca să nu fie vreo confuzie. Am foarte puține și când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scriitorilor sau artiștilor) am aflat târziu, adică În ianuarie 1987, când mă aflam la Washington, de unde urma să revin În Berlinul Occidental pentru anul de bursă DAAD - Berliner Künstlerprogramm. Modul cum ajunsesem la Washington nu era chiar străin de burlescul socialist care avea să ducă și la anularea premiului. Prin amici din comunitatea scriitorilor germani din București aflasem, În primăvara lui 1986, că Juriul internațional care acorda, la Berlin, râvnitele burse anuale de creație mă alesese printre premiați. Eram conștient că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după ce au aflat că Dumitru Ion este legionar din 1936-1937, l-au recrutat pentru serviciul de informații al mișcării legionare. Dumitru Ion arată mai departe că Prahoveanu i-a cerut informații cu privire la: activitatea Guvernului, a Partidului Comunist, a țărăniștilor, liberalilor, socialiștilor și chiar a diferitelor grupuri dizidente legionare. Ulterior Prahoveanu i-a cerut deasemenea și informațiuni cu caracter militar, cu privire la: unități de aerostație, depozite de muniții și mișcări de trupe. Dumitru Ion susține că singurele informațiuni pe care le-a transmis
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ar putea, chiar din istoria neamului românesc. Dar cu ce drept? Am trecut prin încercări prin care nici o altă formațiune politică nu a trecut și le-am făcut față cum nimeni nu a făcut-o. V-ați întrebat dumneavoastră comuniștii, socialiștii, progresiștii, înțelepți ai noilor vremi, dacă pentru vederile, convingerile, ideologiile sau țelurile dumneavoastră ați fi putut suferi ceea ce am suportat și suportăm noi? Ce să vă fac dacă ați pierdut războiul, dacă ați fost înfrânți în luptă? Nu ne mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bucureștene. A îndeplinit diverse munci pentru a-și putea plăti taxele școlare. În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, și peste un an va conduce librăria socialistă „Casa Poporului” de pe strada Brezoianu, loc de întâlnire al militanților socialiști și social-democrați. Aderă la Uniunea Tineretului Socialist, al cărei președinte devine (1924-1926). Între 1923 și 1926 activează în gruparea studențească de stânga care edita publicațiile „Ideea universitară”, „Cultura nouă”, „Viața universitară” și, o anume perioadă, „Scânteia”. Debutează în 1922, cu
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
1951 va fi câțiva ani conferențiar la Facultatea de Istorie a Universității din București, ținând cursuri referitoare la secolul al XIX-lea, cu un accent deosebit asupra evoluției ideilor socialiste de la falansterul din Scăieni și relațiile revoluționarilor de la 1848 cu socialiștii francezi până la mișcarea de la sfârșitul secolului. Activitatea literară a lui D. e sporadică. Ea începe în 1930, cu alcătuirea unei antologii, Poezia muncii, prima de acest gen în România, cuprinzând versuri ale poeților-muncitori; în comparație cu numeroasele culegeri din anii ’50, culegerea
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
și exploatării omului cu ajutorul învățării controlate. Este, cu siguranță, precursorul „managementului resurselor umane”; această „disciplină științifică” nu este decât una dintre denumirile eufemistice ale cinicei „exploatări a omului de către om”, teoretizată și ea de către marxiști (cealaltă denumire eufemistică este formula socialiștilor comuniști „pregătirea forței de muncă”). Thorndike a enunțat teza conform căreia dinamica naturală a învățării poate fi optimizată folosind „auxiliari ameliorativi” (aids to improvement). A pornit de la optimizarea învățării școlare. A derivat din legile fundamentale și legile subsidiare trei aspecte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și criterii de analiză sociologică. În perioada de început a secolului XX, Dumitru Drăghicescu se afirmă puternic în Franța, unde publică lucrări bine primite în reviste prestigioase de sociologie, dar cu ecou foarte redus în țară. Destul de puțin cunoscute, lucrările socialiștilor români cuprind considerații sociologice privind realitățile românești analizate cu instrumentarul teoretic și metodologic marxist. Se cuvine să menționăm apariția până în 1916 a unor lucrări ce abordează exclusiv știința despre social: Haralambie Fundățeanu, Sociologia, partea I, Considerațiuni generale, 1912, și Gh.D.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
analiza contrasistem, arătând că esența capitalismului ca sistem economic este relația dintre muncitori, patroni și mijloacele de producție din care apare plusvaloarea, însușită de capitaliști ca profit (Capitalul, vol. I, 1867/1966). Prietenul, colaboratorul și susținătorul său financiar - industriașul și socialistul britanic Friedrich Engels, născut în Germania - a avut contribuții esențiale la analiza capitalismului și a sistemului claselor sociale. El este nu numai cel care, după moartea lui Karl Marx, renunțând la propriile proiecte, a pregătit pentru tipar volumele doi și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Călinescu (Definiții pentru o nuvelă). Publicistica dau Dumitru Hâncu, Mircea Mancaș, Aurel Baranga, G. Călinescu. De consemnat și amintirile lui Zaharia Stancu (Din vremurile de altădată - Însemnările unui ziarist), precum și reportajul lui F. Brunea-Fox (Un boem al ideilor generoase) despre socialistul Panait Moșoiu. Câteva traduceri din Maiakovski și Nazim Hikmet apar nesemnate, în vreme ce V. Cristian tălmăcește din Jules Supervielle, iar Gh. Dinu din poezia bulgară. Silvian Iosifescu și Octav Șuluțiu fac bilanțul mișcării literare, iar F. Aderca și Dan Petrașincu au
ALMANAHUL REVISTEI „APARAREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285291_a_286620]
-
pe analiza tratatelor părtinitoare semnate între dinastia chineză Qing și țarul Rusiei, dar partea sovietică a refuzat să accepte că acele tratate erau inechitabile. Divergența a fost reflectată în articole incisive de ambele părți. La întâlnirea din 10 iulie cu socialiștii japonezi, Sasaki Kouzo și alții, Mao Ze-dong a reamintit cotropirea țaristă a teritoriului chinez și a menționat în aceeași idee și problema preluării de către Uniunea Sovietică a unui teritoriu japonez, ca și revendicările teritoriale românești sau ale altor state din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anul următor primește răspunsul de la miliție pentru cererea făcută: cererea era refuzată. Asta era birocrația securistă. Mama a venit în Franța de mai multe ori de atunci. Cum ați ajuns de la Ministerul de Externe francez la Europa Liberă? în urma victoriei socialiștilor la alegerile din Franța, în 1980, situația mea la Ministerul de Externe, care nu era deloc o situație nici vizibilă și nici foarte importantă, reprezenta totuși un ghimpe în ochii noilor zelatori socialiști. Am aflat, spre surpriza mea, că eram
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Externe francez la Europa Liberă? în urma victoriei socialiștilor la alegerile din Franța, în 1980, situația mea la Ministerul de Externe, care nu era deloc o situație nici vizibilă și nici foarte importantă, reprezenta totuși un ghimpe în ochii noilor zelatori socialiști. Am aflat, spre surpriza mea, că eram omul lui Giscard d’Estaing. De ce? Pentru că fusesem cu el de două ori în România. Și atâta tot. Condițiile de lucru s-au înrăutățit. A venit un nou șef care era dezagreabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în exil era Partidul Național-Țărănist, deși după estimările celor de la RFE, în 1950, numărul lor nu depășea 130. Partidul Național Liberal număra în jur de 20 de membri activi. Nu se pot face estimări nici în ceea ce-i privește pe socialiști și nici pe legionari, deși cel mai probabil aceștia erau cei mai numeroși. Se aflau în străinătate personalități marcante ale partidelor politice cum ar fi Mihai Fărcășanu din partea liberalilor, Alexandru Crețianu și Constantin Vișoianu din partea național țărăniștilor, dar și socialiști
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
socialiști și nici pe legionari, deși cel mai probabil aceștia erau cei mai numeroși. Se aflau în străinătate personalități marcante ale partidelor politice cum ar fi Mihai Fărcășanu din partea liberalilor, Alexandru Crețianu și Constantin Vișoianu din partea național țărăniștilor, dar și socialiști ca Eftimie Gherman, Sașa Volman sau Șerban Voinea. Mulți dintre ei fuseseră în serviciul diplomatic român, având relații cu diferite personalități ale scenei mondiale. Nu trebuie uitat că în exil grupul politic cel mai numeros, și deci neomogen, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cel de-al cincilea an al apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stânga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale în România, căci „exilații socialiști sunt în același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămâne insensibil la apelurile lor”. în fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații români
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stânga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale în România, căci „exilații socialiști sunt în același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămâne insensibil la apelurile lor”. în fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații români. De pildă, în Cahiers Roumains a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unor scriitori ca François Mauriac, Pierre Emmanuel, Alberto Moravia, Arthur Miller, Marguerite Duras. Suspecte, câteva proteste ale unor partide occidentale. De pildă, partidul comunist francez. E într-adevăr o degajare față de Moscova sau căutarea unui teren de înțelegere electorală cu socialiștii? Și mai suspect, protestul indignat a lui Aragon care descoperă deodată că în Uniunea Sovietică se pot săvârși nedreptăți” (p. 164). în concluzie, se poate spune că volumul Monicăi Lovinescu a servit unui dublu obiectiv. în primul rând, prin prezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificând brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau în partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar); Basile Stoica, secretar general în Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular în România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea să devină în anul următor șeful Partidului Social Democrat Independent, fapt pentru care a fost atacat foarte dur de comuniști -, punându-și mari speranțe în anglo-americani, subliniind că aceasta era speranța țării, existând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
substanță” (p. 33), dar una dintre particularitățile ei este „mai puțin [...] sărăcirea vocabularului, c`t [...] extrema sărăcire a universului conceptual” (p. 67). Vezi introducerea lui Sorin Antohi la Françoise Thom, op.cit., pp. 10-20. Katherine Verdery, „The ’Etatization’ of Time in Socialist Romania”, `n Al. Zub, Temps et changement dans l’espace roumain (fragments d’une histoire des conduites temporelles), Editions de l’Académie Roumaine, Iași, 1991, pp. 231-232. Verdery, Compromis și rezistență..., ed. cit., pp. 241-243. M. Petrescu-D`mbovița, Al. Vulpe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în politica regimului stalinist: "Dezorientarea ideologică extremă" a Partidului Comunist Britanic este exemplificată de Tony Cliff prin stenogramele ședinței Comitetului Executiv din ajunul mișcărilor revoluționare anticomuniste din Europa de Răsărit: "Nina Temple, secretarul general al partidului, a spus: Cred că socialiștii au avut dreptate, troțkiștii au avut dreptate că acesta nu a fost socialism adevărat în Europa Răsăriteană. Și cred că ar fi trebuit să spunem acest lucru cu mult timp înainte""198. În concepția lui Tony Cliff, sursa acestei crize
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
dreptate, troțkiștii au avut dreptate că acesta nu a fost socialism adevărat în Europa Răsăriteană. Și cred că ar fi trebuit să spunem acest lucru cu mult timp înainte""198. În concepția lui Tony Cliff, sursa acestei crize în rândurile socialiștilor care se declarau și adepți ai stalinismului, a fost "concepția greșită despre ceea ce stalinismul însemna în realitate", și nu concepția lor greșită față de ceea ce marxismul însemna în realitate. Greșeala lor este că "l-au considerat pe Stalin moștenitorul revoluției, și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]