16,835 matches
-
merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid! Nu: ți-e teamă: ai zis, odată, cuiva: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă explicație. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reprezinți nimic, messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am Înfrânt mândria legitimă, urmând exemplul Domnului nostru, atunci când i-a spălat picioarele nedemnului Iuda. — De unde se trage atâta bunăvoință? Dorești oare revocarea exilului? Cine știe cine Îl informase pe câinele acela de o hotărâre ce trebuia să rămână secretă până la executare. Dar era inutil să Își mai bată capul. Oricare dintre ceilalți cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
seama foarte precis ce anume, dar după Congresul de la Amsterdam, au Început să se Întrevadă unele clarificări. Cel puțin aceasta a fost concluzia laboratorului nostru de analize. Puteți să folosiți concluziile laboratorului vostru de analize drept șampon, adică să vă spălați pe cap cu ele, că de altceva tot nu sunt bune! Mi-a stat pe limbă să spun vorbele astea. N-am mai apucat: din difuzorul instalat habar n-am unde s-a auzit pe neașteptate vocea de la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar și ce oroare! Vă spuneam, scuzați digresiunea, că importantă nu este suprapunerea destinelor, ci altceva. Important e că, după ce au construit o planetă-soră și au reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont și le-au lăsat de capul lor să se descurce și să se manifeste În deplină libertate. Esența experimentului rezidă tocmai În această absolută libertate de evoluție. Soarta omenirii de grad secund care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
foarte probabil... ba nu, era absolut sigur că, În mai multe rânduri, eu dispărusem din Încăpere, lăsându-i singuri destul de multe minute. De ce? Ei, de ce?! Nimeni nu se poate sustrage nevoilor foziologice elementare, nu? Și până execuți operațiunea, până te speli și te ștergi pe mâini, până Îți mai aranjezi oleacă freza În oglindă (iar eu sunt puțin maniac În privința asta), se scursesera suficiente minute pentru ca oricare dintre ei să poată subtiliza arma buclucașă. Mda, oricare... Oricare, cu excepția zahărului cubic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știam, de altfel, a spus Eveline mai mult ca să se descarce decât pentru a-mi risipi mie nedumerirea. Cât despre parola pe care speram s-o găsesc... Aveai tu o chestie cu șamponul... cum era? Folosește asta drept șampon, adică spală-te cu ea pe cap... Listele din arhivă sunt cel mai ieftin, dar, În același timp, cel mai scump plătit șampon din lume... Draga mea, i-am spus (firește, tot În gând), până pe la treizeci de ani, orice femeie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu coada ochiului, ca tot omul. în adevăr, domn am fost și nimic din ce-i al Cezarului n-am dat c-o mână ca s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt acum toate? - înălță el glasul, să-l audă toți. Unde? Unde mi-e Scaunul pe care, voi sunteți martori, n-am șezut o clipă fără să mă căiesc că șed, unde-i pecetea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aduni încă vreo două-trei mai mărunte, că între ele personajele se simt mai lejer, mai vorbesc, mai scapă câte-o chestie și uite-așa se umflă epicul. Dar uite că înaintea noastră se văd porțile Stambulului. Ne strângem uneltele, ne spălăm pe mâini și cu îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ta. De-acum înainte trebuie să fii și mai supusă și mai ascultătoare. I-am spus toate cele bune pe care le faci, dar i-am spus și că nu prea îți place să ieși dimineața la pârâu să te speli. Atunci el și-a pus capul în piept și s-a gândit îndelung. Apoi mi-a poruncit să-ți dau asta”. Și mi-a dat ligheanul ăsta - spuse Cosette, înduioșată, ștergându-și o lacrimă. Episodul 60 COSETTE NU SE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bază, unde se intra cu greu, după patru-cinci ani de tatonări și numai cu ochi verzi. Episodul 62 O EXISTENȚĂ FĂRĂ ORIZONT — La haremul de tranzit nu era de muncit cine știe ce - urmă Cosette. Ne sculau la ora șase, eunucii. Ne spălam, ne pieptănam și la șapte luam micul dejun, după care ne apuca o toropeală până pe la zece. Abia mai târziu am aflat eu ce era cu toropeala asta. La zece plecam la lecții. Studiam gramatica turcă, cu accent pe interjecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul nostru dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și nu s-au mai putut opri. în primăvară, când au fost ploile, s-a surpat o bucată de teren și mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele înotă puțin, apoi ieși pe chei, scuturându-se, și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar dacă el se adeverea, să-ncerce să afle cum ar privi boierii pământeni o a doua venire în Scaun a lui Barzovie-Vodă. Zis și făcut: slujitorii încălecară și a doua zi dimineață spătarul Vulture și Cosette, ieșind să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară desagii lângă masă, se spălară îndelung pe mâini și pe față, fornăind de plăcere, apoi lepădară sutanele și deoarece mai avea două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
funia veche până când pielea de capră care servea drept găleată ieși la suprafață cu apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să-și spele cu grijă parbrizul mașinii. Nu vă e sete? întrebă în sfârșit Aisha, fără să-și poată ascunde nedumerirea. Oh, nu! Deloc, răspunse șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la suprafață cu apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să-și spele cu grijă parbrizul mașinii. Nu vă e sete? întrebă în sfârșit Aisha, fără să-și poată ascunde nedumerirea. Oh, nu! Deloc, răspunse șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă apă în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi cam albastră. Sau mă înșel eu, sau când se va termina competiția toată lumea se va spăla pe mâini în ceea ce privește soarta lor. Dar Fawcett are o răspundere! — Față de cine? Față de opinia publică? Tot ceea ce se va întâmpla sunt „riscurile meseriei“, care adaugă un plus de curiozitate bolnăvicioasă, mai multă sare și piper la aventura de anul viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru că, în fond, ne consideră niște imbecili care merităm tot ce ni se întâmplă. Ce se va întâmpla atunci? Va trebui să vă omor. — Exact! O să ne omorâți, iar între timp cei ce ne-au dat hărțile greșite se vor spăla pe mâini, Fawcett se va întoarce acasă și vinovatul va pleca într-o vacanță în vreo insulă din Caraibe - Pino Ferrara scuipă și conchise: Nu mi se pare drept. — Nici mie, dar e clar că nu putem face nimic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]