3,462 matches
-
Enachi Lapteacru 11. Lupul Nechita 12. Gheorghiță Spinare 13. Ioniță Țurcan 14. Gheorghe Lajivechi 15. Toader Nechita 16. Tudorache, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 17. Dumitru Tij, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 18. Neculita Cornița, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 19. Anton, scutelnic a comisului Fotache 20. Enachi Chebac, scutelnic a comisului Fotache 21. Lupul Chebac, scutelnic a comisului Fotache 22. Constandin Chipaila, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 23. Ursache, vier, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Etimologic, Hândrescu înseamnă fiul lui Handra(Handrea, Andru) și probabil ca numele nu e străin de handrugan(Haidrugan) din 1591, format cu sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco(Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar(care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
aproape în întregime în posesia marelui logofăt Gavril Miclescu, unul din cei mai de seamă dregători ai Moldovei din acea vreme. Dintre urmașii lui Gavril Miclescu, cel care și-a pus cel mai mult amprenta în istoria obștii a fost spătarul Săndulache Miclescu, revoluționar pașoptist, apropiat și susținător al lui A. I. Cuza. După moartea acestuia, moșia a fost înstrăinată de către urmașii săi. După anul 1911 moșia devine proprietatea lui Dimitrie Hernia, un avocat bucureștean și fost senator, care o va stăpâni
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
noaptea dintre 25-26 mai/6-7 iunie 1716, la Constantinopol, împreună cu tatăl său. Corpurile le-au fost aruncate în mare, iar capetele au fost umplute cu bumbac și trimise la Adrianopol, unde au fost prezentate vizirului Gin-Ali. La câteva zile distanță, spătarul Mihai Cantacuzino și Radu Dudescu au fost duși sub pază puternică la Adrianopol și gâtuiți. Ștefan Cantacuzino a fost căsătorit cu Păuna Greceanu, fiica boierului Andronic Greceanu. Au avut doi fii, Radu Cantacuzino și Constantin Cantacuzino.
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
mutat în zona pârâului Tudorești și a pânzei freatice existente la 3-4 metri adâncime, numindu-și așezarea Deveselu. Sub acest nume este atestat documentar în 1637 (până în acest an jumătate de sat a fost a banului Preda Buzescu; tot acum, spătarul Preda Buzescu, fiul marelui logofăt Theodosie Buzescu și nepot al banului Preda Buzescu, a vândut această jumătate de sat marelui pitar Dumitru Filișanul). Se pare că existența locuitorilor de pe aceste meleaguri este din cele mai vechi timpuri zona fiind propice
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
răsărit”, am putea spune, în mijlocul aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534 și al doilea e din Orboiești și este menționat în sfat între 1541-1545»". Întradevar, documentele atestă existența a doi spătari cu același nume într-o perioadă de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534 și al doilea e din Orboiești și este menționat în sfat între 1541-1545»". Întradevar, documentele atestă existența a doi spătari cu același nume într-o perioadă de timp apropiată, dar N.S. ne lasă oarecum derutați, neoptând pentru unul din ei. Dragomir din Orboiești, cel aflat în sfatul domnesc în calitate de mare spătar, între 13 august 1541 și 25 martie 1545, iar
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
sfat între 1541-1545»". Întradevar, documentele atestă existența a doi spătari cu același nume într-o perioadă de timp apropiată, dar N.S. ne lasă oarecum derutați, neoptând pentru unul din ei. Dragomir din Orboiești, cel aflat în sfatul domnesc în calitate de mare spătar, între 13 august 1541 și 25 martie 1545, iar intre 1554-1557, în calitate de mare vistier, a pribegit o vreme din pricina domnului Mircea Ciobanul, care i-a tăiat doi frați, pe marele stolnic Dragu și pe marele spătar, Stroe. Mai avea un
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
sfatul domnesc în calitate de mare spătar, între 13 august 1541 și 25 martie 1545, iar intre 1554-1557, în calitate de mare vistier, a pribegit o vreme din pricina domnului Mircea Ciobanul, care i-a tăiat doi frați, pe marele stolnic Dragu și pe marele spătar, Stroe. Mai avea un frate, pe marele logofăt Tudor. În 1554 era solul lui Pătrașcu cel Bun pe lângă principele Transilvaniei. După moartea lui Pătrașcu cel Bun, la sfârșitul anului 1557, împreună cu soția sa, Neacșa, pribegește din nou (la domnie revenind
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
1533 și 1536, deci cam în același timp cu fratele său, Dragomir, în vremea domniei lui Vlad Vintilă de la Slatina. Se știe însă că banul Toma a fost "«tăiat»" de Radu Paisie la începutul anului 1536, iar fratele sau, fostul spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea exista la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare spătar, funcție pe care a îndeplinit-o atât între 1525-1526, cât și între 15
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea exista la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare spătar, funcție pe care a îndeplinit-o atât între 1525-1526, cât și între 15 iunie și 6 iulie 1530. În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare spătar, funcție pe care a îndeplinit-o atât între 1525-1526, cât și între 15 iunie și 6 iulie 1530. În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,58%). Pentru 2,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica din Davideni este ctitorită de Iordache Cantacuzino în anul 1774. Pe teritoriul aceleiași comune, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
prin care Lazăr Sabău, cu soția sa, Măriuța, dăruiesc schitului Cotumba 30 de prăjini de arat la Gura Leorzii și o falcie de loc de fân la Gura Sugurei. În 1777, mai 24, prin porunca boierilor Divanului Moldovei către Sandu, spătar de Comănești, se cere să se facă hotarele moșiei Cotumba. Comuna a apărut în 1893, prin separarea satelor Cotumba, Agăș, Sulța și Goiasa de comuna Brusturoasa și făcea parte din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
timpului nelocuită, era mai aranjată fiind destinată pentru oaspeți și sărbători. În camera locuită majoritatea timpului se găseau 2-3 paturi, în funcție de necesități, făcute din scândură și prevăzute cu saltele de paie. De asemenea mobilierul camerei era completat de lavițe cu spătare cu înflorituri care încadrau masa, lavițele aveau forma unei canapele prevăzută cu spătare și la capete cu ,speteze” pentru sprijinit brațele. Camera locuită avea pe peretele din mijloc amplasată plita (pleoatu), din cărămidă în formă de cizmă, iar în partea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
locuită majoritatea timpului se găseau 2-3 paturi, în funcție de necesități, făcute din scândură și prevăzute cu saltele de paie. De asemenea mobilierul camerei era completat de lavițe cu spătare cu înflorituri care încadrau masa, lavițele aveau forma unei canapele prevăzută cu spătare și la capete cu ,speteze” pentru sprijinit brațele. Camera locuită avea pe peretele din mijloc amplasată plita (pleoatu), din cărămidă în formă de cizmă, iar în partea verticală era ,lerul” din tablă în care se coceau plăcintele, etc. Sub focarul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
comunei s-au stabilit de-a lungul secolelor români ardeleni din Sita Buzăului, care s-au organizat în ceata de moșneni sitilești, denumiți ulterior "izbășoi" (după ce un reprezentant al lor a devenit izbașă al moșiei Roma Spătărească de la București a spătarului Cantacuzino). Comuna a făcut temporar pe la începutul secolului al XIX-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Chiojdu din Bâsca", făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău, și era formată din
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole aparținând unor mari proprietari ca spătarul Mihail Cantacuzino sau Eforiei Spitalelor Civile. Prima localitate atestată documentar este satul Filiu la 1830. Celelalte sate sunt menționate: la 1835 - Lișcoteanca, 1857 - Bordei Verde și 1906 - Șcheaua Nouă. Localitățile comunei sunt „sate de adunătură”, constituite în a doua jumătate
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Crestezul, Mototolești și Burta-Encei). De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa). Prima localitate menționată documentar de pe teritoriul comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul de donație din 1715 a spătarului Mihail Cantacuzino către ctitoria sa filantropică, Spitalul Colțea. Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se regăsește în actele de proprietate ale Eforiei Spitalelor Civile, de unde putem afla că aceasta stăpânea în județul Brăila, printre altele
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Colțea. Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se regăsește în actele de proprietate ale Eforiei Spitalelor Civile, de unde putem afla că aceasta stăpânea în județul Brăila, printre altele, „"moșiile Doiceasa, Șchiaua și Lișcoteanca, dăruite de spătarul Mihail Cantacuzino."” Următorul sat care apare în documente este Filiu. Originile satului nu pot fi urmărite decât începând de la 1830, momentul în care, oficial, raiaua Brăilei revine la Țara Românească. Precum majoritatea satelor din zonă, satul s-a dezvoltat dintr-
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
locuitori. Aici funcționau o școală de băieți cu 22 de elevi la Stăvărești, deschisă în 1885 și două biserici una zidită la Stăvărești în 1835 de vechiul proprietar al moșiei, Alexandru Bagdat, și o a doua la Câineni, construită de spătarul Pantazi Bagdat în 1843. În 1925, comuna Vișani făcea parte din plasa Orașu a aceluiași județ, și era formată tot dintr-un singur sat, cu 1454 de locuitori. Comuna Câineni făcea parte din plasa Boldu a județului și avea în
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]