11,582 matches
-
risipite în reviste și a celor rămase în manuscris ar dovedi fără echivoc superficialitatea caracterizării pe care, în virtutea inerției, o mai fac unii lui F. - aceea de „spirit oral”, evitând efortul scrisului. O susținută activitate de traducător din limbile franceză, spaniolă, italiană, germană și engleză dă sens concret unei mari disponibilități intelectuale: de la Cervantes și Shakespeare până la Thackeray și Rimbaud, tălmăcirile lui păstrează ritmul și nuanțele originalului, cu o admirabilă constanță. Studiile sale - mai ales cele referitoare la Renaștere, la baroc
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
1954 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Heinrich Mann, Supusul, București, 1954 (în colaborare cu Ioan D. Gherea); Victor Hugo, Oamenii mării, București, 1955 (în colaborare cu M. Ariel); ed. 2, București, 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); Proză satirică spaniolă, București, 1955; Shakespeare, Comedia erorilor, în Shakespeare, Opere, I, București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII, București
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Bâlciul deșertăciuniilor, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Constanța Tudor); Tirso de Molina, Don Gil de Ciorap-Verde, București, 1957 (în colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, Cimentul, București, 1960 (în colaborare cu E. Antonescu); Isprăvile unor vântură-lume. Proză picarescă spaniolă, București, 1961; Ezekiel Mphahlele, Pe Second Avenue, București, 1967. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, III, 7-21; Petru Comarnescu, „Risipă avară”, RFR, 1941, 7; Pericle Martinescu, „Greul pământului”, „Dacia rediviva”, 1943, 5; Perpessicius, Opere, XII, 113-116; Negoițescu, Scriitori, 427-430; Constantin Cubleșan, „Dragostele
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
, Joaquín (9.VII.1942, Orihuela, Spania), traducător spaniol. Licențiat în drept și filologie hispanică al Universității din Murcia, G. activează în calitate de consilier în cadrul primăriei din Alicante, anterior îndeplinind funcții similare la primăriile din Valencia și Santa Cruz de Tenerife. A studiat limba română începând din 1981, an în
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
din Valencia și Santa Cruz de Tenerife. A studiat limba română începând din 1981, an în care a participat la cursurile de vară organizate de Universitatea din București, revenind aici aproape an de an, în scopul documentării. După opinia criticii spaniole, G. este unicul traducător care transpune direct din românește, cu extremă precizie și preocupare pentru sesizarea celor mai fine nuanțe ale lexicului și stilului scriitorilor abordați. Traducerile i-au fost elogiate atât de presa spaniolă, cât și de cea românească
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
scopul documentării. După opinia criticii spaniole, G. este unicul traducător care transpune direct din românește, cu extremă precizie și preocupare pentru sesizarea celor mai fine nuanțe ale lexicului și stilului scriitorilor abordați. Traducerile i-au fost elogiate atât de presa spaniolă, cât și de cea românească; recursul la textul original, la care se adaugă, în măsura posibilităților, confruntarea cu traduceri efectuate în alte limbi de circulație, asigură versiuni în care eleganța stilului și exactitatea echivalării sensurilor contribuie la integrarea remarcabilă a
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
scurte, dar competente și incitante prezentări ale autorilor și ale operelor respective, iar volumul Diario íntimo de la India (1997) beneficiază de note și comentarii informate. Eseuri și articole de Mircea Eliade și Emil Cioran, în special cele dedicate fenomenului cultural spaniol, a publicat în revista „Claves” din Madrid, în 1996. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea literaturii române în străinătate (1998), volumul premiat fiind Mircea Eliade, La noche de San Juan. Traduceri: Liviu Rebreanu, Ciuleandra, postfață
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
de Emil Bărbulescu, L. Leoneanu, Lucian Costin, Ion Buzdugan. Emil Bărbulescu recenzează romanul lui N. Batzaria Sărmana Léila și volumul de schițe și nuvele Chipuri de ceară de Ion Agârbiceanu. Este prezentată și o carte a lui Al. Popescu-Telega, Prozatori spanioli contemporani. Istoria literară este bine reprezentată. Se retipărește Introducția lui M. Kogălniceanu la „Dacia literară” din 1840 (1/1921), Tr. I. Tănăsescu scrie despre volumul La gura sobei al lui Al. Vlahuță. Din Istoria românilor prin călători de N. Iorga
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
a se întoarce în țară. Dar decretul de expulzare va fi revocat, cu ajutorul conservatorilor, al lui Titu Maiorescu în special, abia în 1888, când G. își găsise la Londra alte rosturi. Este numit rabin-șef al comunității evreiești de rit spaniol (1898), ține prelegeri la Universitatea din Oxford, este președinte, apoi vicepreședinte perpetuu la The Folklore Society din Londra, membru în The Royal Society of Literature. Vine în țară pentru a ține conferințe, apără interesele naționale ale României în presa britanică
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
Academiei Naționale din Columbia (din 1979), a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andrés Bello” (1977) și cu Medalia pentru merite științifice a Universității „San Marcos” din Perú (1978). Restrânsă la spațiul iberic, prima carte a lui G., Teatrul clasic spaniol (1967), reprezintă o sinteză istorico-literară concepută în manieră tradițională. Autorul își ordonează materia pe criterii istorist-pozitiviste, timp obiectiv și personalități, urmărind dezvoltarea dramaturgiei spaniole de la teatrul liturgic, mistere, moralități și farse profane din Evul Mediu până la marile realizări clasice din
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
San Marcos” din Perú (1978). Restrânsă la spațiul iberic, prima carte a lui G., Teatrul clasic spaniol (1967), reprezintă o sinteză istorico-literară concepută în manieră tradițională. Autorul își ordonează materia pe criterii istorist-pozitiviste, timp obiectiv și personalități, urmărind dezvoltarea dramaturgiei spaniole de la teatrul liturgic, mistere, moralități și farse profane din Evul Mediu până la marile realizări clasice din vremea Renașterii și a „secolului de aur”. Momentele biografice, atrăgător relatate, se întrețes armonios în comentariu, participând la susținerea aprecierilor de valoare. Mai consistente
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
mai împlinite în cazul creatorilor de prestigiu, Lope de Vega, Calderón de la Barca, Cervantes, Tirso de Molina, spre exemplu, acestea precedă tablourile analitice, contribuind la închegarea unor studii micromonografice care afirmă aportul de înnoire și valoare în evoluția teatrului clasic spaniol și universal. Extinderea ariei de cercetare asupra literaturii Americii Latine are ca rezultat lucrarea Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias (1971). Mijloacele abordării tradiționale vor fi împinse aici într-un registru secund de posibilitățile criticii moderne, îndeosebi structuraliste. Întemeiate
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
care pot ajuta efectiv la prospectarea raționalistă a „misterelor” creației. Contribuțiile teoretice, critice și istorico-literare, indiscutabile, ale autorului vor fi reluate concluziv, în Valori hispanice în perspectivă românească (1986). Portretul hispanistului comparatist își va spori complexitatea prin monografia în limba spaniolă, închinată lui Rómulo Gallegos, apărută la Caracas în 1984, și prin traduceri, cele din urmă din aria literaturii, eseului și criticii latino-americane. Volumul Casa Weber sau Ieșirea din noapte (1982) conține o proză intertextuală, modernă, epurată de poticnirile începutului, în
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
conține o proză intertextuală, modernă, epurată de poticnirile începutului, în care inserțiile autobiografice se întrepătrund cu inovațiile formalizante, înrudite cu lecturile și preocupările istoricului literar. SCRIERI: Los estudios hispánicos en Rumania (în colaborare cu Iorgu Iordan), București, 1964; Teatrul clasic spaniol, București, 1967; Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias, București, 1971; Literatura hispano-americană în lumină sistemică, Craiova, 1979; Casa Weber sau Ieșirea din noapte, București, 1982; Rómulo Gallegos, Caracas, 1984; Valori hispanice în perspectivă românească, București, 1986. Traduceri: Miguel Ángel
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
și multe alte prelucrări ale lui D., Povestea neamului românesc (I-II, 1978-1979). Informația istorică este completată și animată cu ajutorul ficțiunii, în texte atractive, fără excese ținând de didacticism. Principalele romane ale lui D. au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva țări din Europa și din America Latină. SCRIERI: Capcana, Craiova, 1927; Sfântul Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București, 1971; Invitația la vals, București, 1936; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1986
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
1969, Troilus și Cresida, București, 1978, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, București, 1986; Liu Țân, Zidul de bronz, București, 1956 (în colaborare cu Anda Boldur); J. Webster, Diavolul alb, în Teatrul Renașterii engleze, I, București, 1964; Th. Kyd, Tragedia spaniolă, în Teatrul Renașterii engleze, II, București, 1964 (în colaborare cu Leon Levițchi); Beowulf, București, 1969 (în colaborare cu Leon Levițchi); Jack London, Lupul de mare, București, 1970; J. K. Jerome, Trei pe două biciclete, București, 1972; Master Manole, București, 1976
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
citat nu numai tabla de legi a traducătorului, ci și descrierea funcționării propriului mecanism de producere a poeziei. Aria din care D. își alege afinii spirituali este foarte largă: de la Goethe și Hölderlin la Mallarmé, Valéry și poezia americană și spaniolă contemporană. Eseist de marcă, s-a ocupat mai ales de zona de interferență dintre filosofie, poezie și religie (Tragic și demonic, 1980), de problemele limbajului poetic, de construirea identității personale în raport cu alteritatea, de răspunsul civic și politic la provocările prezentului
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Veneției, acțiunea îmbrățișând aici și relațiile dintre generații, pe fundalul bogat, constituit din evocarea ambianței, a elementelor de artă din vechiul port adriatic. Experiența autorului în preajma lui Iosif Constantin Drăgan se găsește amplificată ficțional în Thalassa. Două croaziere în apele spaniole la mijlocul anilor ’70 prilejuiesc conturarea unor personaje complexe (multimilionarul Leoluca și frații săi, nepotul acestora venit din România, Camil, proiecție a autorului, tinerele Adriana și Ines), dar și al unei lumi crepusculare, în care valorile încetează să mai ofere teren
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
frații săi, nepotul acestora venit din România, Camil, proiecție a autorului, tinerele Adriana și Ines), dar și al unei lumi crepusculare, în care valorile încetează să mai ofere teren ferm. Urmărind să caracterizeze mediul cosmopolit, prea frecventele sintagme și fraze spaniole, italiene, franceze sfârșesc prin a da impresia de afectare, accentuată și de numeroase citate. Și publicistica lui F. conține părți ce rezistă. Reporter talentat, el a știut să limiteze concesiile făcute Puterii, iar entuziasmul în fața construcțiilor gigantice e în mare
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
de baroc și continuând cu reconstituirea universului acestui concept și cu relevarea simbolurilor proprii barocului până la recepția lui în domeniul artelor și al literaturii europene. Textul se susține și prin bogatele incursiuni și exemplificări, mai ales din literaturile franceză și spaniolă. În același an M. publică volumul Renaștere și modernitate, alcătuit în cea mai mare parte din comunicări susținute la simpozioane din țară și din străinătate. Și aici predomină preocuparea pentru literatura franceză (Montaigne, Voltaire, Lamartine, George Sand) și spaniolă (Calderón
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
și spaniolă. În același an M. publică volumul Renaștere și modernitate, alcătuit în cea mai mare parte din comunicări susținute la simpozioane din țară și din străinătate. Și aici predomină preocuparea pentru literatura franceză (Montaigne, Voltaire, Lamartine, George Sand) și spaniolă (Calderón de la Barca). Se adaugă câteva studii care conțin considerații substanțiale despre literatura și cultura română, precum Neagoe Basarab și procedeele de artă ale Renașterii sau Ioan Inocențiu Micu-Klain, inițiatorul Școlii Ardelene. SCRIERI: Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
gustul vremii, așa cum făceau și Ieronim, și Pelagius. Recent, a fost descoperit și pulbicat de J. Divjak în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin însuși și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datând din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus pentru că celelalte au fost scrise în ultimii douăzeci de ani de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 589, iar Biserica Catolică din Spania s-a dezvoltat rapid și, în urma hotărârilor celui de-al patrulea conciliu de la Toledo din 633, și-a extins autoritatea și asupra regilor vizigoți și a stabilit o serie de canoane destinate societății spaniole. În același timp, s-a înregistrat o intensificare a activității literare a Bisericii în care au fost implicați chiar și regii: regele Sesebut, de pildă, a fost un scriitor și un poet destul de cultivat. Așadar, convertirea vizigoților a fost un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a dezvoltat continuu pe toată durata secolului al șaptelea. Isidor s-a născut în jurul anului 560 într-o familie hispano-romană așa cum dovedește numele tatălui său, Severianus; locul nașterii pare să fi fost Cartagena sau o localitate din acea provincie spaniolă. Familia sa ar fi fost exilată de vizigoți în jurul anului 559, probabil din cauza opoziției față de monarhie care era de credință ariană: totodată, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui autor ca Isidor. Astfel, acum câteva decenii, cercetătorii se mulțumeau să-l considere un simplu compilator și din analiza operei sale rezulta aproape exclusiv o simplă listă de titluri. Abia în perioada mai recentă, grație eforturilor cercetătorilor de limbă spaniolă și datorită lui Jacques Fontaine și școlii sale, s-a ajuns la o evaluare, chiar dacă parțială încă, a figurii lui Isidor în ce are aceasta specific, pentru că trebuie să descoperim ce se află sub lista operelor episcopului de Sevilia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]