35,079 matches
-
mai prevenitor („-Mi-e teamă să nu-ți complic viața...”). Zâmbetul ei „tace” un posibil răspuns: „Lângă tine aș putea să mai uit «complicațiileă în care deja am intrat de câtva timp.” Din păcate, el nu „aude”. Îi caută privirea cu speranța că ea îi va aproba demersul exagerat de prudent. Îi vine greu să creadă (de fapt, nu are intuiția necesară!) că Teodora ar putea aștepta de la el ceea ce s-ar putea să-i lipsească cu adevărat: o tandrețe duioasă, aproape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de ea, este cuprins de „elanuri lirice” încât, iată, i-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi, „mai drepte și mai bune”, ce ar putea să guste mai mult decât până acum din hrana spirituală descrisă de Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni, cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întâlni pe Teodora?” - se întreabă Profesorul R. Nu bănuia că, pînă la urmă, va dori să pătrundă în sfera religiei, deși se pretinde doar creștin botezat, nu și practicant. A citit și recitit epistola Sf. Pavel despre credință, iubire și speranță, dar nu a făcut efortul de a căuta și defini aceste valori dincolo de țarcul îngust al propriei gândiri. I-a venit mult mai ușor să trăiască dragostea pentru Teodora, la modul cel mai concret cu putință (și, evident, pe cât l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și îi sărută obrăjorul cald, mai poate spune că se simte „ca un pom uscat”? Este întrebarea mută din ochii Teodorei, pe care a ghicit-o cu ocazia vizitei făcute ieri. Va mai merge și mâine, și mai târziu, cu speranța că tot în ochii ei va găsi și un răspuns. Un alt răspuns care să-l plaseze din nou în „casa dragostei noastre”. Domnul R. își amintește momentul de fericire alături de Teodora, când a inventat, oarecum în glumă, această sintagmă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
casa. Simte aproape dureros că numai o casă a lor le-ar putea conserva dragostea. Pentru un timp. Nu știe cît. Știe însă că este un vis irealizabil. Totul este hotărât, definitiv. Nu-i rămâne decât să se agațe, cu „speranța înecatului”, de „casa dragostei noastre”, în care a trăit cu Teodora câțiva ani. În care ar vrea să trăiască până la moarte. Cu îngăduința ei... Și totuși! Există totdeauna un totuși, chiar dacă uneori se întâmplă să nu acopere decât „jumătăți de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cea mai cumplită cumpănă din viața lui. Să zică nu? Mai bine moare. Să zică da? atunci tot visul comorii se ducea dracului. Și, totuși, hotărîrea trebuia luată într-o fracțiune de secundă. Știi ceva, Ilinca? începu el rar, în speranța că amînarea pe care o propunea ar putea întoarce situația în favoarea sa. Hai să dăm puțină apă iedului... După atîta alergătură... ar putea muri pînă-n sat. Nu-l vezi cît e de mic? În fața unei astfel de perspective, Ilinca cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de griji și, ca și cum aceasta ar fi fost concluzia firească după toate cele spuse, declară cu voce joasă: Acum trebuie să mănînc ceva... Parcă am lilieci în stomac! Și intră în casă ca o umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne, de la magazinul din centru și părea ostenit și morocănos. Ducea pe umăr, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o liniște perfectă la locul său mai bine de-o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți între crengi, orice-ar fi. Vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ofere ei pentru a-l înrăma și păstra... Dar, eh! De ce oare nu se poartă lumea asta măcar o dată-n viață așa cum am dori noi? Bărzăunul își strînse cu destulă nemulțumire roadele inutile ale mai multor zile de muncă și speranțe zadarnice, primite cu atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată și le aruncă lîngă un pom. Ce faci? strigă Ilinca la el. De ce le arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fratele Bărzăunului, nu se întorsese de mai multe zile de la Piatra-Neamț, unde se afla logodnica sa. Plecarea se fixase la ora 8 dimineața, într-o duminică. Era o zi senină și călduroasă și toți participanții păreau foarte veseli, punîndu-și mari speranțe în reușita expediției. Încă înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luă după el, ci se mulțumi doar să-i strige amenințîndu-l cu amîndoi pumnii: T-t-te-nvăț eu minte, rîmă bîr-bîrligată ce ești! În aceeași seară Tomiță i-a pus în cunoștință de cauză, prima oară pe Vlad, apoi pe Virgil, în speranța că va reuși să-i convingă pe amîndoi să-i tragă o chelfăneală zdravănă lui Nuțu și să-i hotărască, odată pentru totdeauna, interdicția totală de a mai veni în satul lor. Propriu-zis pe Tomiță îl interesa să-l îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei, ci din ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fie înscris pe o altă orbită, cu o climă normală pentru om, într-un alt Sistem Solar. Ce vis S.F.?! Nu? Evelin: Numai un muritor ca tine poate visa. Profesorul: Visul face parte din viața noastră, tristă sau veselă, cu speranțe... Regret că nu pot participa la o asemenea manevră spațială. De ce nu ne-ai făcut nemuritori? Evelin: Mureați o dată cu Pămăntul sau intrați în haosul Cosmic pănă dați de-o gaură neagră. și atunci la ce v-ar fi folosit nemurirea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
invităm la o terasă ca să sărbătorim evenimentul. Evelin: La mulți ani! Eu ce cadou să vă fac? Doar dacă aș putea v-aș da căte puțin din nemurirea mea. Aurora: Să amestecăm nemurirea ta cu nemurirea morții?! Vezi, tu ai speranța să rămăi nemuritor, iar noi speranța că viața de pămăntean, cu tiparele ei, să fie poate căt mai lungă. Deci și pe tine și pe noi, acum, în această clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
evenimentul. Evelin: La mulți ani! Eu ce cadou să vă fac? Doar dacă aș putea v-aș da căte puțin din nemurirea mea. Aurora: Să amestecăm nemurirea ta cu nemurirea morții?! Vezi, tu ai speranța să rămăi nemuritor, iar noi speranța că viața de pămăntean, cu tiparele ei, să fie poate căt mai lungă. Deci și pe tine și pe noi, acum, în această clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată, Evelin. Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nemurirea morții?! Vezi, tu ai speranța să rămăi nemuritor, iar noi speranța că viața de pămăntean, cu tiparele ei, să fie poate căt mai lungă. Deci și pe tine și pe noi, acum, în această clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată, Evelin. Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți dorești ceva... Chiar am început să visez ca voi?! Aurora: ~sta-i începutul. Să visezi cu ochii deschiși este cea mai frumoasă clipă omenească. Este ca fericirea care nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nemuritor, iar noi speranța că viața de pămăntean, cu tiparele ei, să fie poate căt mai lungă. Deci și pe tine și pe noi, acum, în această clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată, Evelin. Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți dorești ceva... Chiar am început să visez ca voi?! Aurora: ~sta-i începutul. Să visezi cu ochii deschiși este cea mai frumoasă clipă omenească. Este ca fericirea care nu-i un miracol ci un sentiment omenesc special
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
căreia îi cerem mereu ceva, uneori imposibilul. Evelin: Cred că, uneori, omul privind cerul așteaptă să apară odată extratereștrii. și, în așteptarea lor, omul a dezgropat moaște din toate timpurile și se calcă în picioare pentru a le atinge cu speranța că va primi un permis de la Dumnezeu pentru sănătate și odihnă veșnică în Rai! Animație generală. Cer scuze dacă am abuzat de unele explicații sau le-am repetat. Asta-i firea... omului! La următoarea întălnire vă propun să aprofundăm puțin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în spațiu datorită condițiilor atmosferice, să ne mai întălnim. Aurora: La finalul ultimei întrevederi te-a cam cuprins emoțiile... Evelin: Un nemuritor care trăiește cu muritorii învață căte ceva, ce doar roboții? Aurora: Noi, oamenii muritori, trăim și din multe speranțe. și tu poți trăi din una: cale liberă pentru întoarcerea acasă! Evelin: Speranța înseamnă sentimente. De unde să le iau? Aurora: De la noi, de la auditoriu care te-a aplaudat și trăiește cu speranța că o să se mai întălnească cu tine. Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
întrevederi te-a cam cuprins emoțiile... Evelin: Un nemuritor care trăiește cu muritorii învață căte ceva, ce doar roboții? Aurora: Noi, oamenii muritori, trăim și din multe speranțe. și tu poți trăi din una: cale liberă pentru întoarcerea acasă! Evelin: Speranța înseamnă sentimente. De unde să le iau? Aurora: De la noi, de la auditoriu care te-a aplaudat și trăiește cu speranța că o să se mai întălnească cu tine. Evelin: Este prezent și profesorul. Să lămurim ce-i cu frăția și jurămăntul lui
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Aurora: Noi, oamenii muritori, trăim și din multe speranțe. și tu poți trăi din una: cale liberă pentru întoarcerea acasă! Evelin: Speranța înseamnă sentimente. De unde să le iau? Aurora: De la noi, de la auditoriu care te-a aplaudat și trăiește cu speranța că o să se mai întălnească cu tine. Evelin: Este prezent și profesorul. Să lămurim ce-i cu frăția și jurămăntul lui Robo și Cosmos. Despre această enigmă am să 125 fac o comunicare la Academie. Unii nu mă vor crede
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
oprit și fără nicio explicație am stat căteva ore după care, tot fără explicații, am plecat și am ajuns pe acoperișul lumii. Ghidul a vorbit: ne-am grăbit și sufletul rămăne în urmă. Evelin: Acesta-i omul și-l admir; speranța de viață și mai ales speranța de nemurire după moarte. Deci neuterina este speranța de viață după moarte. Din căte știu eu, la 400 de ani pămănteni voi, oamenii, rămăneți în urmă cu sufletul, deci cu viața cu 1, 2
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
stat căteva ore după care, tot fără explicații, am plecat și am ajuns pe acoperișul lumii. Ghidul a vorbit: ne-am grăbit și sufletul rămăne în urmă. Evelin: Acesta-i omul și-l admir; speranța de viață și mai ales speranța de nemurire după moarte. Deci neuterina este speranța de viață după moarte. Din căte știu eu, la 400 de ani pămănteni voi, oamenii, rămăneți în urmă cu sufletul, deci cu viața cu 1, 2 zile! Atenție, grăbiți-vă! Profesorul: Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]