11,560 matches
-
vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o orientare în această junglă, iscodiți de ochii fioroși ai
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DE SPAIMĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De spaima-mbătrânirii plin Permis-am bătrâneții Să ia puțin câte puțin Vigoarea tinereții... De spaima bolii speriat Din tânără etate, M-am risipit și-am neglijat Să-mi văd de sănătate... De spaima mizerei minciuni Ce adevăru-nvinge, A trebuit să-i mint pe buni Prieteni,-spre-a-i convinge... De spaima urei ca pe-atât Să nu port ură
DE SPAIMĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349467_a_350796]
-
găsești, Spune-i să vină degrabă! Nu în țeapă să mi-i tragă... Că-i bine să-i amintești: „În Dracula te-au schimbat, Iar pe dracul azi îl vând...” Grijuliu, s-a dat la fund; Bietul drac s-a speriat... Câte-aude și îmi vede... Alții vin, din mers îi schimbă, Și cu preșul iar ne plimbă; Doamne, nimeni nu îi crede O, cât de răi mi s-au făcut! ... Numai Tu mai ești cu noi; Vremuri grele, mari nevoi Trăim
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
vremea, peste mine, Doamne, Când eu încerc să mă strecor tiptil ! Ma calcă primăveri, mă calcă toamne, Și-n loc de om... devin tot mai copil. Și azi întreb, de unde vine ploaia ? Cum crește firul ierbii din pamânt ? De ce mă speriau cu ghionoaia, Cum de erau și astăzi nu mai sunt ? De ce ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
Motanul, nu numai că nu se opunea s-o oprească, dar....cumva, numai după glas depistai toată suferință dânsului!! Mm, dulce moment! Aș fi vrut numai pentru aceasta să am o camera cu obiectiv infraroșu, deoarece apariția albă s-a speriat și a rupt-o la fugă când m-a observat, iar motanul după ea...nici nu mai știa cum să fugă după ea, cum să facă s-o oprească din sperietură pe prietena lui, ba cu 'ghior', ba cu un
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
am avut în momentul în care am ieșit din casă să-i dau de mâncare individului îndrăgostit: era și albeața de față lângă el, ca un alt geamăn diferit! dar, când să mă apropii, hmmm.... de fapt, iar s-a speriat albeața și a luat-o la sănătoasa, iar el după ea - 'ghior, ghior' - țuști...uitând de mâncare, vroia doar să o convingă pe ea să vină, să nu-i fie frică, să manânce și ea, să rămână acolo unde e
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
din comună să plece la vânătoare de mistreți, vulpi, iepuri... Atunci se aduna lume multă, oameni, copii, câini, să pornească la vânătoare. Unii erau cu pușca, alții îi ajutau, ca gonaci. Plecau pe coclauri, făceau un tărăboi monstruos prin pădure, speriau ba câte un iepure, ba câte o vulpe. Trăgeau după tot ce le ieșea în cale, cu mici șanse de izbândă. Nu ieșea vânat mare în calea lor, și pace! În comună erau și vânători adevărați, precum Coreșciuc, sau Mehedeniuc
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
ocupat să-mi întind untul pe feliile de pâine prăjită și să mânânc din delicatesele de pe masă. A trecut ceva timp și când să gust din ceai, era atât de tare și amar, încât m-am înecat. Suzana s-a speriat și m-a întrebat ce am pățit. I-am dat să guste din cana cu ceai și, fiind atentă când a gustat, și-a dat seama ce s-a întâmplat de fapt. N-a fost nevoie decât să atenționeze pe
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
în acest vis ceva umbrise totul aruncând toate marginile pământului într-o noapte neagră și nu a fost găsit nimeni printre oameni care să facă lumină din nou pe pământ, și de aceea era mare plânset și frică mare pretutindeni. Speriat de-a binelea, împăratul fusese convins că acel vis avea o prevestire malefică, și ceea ce văzuse în vis credea că era legat de cultul zeului Phoebus Apollo, personificare a soarelui, care dorea mai întâi să dea un semn înfricoșător lumii
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
ne-am plimbat, am fost la cină la Miorița și atât. Nimic de dormitor și de „armăsarul” de acolo, încheie ea râzând veselă. - Și-ți făceai probleme de cum te vei simți când te vei întâlni cu cei cunoscuți. Te-ai speriat degeaba. - Da, și eu am rămas surprinsă cât de ușor a fost să-mi ascund acest secret. Sper că a rămas un secret după ce te-ai întâlnit și tu cu amicii din grupă. - Desigur. De ce le-aș fi spus? - Eu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
Aceasta o spun gândindu-mă la mărețele opere lăsate moștenire națiunii de marii noștri poeți și scriitori care ne-au încântat copilăria prin lecturarea acestora. - Așa este. Uite, am ajuns la copacul căzut și de unde ai fugit ca o căprioră speriată la vederea vânătorului sau a lupului rău. - Hi, hi, hi. Și nu s-a dovedit că erai un lup rău? - Numai că până la urmă căprioara s-a lăsat mâncatăde lupul cel rău... - Da, așa este. Nu știu ce mi-a venit să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
îl auzii, strigându-mi din urmă. - Poate... răspunsei confuză... Nici eu nu știam ce căutam pe acolo. Curiozitatea, pe ea puteam da vina, Deși nu eram convinsă că ea... Am explorat un timp Apoi... Am rupt-o la fugă Mă speriasem - Unde fugi? auzii cățelul scâncind... Dar n-am răspuns Va zice că-s prost crescută. Să zică! Și mâine este o zi Ca să-i răspund... Referință Bibliografică: DE UN CERBER / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1353
DE UN CERBER de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349963_a_351292]
-
ea cântă tot cu degetele de la picioare la pian și mai vrea să ajungă și pictorița. Mama ei a părăsit-o la naștere de frica handicapului cu care s-a născut fetiță dar asistență maternala Viorica Pârvan nu s-a speriat și o crtește cu mare dragoste. Toată stima noastră. Lorelai ne-a oferit o lecție de viață de neuitat. În cadrul Bibliotecii orășenești Olănești,(bibliotecara Mesea Maria) a fost discutată Enciclopedia Vâlcii, în două tomuri de 1000 de pagini fiecare. În
MANIFESTĂRI CULTURALE ÎN STAŢIUNEA IZVOARELOR DE AUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349979_a_351308]
-
reutatea timpului, așezându-se peste noi, an după an, I nfinitul de dupa viața, fiind doar imaginație, I n mintea mea și poate și-ntr-a voastră J ucându-ne mereu cu cărțile pe masă. K ilometrii nemăsurați, de iubire-i străbatem speriați, L ăsând lumină sufletului să ne lumineze calea, M ulțumind cerului, pentru fiecare o nouă zi, N eștiind, când ne vom opri, când totul se va sfârși, O rbecăind apoi, prin întunericul stelar, P urtând cu noi, amprenta vieții, R
ALFABETUL GÂNDURILOR MELE INCOMPLET de COSTI POP în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349969_a_351298]
-
odată cu scurgerea lor Greutatea timpului, așezându-se peste noi, an după an, Infinitul de dupa viața, fiind doar imaginație, În mintea mea și poate și-ntr-a voastră Jucându-ne mereu cu cărțile pe masă. Kilometrii nemăsurați, de iubire-i străbatem speriați, Lăsând lumină sufletului să ne lumineze calea, Mulțumind cerului, pentru fiecare o nouă zi, Neștiind, când ne vom opri, când totul se va sfârși, Orbecăind apoi, prin întunericul stelar, Purtând cu noi, amprenta vieții, Regasind iubiri pierdute, abandonate sau uitate
ALFABETUL GÂNDURILOR MELE INCOMPLET de COSTI POP în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349969_a_351298]
-
năsâpie, (R), Șî-m’ cer mii de miorele Șî-m’ cer plug negru de boi, (R), Șî pă murgu’ cel din grajdi, De-nșelat și de-nfrânat, (R), Cum e bun de-ncălicat. (Cutare fată) din gură-m’ grăiară, (R), - Nu te, frate, speria, D-ochii-m’ negri ce-m’ dau eu, (R), Că eu îi cunosc pă ei, Plătesc zeciuri de berbeciuri, (R), Plătesc sute de cornute, Pă ie cu năsâpie, (R), Plătesc mii de miorele. Cizme-nalte ce-m’ dau eu, (R), Plătesc plug
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
printre noi, fiind după Sanda a doua deținută fără condamnare. Era jucăria noastră vie, trecea din brațe-n brațe, era o dulceață de fetiță. La un moment dat a început să slăbească, să nu aibă poftă de mâncare, ne-am speriat și am hotărât să o botezăm. În taină, soeur Marguerite a botezat-o ascunzându-ne după paturi. Eu am ținut-o în brațe, i-am fost nașă, am spus Crezul pentru ea, m-am lepădat de Satana și m-am
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
diferite ... ”- mărturisește autorul care, tot aici și acum motivează alegerea acestui titlu fiindcă „tradiția și libertatea mi s-au părut a fi polii de cea mai mare importanță, între care se desfășoară viața duhovnicească în ortodoxie. Poate că m-a speriat prea tare Regula din spiritualitatea occidentală, și aceasta m-a făcut să pun accente cu totul deosebite pe libertatea din Răsărit care se mișcă nu între pereții de piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine zăvorâtă, ci între pereții
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
dus la el în cameră, să se culce. Lumina lămpii cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge modificările survenite așternutului. Se dezbrăcă și intră sub plapumă, numai că dând de putinei s-a speriat așa de tare, încât a sculat toată casa cu țipetele sale. Panicate gazdele au dat fuga să vadă ce s-a întâmplat și așa au aflat, că Răducanu s-a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
E adevărat că prin media se promovează, mai ales în rândul copiilor, imagini de o violență înspăimântătoare, prin filmele de animație, prin povești, prin toate mijloacele de expresie. Publicul s-a obișnuit cu aceste priveliști de groază. Nu se mai sperie. Spectacolul cruzimii nu mai impresionează pe nimeni. Zilnic sunt atentate, războaie, accidente colective, catastrofe naturale. Aproape nu mai deosebești realul de imaginar. Și ți se pare că totul este o farsă pusă la cale de regizori și scenariști. Moartea a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de prieteni, speriați de întorsătura luată de sănătatea ei. După plecarea oaspeților a vizitat-o și doctorul căruia i-a spus că n-o doare nimic, doar că are o insomnie și o stare generală proastă. Și-a adus aminte de drogurile aduse
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
inocenți. Nici unul dintre noi nu făcuse începutul. Totuși ne uitam cu jind, pe gaura cheii, la ce făcea Mândreci, farmacistul angajat, cu prospăturile pe care mai zilnic le ciugulea în dormitorul său de la etaj. Amândoi, pe rând. Lucica s-a speriat chiar când a zărit mărimea organului (de partid) întrebând „Cu el o înțeapă? N-o doare? Îmi reamintesc o „poveste” spusă poate cu „tendință” de doamna Marcovici administratoarea „domeniilor” care locuia tot la etaj: ”și, după accident a trebuit să
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
de apă spre stânele baciului și oprise caii să-i adape...Mihai coborâse din trăsură și se juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
din trăsură și se juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]