4,031 matches
-
scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și altele? - Destule. - Câte deghizări ai făcut maxim într-un singur spectacol? - Patruzeci și două. Treizeci de personaje. Într-un timp de treizeci de minute. - Patruzeci și două de deghizări în jumătate de oră? întrebă producătorul, ridicându-și una din sprâncene. - Nici mai mult, nici mai puțin. Toată dezbaterea dură doar câteva secunde. - Treci pe la mine săptămâna viitoare. Nu renunț la artiștii pe care îi am acum. Dar ar putea avea nevoie o asistentă sau de o dublură. Și poate faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fost suficient, în cazul meu. —Oricum, a continuat el, nu suport să mă uit la lume pe deasupra lor. Mă simt ca un babalâc. Avocatul plictisitor și prăfuit. Iar eu nu i-am răspuns, nu-i așa? Am ridicat doar din sprâncene și i-am aruncat o privire de-ale mele, atoateștiutoare, despre care aveam impresia că e așa isteață, în vreme ce-i încheiam jacheta, apoi l-am lovit ușurel peste burtă, semn c-am terminat. Un semn mic și subtil, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
direcția bună. Am luat un pachet de unt din coș și, înainte de a-l pune pe bandă, l-am agitat în fața ei, obligând-o să-i dea atenție. —E „cupug“? am zâmbit eu. O încruntare ușoară brăzdă cutele grele dintre sprâncenele ei. Încetă să îmi mai mute cumpărăturile și privi drept la pachetul galben de Anchor pe care încă îl mai țineam în dreptul nasului său. — Doar dumneavoastră vă mai puteți aduce aminte că am ratat un „cupug“ când am fost aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
undă cu ea? Am optat pentru un fel de onestitate și am ales Radio 3. Chiar când Simfonia a patra a lui Mahler erupse glorioasă în spațiul cel mic al mașinii, Stacey se întoarse spre mine și ridică ușor din sprâncene. — Towerbury Street, la numărul 43, chiar dincolo de High Road, a spus încet, iar vocea ei păru a se contopi cu sunetele acelea venite parcă din rai. Ce copilă extraordinară era aceasta! Nu păruse să se întrebe nici o clipă de ce acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stătea cu mama la televizor, și ea s-a uitat la mine când am intrat și-a făcut o față din aia de-a ei, când i se mișcă ochii repede de sus în jos și i se-nalță și sprâncenele-n același timp, parcă face „țțț!“, da’ fără să zică nimica. Știam că asta-nseamnă că e-ntr-o stare nasoală, așa că m-am hotărât să nu-i zic. M-am așezat lângă el pe canapea și m-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ideea — citez — “că mi-e greu să mă definesc în afara unei relații”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, obișnuitele ei psihoaiureli. Adriana și Leigh schimbară priviri cunoscătoare. — Ce? întrebă Emmy. Leigh se uita fix în farfurie, iar Adriana își arcui sprâncenele perfect conturate, dar niciuna nu scoase o vorbă. — Haide, zău așa! Nu-mi spuneți că și voi sunteți de aceeași părere cu Izzie. Habar n-are despre ce vorbește. Leigh se întinse peste masă și o bătu pe Emmy ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
facem. Stabilim un plan până la sfârșitul săptămânii viitoare? Adriana clătină din cap afirmativ. S-a făcut. Și asta o să-ți dea și ție — arătă cu paharul de șampanie spre Leigh — ocazia să te hotărăști ce decizie iei și tu. — Eu? Sprâncenele proaspăt pensate ale lui Leigh se încruntară. — O decizie? De ce? Nici măcar nu e Anul Nou. Dacă voi două sunteți razna, asta nu înseamnă că trebuie să fiu și eu. Emmy își dădu ochii peste cap. — Leigh? Zău așa. Ea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
m-am gândit un pic și la asta. A, batem deja în retragere? spuse Adriana cu pretinsă sfială. Ridică tacticoasă ceașca de cafea și-și lipi buzele de marginea ei. Emmy își drese glasul și se făcu că-și netezește sprânceana cu degetul mijlociu întins. — Să bat în retragere? Nici vorbă. Aveam de gând să clarific niște reguli, atâta tot. — Azi ești foarte preocupată de reguli, i-o tăie Adriana. — Hei, nu te răzbuna pe mine dacă ție nu-ți merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rog, n-am citit despre asta în ziare. Jesse zâmbi, iar ei i se păru că arată mult mai bine când zâmbește. Parcă mai tânăr și nu atât de dărâmat. El se uită la mâna ei stângă și ridică din sprâncene. — Văd că și tu ai de gând să intri în rândul nostru, al celor căsătoriți. Fără să știe de ce, ea se simți brusc fâstâcită. Fâstâcită și foarte stânjenită. — Desert? întrebă ea luând meniul și prefăcându-se că se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mână. — Nu se poate! murmură Emmy din nou. — Sunt însărcinată! strigă Izzie răsturnând două sticle de apă în timp ce se repezi la Emmy s-o îmbrățișeze. — Nu se poate! — Em, pe bune, mai zi și altceva, o sfătui Kevin încruntînd sprâncenele de îngrijorare pentru soția lui. Emmy era conștientă că o înconjurase pe Izzie cu brațele și că o strângea cu hotărâre, dar nu reușea să îngaime niciun cuvânt. Gândul îi zbură la lucruri la care te gândești de obicei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu era decât să vezi niște americani purtându-se ca niște europeni! — Aș vrea să ți-o prezint pe prietena mea, Adriana de Souza. Când auzi cuvântul “prietenă”, Adriana se uită pe furiș la Dean care deja o privea cu sprâncenele ridicate și o expresie amuzată pe chip. — Și de asemenea pe Dean Decker. Adriana, Dean, această minunată doamnă este gazda noastră din această seară. Adriana s-a întors spre femeie și, la o privire mai atentă, a observat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plăcut cartea aia. Jesse zâmbi. — Cum se chema cealaltă...Jurnalul unei dădace? — Categoric un roman clasic. — Mmm, murmură Jesse, iar Leigh își dădu seama că el își pierduse deja interesul. De-acum îi cunoștea gesturile, expresiile, putea desluși înțelesul unor sprâncene încruntate sau al unui zâmbet reținut. Fusese la Hamptons de patru ori în ultimele trei luni și, cu fiecare întâlnire, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. A doua oară stătuse tot la American Hotel, deși abia dacă petrecuse câteva ore acolo — ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumina policromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii, căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care Îi rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. În fața aparatului de filmat, un Dyonisopolis de mucava. Pelicula Înregistrând cohorte romane. Istoria față În față cu istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumină plicromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. Petru Îi privi multă vreme cămașa albă cu mâneci scurte și și-l imagină coborând dealurile dinspre păduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai erau doar câteva clipe până atunci. Nu. Nu simt nimic. Puc! Asta făcea șapte cuvinte! Doctorul al cărui nume Îl uitase, deși era ceva cu cratimă, era exact tipul prăfuit de specialist englez: trecut de cincizeci de ani, cu sprâncene stufoase care aveau nevoie urgentă de un pensat, costum gri scump, dar conservator, la fel ca și cravata, și cu tare puține avantaje În ceea ce privea farmecul personal. De-obicei Ruby acorda multă importanță carismei unui doctor, dar, În situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asistenta să supravegheze. Nu, nu, strigă Ruby, a cărei față căpătase o nuanță asemănătoare celei de pe fața doctorului. Am zis cèpes! Sunt niște ciuperci. Sunt preferatele mele. Mă Întrebam doar dacă vă plac, atâta. Încruntarea de pe fața doctorului făcu ca sprâncenele sale stufoase să se unească. Judecând după expresia de pe fața lui, se Întreba În mod clar dacă fata nu era puțin dusă cu pluta. Nu prea-mi plac, spuse el. În timp ce-i privea capul dispărând, râse puțin nervos și bălmăji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cam dur. Știu, dar mai are câteva audiții care-l așteaptă, așa că nu e prea deprimat... Cum au mers lucrurile la St. Luke? Ruby Îi povesti despre cum a dat din nou peste Sam Epstein. —Epstein, repetă Fi, ridicând din sprâncene. Ce chestie, Saul are Epsteini În familie. Și sunt sigură că e o ramură americană. Sam ăsta nu ți-a zis cumva dacă e un Epstein din Teaneck, New Jersey? Nu, n-am atins subiectul, zise Ruby ușor sarcastic. —Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
simplu mult prea jenant. — Hai să fim serioase, Ruby... Era Chanel, care se Întorsese cu cafeaua. Știi bine că vrei să ieși cu el. Să lași ca vaginul tău să intervină Între voi doi ar fi stupid. Chanel Încruntă din sprâncene. — Cred că asta n-a sunat bine, dar știi la ce mă refer. Le Întinse ceștile de cafea și Îi dădu lui Fi o pungă cu eclerul promis. Bine, poate că vreau, zise Ruby ridicând capacul de plastic de pe cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se Întoarse, părea agitat și Îngrijorat. —Ai probleme? Cum? făcu el cu gândul În altă parte. —Telefonul. Ai vreo urgență la spital? — Păi... Nu. Un incident minor cu una dintre pacientele mele. Nimic Îngrijorător. Se descurcă ei. Ruby Încruntă din sprâncene. Sam părea prea tulburat și neliniștit pentru un om căruia tocmai i se comunicase că n-are motive de Îngrijorare. Și Își Întreba În mod curent colegii dacă sunt bine? E clar că Își lua munca foarte În serios. Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cununi. Da’ repede te mai transformi Într-o veritabilă mamă evreică. Chiar atunci intră și Saul. —Saul, Îl Întrebă Fi, ce fel de rudă o să fiu eu cu Ruby dacă se mărită cu vărul tău Sam? —Ușurel, Încruntă Saul din sprâncene. Mi-a scăpat mie ceva? —Nevastă-ta o cam ia razna, se grăbi Ruby să-l lămurească. Am ieșit o singură dată cu Sam, atâta tot.. — Pare un tip tare ca lumea, zise Saul. Nu l-am mai văzut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
interesat și de copil. —Mama ta știe foarte bine că da, spuse Phil, dându-i un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre sfârșit a fost mai vioi. Când suntem singuri Își arată adevărata față. E cald, e cu picioarele pe pământ și te poți baza Întru totul pe el. Cu Nigel știu Întotdeauna cum stă treaba. — Și are cele mai frumoase sprâncene din lume, se pomeni Ruby vorbind. Într-un târziu Își dăduse seama: sprâncenele acele frumos arcuite, cu o formă perfectă, Îi dădeau lui Nigel aerul efeminat. — Da, și eu le-am remarcat, zise Ronnie. Sper că nu și le pensează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]