3,317 matches
-
umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
influxul subtil care pleacă din inima subiectului spre inima obiectului erotic sau invers. În poemul citat ochii sînt numiți „la porte claire, pure et lumineuse”... În fin amor trebuie să eviți viciile, să iubești sincer, să-ți servești cu noblețe Stăpîna, să fii discret, să nu clevetești, să ceri iertare și să fii recunoscător față de binele și răul pe care ți-l aduce iubirea. Pèire de Monlasur recomandă umilința cea mai mare: „L’amant véritable doit donc s’humilier, implorer et
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bărbat, cu excepția cazurilor ce frizau domeniul patologiei psihiatrice, a funcționat, mai curând, la nivel „ideatic” și declamativ. În realitate, în cele mai multe cazuri, femeia s-a aflat în centrul vieții domestice, chiar dacă statutul său era ușor ambiguu, greu de definit - când stăpână, când slujitoare. De altfel, rolul pe care doamnele urmau să-l joace în cadrul familiei era trasat cu strictețe încă din copilărie, printro serie de „complicități” instituționale, între care Biserica, școala, dar și familia de proveniență au jucat un rol esențial
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ia Calais englezilor. Epuizați din punct de vedere financiar, adversarii semnează în aprilie 1559 tratatele de la Cateau-Cambrésis: Franța restituie Savoia ducelui său, dar păstrează Calais. În plus, ea este, de fapt, înlăturată din Italia, dominată de acum încolo de Spania, stăpînă peste Milano și Napoli, dar păstrează cele Trei-Episcopate în ciuda protestelor împăratului Ferdinand. Întărirea autorității regale sub Francisc I și Henric al II-lea Puterile regelui. Sub Francisc I și Henric al II-lea, Franța cunoaște o întărire a autorității monarhice
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trăda, îndemnându-ne să fim uniți. Așa trebuie să fie, e frumos că ne informează, dar până acum cum s-a purtat cu noi? Au dat legi aspre, creând nesiguranță în ziua de mâine, lumea e zăpăcită, nu mai este stăpână pe nimic. De când sunt la putere, trebuiau să facă și ei unele îmbunătățiri, cât de cât, așa cum s-a făcut în Cehoslovacia. Acolo le-a dat de lucru la toți muncitorii. Vechiul conducător al Cehoslovaciei a sărăcit țara, a trimis
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a despământenirii), jocul frenetic, fascinant, al mâinilor lui Lopahin (o ironie absolută replica lui Petea către acesta, la sfârșitul actului patru: "Nu mai da din mâini."). Toate, puse în mișcare cu gesturi mici aceleași cu care Firs îi aranjează perna stăpânei abia întoarse, încărcând cuvintele tocite ale textului cehovian ("Du-te la mănăstire, Ohmelia". ..) de sevă, de sens, de trăire: nu e înjurătură mai puternică pe lume ca "arendarea" livezii, de care vorbește Lopahin, o întreagă istorie a mentalităților încape între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celor doi deasupra tuturor, deasupra urii ce-mpuținează nobilele tabere, protejați, atît de fragil, doar de cei dragi din preajmă, volutele lor suple și prevestitoare de nenorocire, mișcările de ansamblu ale tinerilor și frumoșilor curteni, magistrale, torțele, prestanța stăpînului și stăpînei serenisimei cetăți, spiridușii-saltimbanci, lăncierii, costumele, iar și iar torțele, candelabrele, muzica, înălțător-otrăvitoarea muzică a unui Prokofiev în oră astrală, iarăși plutirea celor doi, a unui Romeo și a unei Juliete ce se-ndreaptă senini spre moarte... Cum s-a ivit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeiești și cu mare cinste. (211) Dar, dacă nu este amintită în această situație-limită, femeia de la curte (căci alte figuri în textele culte oricum nu sunt vizibile) stă mai mult exilată în apartamentele ei, stăpână peste un univers în principiu inofensiv, slab, condus de la distanță de autoritatea tatălui, a fratelui mai mare sau a soțului. Rareori răzbat ecouri ale faptelor ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului: desigur, gânduri, rostiri, făptuiri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
V.Voiculescu, iar ruga Anei Blandiana pentru ca toamna să-i lase copacii verzi îți ajunge direct la inimă. Un joc de culori fantastic : un violet închis, un galben auriu, un roșu ca sângele și rar, chiar foarte rar, verdele. Păsările, stăpânele cerului, au luat în bejania lor soarele, purtându-l pe aripi până în țările calde, iar cuiburile lor sunt luate de vânt și duse departe. Cerul, mohorât, plânge cu stropi mici. Basmul toamnei, început cu glasul stins de sfială al unei
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
își apleacă capetele spre pământul zbârcit. Sunt obosite și mare e dorul ce-l simt pentru doritul soare. Vara, el le mângâie ușor fețișoarele vesele. Acum totul e un vis trecător, spulberat de vânt. Soarele se ascunde pe undeva, căci stăpâna Toamnă îl amenință cu vânturi grele care să șteargă parcă razele lui calde și blânde. Gâzulițe și țânțari vezi mai rar, căci afară-i frig și îngheață. Licuricii fosforescenți luminează prin ierburile vestejite. Dar așa numita Doamnă își învelește teritoriile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar eu nu te oblig să te uiți în dosare... Gh. P. unu: Păi nici n-am să mă uit..., te las pe tine să te uiți... și după aia să.mi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la scurt timp după terminarea războiului, existența celor două curente. Reprezentanții curentului germanofil argumentau astfel: „Noi n-avem nici un interes ca rușii să iasă învingători, ar fi triumful autoritarismului, al obscurantismului, al celei mai periculoase reacțiuni. Rusia învingătoare ar fi stăpână pe Bosfor și Dardanele, ceea ce ar însemna robia noastră economică [...]. Dimpotrivă, Rusia înfrântă însemnează redobândirea Basarabiei. E adevărat că frații noștri din Ardeal suferă, dar mai mult încă suferă cei din Basarabia și mai mult sunt amenințați în existența lor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
îndeplinească pentru constituirea noilor state acte universal acceptate și recunoscute de o manieră încât să reiasă că ele erau expresia legală a națiunii însăși și că deciziile lor au fost adoptate în virtutea principiului astăzi de necontestat că fiecare națiune este stăpâna destinelor sale și al viitorului său. Din acest punct de vedere este în afară de orice îndoială că după căderea Imperiului rus, „Sfatul Țării” a guvernat în mod public Basarabia, fără întrerupere și în deplină independență, că el funcționa ca reprezentanța legală
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
centru unanim recunoscut este subiectul uman. Lui încearcă să îi asigure statul și societatea condițiile unei libertăți nestînjenite : de gîndire, de expresie, de acces la informație, de comunicare, de cult, de acțiune. Peste conținutul acestei libertăți doar conștiința omului rămîne stăpînă. Elaborarea sensurilor ultime ei îi revine. Religios sau nu, omul modernității tîrzii s-a obișnuit să-și construiască singur imaginea lumii, a destinului propriu, eventual a transcendenței. Supunerea față de o doctrină sau o tradiție, supunerea în genere a devenit o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tensiunea dintre cele două perspective, se poate citi retragerea sau restrîngerea divinului, care consimte să permită o alteritate laică. Biserica, instituție a divinului, consimte să recunoască, măcar în principiu, o zonă de cunoaștere și de acțiune peste care nu e stăpînă. Comentînd teoria relației dintre Biserică și Imperiu formulată în anul 500 de papa Gelasius, Louis Dumont o caracterizează printr-o fericită expresie. Autoritatea spirituală și puterea temporală se află într-o complementaritate ierarhică : Biserica este în imperiu pentru afacerile lumești
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta de Biserica de la Roma. Altfel spus, este vorba de o biserică pe care în prezent am califica-o drept transnațională, stăpînă pe dogmele și pe doctrina sa politică, asimilată în mod firesc circumstanțelor particulare ale fiecărui regat sau prince-pat catolic, susținută de imensa sa birocrație clerul a cărui omniprezență și calitate o situa mult deasupra administrațiilor profesionalizate, ce abia luau ființă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de către cineva; devreme ce eu aveam cunoștințe printre oficialitățile ce se aflau la conducerea provinciei, am așteptat-o să își termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. Am chemat un slujitor de-al ei căruia i-am spus: <<Cheam-o aici pe stăpâna ta>>. Când s-a apropiat de mine i-am spus ceea ce am gândit. Femeia a izbucnit iarăși în plâns și a spus: Nu știi, părinte, care e problema mea? M-a părăsit Dumnezeu și nu m-a cercetat. Sau împlinit
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era în ochii noștri un fel de divinitate dreaptă și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de conversația aceea despre cartele. Se întorsese după ce luminile Victoriei se stinseseră de mult. Viața își relua cursul ei cotidian. Se întorcea prea târziu. Ca un om distrat care, invitat la prânz, se prezintă la ora cinei, surprinzând-o pe stăpâna casei pe când își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
religioasă, în izvoarele iudaice contemporane lui. E drept că adesea se citează un text din Talmudul palestinian în care harismaticul Hanan vorbește despre Dumnezeu că despre „abba din cer”; când i se adresează, însă, în rugăciune, o face cu cuvintele „Stăpâne a toate”. În lumina întregii învățături evanghelice despre „Tatăl”, sensul folosirii acestui cuvânt de Isus, care subliniază totuși în mai multe rânduri transcendență divină, este acela de proximitate și accesibilitate, bunăvoință necondiționată față de orice om. • Cele mai multe nume hristice se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Apoi Cârmuitor”; GG „Stăpânul Zilei Judecății”; Marr „Regnans diei Judicii”; RB „Souverain du Jour du Jugement”; DM „le Roi du Jour du Jugement”; Arb „Master of the Day of Doom” și în expresia M"lik al-mulk (3, 26/25): SOI „stăpâne al stăpâniei”; ASM „Stăpân peste toate”; GG „Stăpân al Împărăției”; Marr „possesor Regni”; RB „Souverain de la royauté”; DM „Souverain du Royaume”; Arb „Master of the Kingdom”. În notă la această din urmă expresie, Régis Blachère e de părere că ea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]