KorAP: Find »[drukola/base=stăpân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...768 >

19,182 matches

Corola-blog/BlogPost/383253_a_384582

de Aur - Îngrijiți pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe Însuși Dumnezeu! Nicolae Paulescu - Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului, spu-nea cândva un mare misionar și împlinitor al poruncilor Mântuitorului.Filaret al Moscovei. - Ești stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân și pe limbă! Sfanțul Nil Sinaitul - Băgați de seamă, iubirea e criteriu de judecată! Prințele Arsenie Papacioc - Nu există farmec mai otrăvitor decât prostia fermecătoare... Theophil Magus - Dumnezeu este atat de aproape de noi, pe cât de

CITATE MEMORABILE (64) de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383253_a_384582]
nu ca pe un frate, ci ca pe Însuși Dumnezeu! Nicolae Paulescu - Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului, spu-nea cândva un mare misionar și împlinitor al poruncilor Mântuitorului.Filaret al Moscovei. - Ești stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân și pe limbă! Sfanțul Nil Sinaitul - Băgați de seamă, iubirea e criteriu de judecată! Prințele Arsenie Papacioc - Nu există farmec mai otrăvitor decât prostia fermecătoare... Theophil Magus - Dumnezeu este atat de aproape de noi, pe cât de departe suntem noi de El

CITATE MEMORABILE (64) de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383253_a_384582]
Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621

hoție poate .... - Nu glumesc ,chiar am fost. - Și ce cauți acum aici ? S-a luat vacanță în România ? - Nu... Își deapănă încet povestea lui nedorită, de fugar . Bătrânul îl ascultă și-n mintea lui începe să încolțească planul mârșav,de stăpân asupritor. Un zâmbet nedisimulat de bucurie i se citește unchiașului pe față. „ Al meu ești ! ” - Dacă ești fugar înseamnă că nu ai prea multe variante. Una ar fi să-mi lustruiești pantofii ! Orice zâmbet de bunăvoință i-a dispărut, iar

VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de praf ce dispărea de pe pantof i se așternea în mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus atâta umilință ! Nu așteaptă răspunsul și iese în fugă spre bulevardul al cărui capăt nu-l mai sesizează. Palmierii

VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

un despot. Poate, dar am oferit mult. De aceea locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie: tot timpul aduc vorba de onoare, de virtute, de patriotism. Romancierul, Actorul și Filozoful sunt veniți de aiurea, și mai rău! Nu-i leagă nimic de locul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mai suporte. Gândești, mereu, o femeie. Poate acesta e, toată viața, rostul tău. Răbdător, îți creezi refugii. Acum ai Stațiunea. Stațiunea. Pe unul din pereții camerei ai atârnat o hartă, reprezentare grafică a locului inventat de tine, de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate, nici nu se va întâmpla, vreodată, așa ceva. A explicat că stăpânul său este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu alte sfere. Mănâncă, totdeauna, singur, pentru că nu suportă ca umbra vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi moarte, dintre care una era aceea a atlanților. Limba edenică, de fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut, vreodată, două umbre. Pândesc de la începutul Carnavalului. Și nici nu am observat pe cineva intrând ori ieșind. Masca a folosit, probabil, un drum subteran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
trebui să mi-l înapoiați. Nu încercați să-l rețineți, va fi un gest agravant.” Niciodată nu îi vorbise cineva așa Magistratului, care numai fricos nu era. „Aș putea să te rețin cu scrisoare cu tot”, i-a zis acesta. „Stăpânul dumitale va afla că nici nu ai ajuns până aici. Se poate întâmpla orice unui om care trece printr-o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
și Hipodromul funcționează perfect și aduc mulți bani pentru că sunt proprietatea mea; niciodată nu vor fi mai bine conduse de către altcineva. Știe vreun altul, mai bine decât voi, rostul casei voastre? Are acela mai mult drag, mai multă pricepere decât stăpânul ei? Și fără să fiu în scaunul Magistraturii pot să fac destule pentru Stațiune, pentru voi. Să asigur - în continuare - multora de lucru, sporind plățile, mult mai convenabile decât înainte, să fac daruri copiilor de sărbători. Voi repara drumurile. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului. Primul va încerca, în curând, să recupereze o parte din pierderi, celălalt, bucuros că există o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat - pentru ambele părți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul procuror îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Istoricii? Stațiunea va fi analizată (îți faci iluzii!Ă pe felii: Literar: ... a primit un premiu, dar cine nu era premiat în vremea aceea? Autorul era, desigur, psihopat, credea că a intrat în relație cu VOCEA(!Ă și că este stăpân absolut peste personajele sale. Personajele definesc un autor și nu invers, așa cum, greșit, s-a crezut câteva mii de ani. Nu este nimeni autorul născocirilor sale, acum se știe sigur. Or, A.E. a încercat să treacă totul în contul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
bloc pe Caravella. Nu m-a zărit. Eram cu bloc cu tot în roman, nu avea cum. Am avut o erecție spontană. Coborând pe frânghie, voi desena pe zidul clădirii două K-uri de opt etaje. ............................................................................................... Seara, câinii își scot stăpânii la plimbare. La capătul unei lese, un domn face pipi pe gardul muzeului. Și tot așa, zeci de pagini cu date, voit eronate, despre condiția ta psihică. Ți-a ieșit pentru că ești tot mai convins de jocul din joc. Medicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
că legiunea antihristului călărește peste pământ, Îi răspunsese poetul sec. — Și totuși, acea legiune duce cu sine taina binelui și a răului, fructul care ne face să semănăm cu Dumnezeu. Vino și tu În legiune, al cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Dante Îl țintui cu o privire Înghețată, pe care celălalt o susținu impasibil. — Zarul e bărbătesc, Îi replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am Întrebat de cum te-am văzut? — Nu, ce? — Cu care dintre bestii te asemeni, din câte prevede știința fiziognomică. — În ultima vreme ți s-a Întâmplat să Întâlnești multe asemenea bestii, În calea dumitale? — Multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Cu numele Beatricei pe buze. Un nume care putea explica atâtea alte lucruri. Inclusiv prezența unui inchizitor Într-o morgă. Dar ar fi fost inutil să se Încăpățâneze să Îl interogheze pe Noffo Dei când i se putea adresa nemijlocit stăpânului acestuia, cardinalul de Acquasparta, legatul pontifical la Florența. 11 În aceeași zi, după-amiaza Nunțiatura pontificală era găzduită cu mărinimie pe cheltuiala Comunei Într-o aripă a mânăstirii Santa Maria Novella. Când, la Începutul anului, cortegiul care Îl Însoțea pe cardinalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
funcționar al Curiei Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era un bărbat, Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
voise el să le reprezinte. Care alții, dintre membrii celui de Al Treilea Cer, l-ar fi putut urma pe acea cale a pierzaniei? Trecu În revistă, În minte, toate acele fețe purtătoare de mască animalieră. Cineva iscusit la calcule, stăpân pe știința cerească... Se reapucă să studieze fețele credincioșilor, Întrebându-se ce consecințe putea avea asupra lor acea cosmologie deformată. Păreau niște somnambuli ori parcă se aflau sub efectul unui narcotic. De câteva clipe, predicatorul intona un psalm necunoscut, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]