38,669 matches
-
dreptate, domnule Valy: cercul s-a închis. Contele și contesa au fost răpuși de urs. Nu de ursul nostru. Chiar și cornistul a fost răpus. Principele poate fi liniștit acuma... La revedere, prietene, și mulțumesc oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cârlionțat chiar și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală, Reli se străduiește și acuma să pară cât mai afectivă și deci cât mai feminină. Fără să mă privească și fără ca eu să întorc capul s-o privesc, ea îmi strânge în răstimpuri mâna la piept, lăsând să se înțeleagă că gestul ei ar fi unul mai mult necontrolat. Mai apoi, același gest pare o formă de comunicare intenționat intimă. Cu fiecare strângere de-a ei, parcă ar spune: Gerard, ești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebare banală, îl provoacă pe Titi mai tare: Incredibil. Da. Nu se poate. E prea de tot - face altul. Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la munci destul de grele și dure, să-mi fac ceva bani de buzunar. Nu m-am dat înlături de la muncă, dar nu știu cum se făcea că lucram numai munci bărbătești. Pe la construcții, la pădure. Doamne ce greu mi se părea, dar strângeam din dinți și mergeam înainte ținând în sufletul meu dorința de a pleca din sat. Voința mea a fost puternică și a învins pentru că după un an am reușit să mă angajez în fabrica din oraș. Doamne, ce bine mă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
încât m-a trezit la viață. Am hotărât atunci să plec eu, eram supărată și proaspăt operată de colicist, dar hotărârea o luasem. {i am plecat în Italia unde mai aveam rude, eram destul de rău fizic și psihic, dar am strâns din dinți și mi-am zis: ce-o fi o fi, Dumnezeu să mă ajute. Mulți m-au încurajat, dar între ghilimele, spunându-mi că nu o să fac față că sunt foarte bolnavă și acum le mulțumesc că m-au
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în final psihologul, care va încerca să te trezească și să te ajute să te descoperi în toată splendoarea ta ca ființă. Consider psihologia un domeniu complet care a însumat în stiința ei tot ce se putea, realizând o legătură strânsă între tot și toate. Psihologul poate să-ți fie cel mai adevărat și sincer prieten. Nu știu unde a stat psihologia ascunsă și de ce a durat așa de mult intervenția ei în societate. Psihologia este încă mic copil care crește și se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să vezi ce există în prezent și să evaluezi totul ca un observator obiectiv. Psihologul te va ajuta să înțelegi mai bine mecanismele care stau la baza manifestărilor de boală, pentru un psiholog, orice simptom are un sens și este strâns legat de partea sufletească și va încerca să descopere înțelegi că navigatorul tip satelit este la tine și că de tine depinde să ‐ 77 ‐ acest sens ascuns și asocierea lui cu istoria de viață. Suferința nu este necesară, pentru a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
întâietate în fața oamenilor, refuzăm treptat treptat să auzim iubirea, să vedem fericirea, să trăim starea de bine, să ne lăsăm toropiți de o ploaie de vară, să ne entuziasmăm de un copac în floare, să ne iubim pătimaș, să ne strângem cu nebunie în brațe, să ne pierdem mințile de plăcere privind un răsărit de soare și vă întreb acum, ce-am făcut cu inima, cu emoțiile noastre, cu sentimentele? Când ne-am pierdut inimile și am lăsat creierul să conducă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de Pâcu ca o umbră - a pornit către ușă. Mai rămâi cu bine, jupâne Aizic, că noi ne om duce. S-a întors însă din prag și i-a întins palma lui Aizic. Acesta s-a grăbit să i-o strângă cu amândouă mâinile, ca întrun gest de recunoștință. Pâcu - luînd o atitudine de senior - a întins și el mâna. Aizic n-a băgat de seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aizic. Acesta s-a grăbit să i-o strângă cu amândouă mâinile, ca întrun gest de recunoștință. Pâcu - luînd o atitudine de senior - a întins și el mâna. Aizic n-a băgat de seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai strâns-o o dată în brațe pe Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în treburi: După ce vă asigurați că boii stau bine, toată lumea la culcare! Noapte bună! Fiacare cărăuș a plecat la treburile lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai dreptate, moș Pâcule, dar... Nici un dar! Ori îi laie ori bălaie! De două culori nu poate fi. Mai degrabă lasă...lasă timpul să lucreze, iar tu fă-te că n-o vezi, chiar dacă mori de dorul de a o strânge în brațe... Vreau să văd că ești bărbat și nu un puțoi oarecare. Priceputum-ai? Cu un oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu tot, băiete!” Apoi de aici noi om lua drumul spre casă, iar voi... al cărăușiei - a vorbit moș Dumitru, cu oarecare tristețe în glas. Hliboceanu a făcut semn de adunare către ceilalți cărăuși. Toți au venit și s-au strâns în cerc în jurul celor doi bătrâni... Moș Dumitru i-a făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub mustață - fapt neîntâlnit la Pâcu - acesta a prins a vorbi: Ce ați rămas așa plouați, flăcăilor? Ce? Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub mustață - fapt neîntâlnit la Pâcu - acesta a prins a vorbi: Ce ați rămas așa plouați, flăcăilor? Ce? Nu vă vine a crede că a venit vremea să ne strângem și noi pe la casele noastre? Sau... nu mai are cine să vă spună povești înainte de culcare, așa ca la copchii. Rău v-am învățat! Treaba însă nu-i chiar de plâns, fiindcăcă unul din cei doi care vor veni între
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi ochii și să-ți imaginezi cum zboară dându-se peste cap un car sau altul!... Dar cărăușii, cu chipurile de piatră, struneau boii, strângeau frânele și totul părea firesc și la locul lui... După ce au trecut de aceste locuri neprimitoare, au ajuns cu ușurință la Lutărie. Pe chipul cărăușilor a reapărut lumina. Alecu Slobodă s-a apropiat de Gheorghe Amnar și i-a șoptit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am putut râsul, dar când am simțit că dau în clocot am sărit din nămeți în fața mamei, ca o stafie... „Iracan de mine, ce m-ai spăriet!” - a strigat ea, dar după felul cum m-a cuprins și m-a strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt...Nu știa de bici! După ce totul a fost gata, mama a luat o mână de omăt și l-a frecat pe frunte... „Lasă-l! Nu mai strânge zăbala. S-o liniștit”. A luat apoi o mână de zăpadă pufoasă și i-a întins-o, ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum ar fi înțeles, a întins botul și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la moș Dumitru: Dacă nu-i cu supărare, eu aș zice să mergem la culcare, pentru că noaptea-i pe jumătate dusă. În astă seară, Pâcu o avut stuchit la torcătoare, nu șagă - a considerat moș Dumitru. Așa-i, Dumitre. Cine strânge are, cine nu, împrumută de la alții. Dacă nu are de unde, stă cu limba-n gură ca mutu’ de la manutanță... După revenirea celor doi bătrâni la familia cărăușilor, zilele și nopțile nu mai păreau așa de lungi... Totul intrase pe făgașul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gologanii, că oamenii or fi terminat treaba și mă așteaptă. Aizic i-a numărat banii cu mare grijă și a conchis: Apoi să ne dea Dumnezeu sănătate, că ca mâine îi Crăciunul vostru și... om mai vedea noi... Hliboceanu a strâns banii binișor și i-a băgat în chimir, ca de fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nici n-a terminat ce avea de spus că Amnar s-a și săltat în șaua unuia dintre armăsari. Mamăăă! Strașnic cal! Cuminte. Cu spinarea și șaua bune... Taman cum am avut eu în cătănie... Mânca pământul numai când îl strângeam între pulpe... Tocmai atunci a ajuns și Hliboceanu lângă ei. A ridicat felinarul, să lumineze fața hoților. La lumina slabă a felinarului, s-au arătat două fețe îngrozite și niște ochi crunți... Ahaaa! Parcă ne cunoaștem... Nu cumva treceți din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spune dacă am făcut o afacere bună cumpărând caii iștia? Ca dovadă că am pus mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mișcări de Înviorare care-l cam obosiră. O clipă, se gândi să se Întoarcă În pat, dar imaginea marțială din tabloul de deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]