4,463 matches
-
care în majoritatea căsniciilor e de la sine înțeles? Pentru că asta nu e o căsnicie obișnuită, i-a sărit muștarul Juliei. Poate că n-ai sesizat, dar, pentru vârsta mea, arăt al naibii de bine. N-am riduri, am abdomenul plat și nici un strop de celulită nicăieri pe corp. James se uita la ea nelămurit. —Și ce legătură are asta cu căsnicia noastră? Are cea mai mare legătură! Înseamnă că tu încă ești atras de mine, că avem o viață sexuală pentru care majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu fermitate. Trebuie să plec. —Să pleci? Mario era îngrozit. Era limpede că-și amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dună mică și săpă o groapă, dând la o parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul uscat, căci știa că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va transforma în chiciură stropii de apă ce mai rămăseseră pe pietre și tufele de scaieți. în deșert, diferența dintre temperatura maximă de la miezul zilei și cea minimă la ceasul dinaintea zorilor putea fi de cincizeci de grade, și Gacel știa din experiență că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu ochii măriți de groază, căci timp de câteva secunde se temuse că se asfixiază și că aerul nu-i ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
facă măcar gestul de a îndepărta o muscă, ce nu exista de fapt, pentru că nici muștele nu suportau un asemenea iad. Lupta ca să se transforme în piatră, uitând de trup și de necesitățile lui, conștient că nu mai era nici un strop de apă în gerba și simțind cum i se usucă pielea, cu strania senzație că sângele i se îngroașă în vene, curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arăta așa cum știa că este cu adevărat, avu senzația că jumătate din viața lui se scursese între acei patru pereți și că trecuseră ani - poate veacuri - de când sosise în oraș. Mâncă nuci, curmale și migdale cu poftă și bău ultimii stropi de apă. Apoi se ridică cu greu în picioare și, sprijinindu-se de perete, reuși să facă niște pași, dar ameți și trebui să se întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum un moment prielnic. Pică lumea-n stradă de zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a făcut așa mari și frumoși și pe noi, și pe copiii noștri, și pe părinții noștri... Cică du-te tu, mărgăritaru’ mamii, și ia un borcănel de iaurt, și-ar mai merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Zizi când e vorba de bani. Răzvănel tăcu. Mărturisirea lui Rafael că nu-l știe deloc pe Zizi nu pica bine. Se mirau câteșitrei, iar el dădu ochii peste cap odată cu halba și o trânti la loc pe masă, expirând stropi de bere și salivă, spunând că s-ar putea să-l știe din vedere, chiar dacă numele nu-i spune nimic. — De unde zici că ești de fel, băiete? îl întrebă sobolul bătrân. — De pe-aici, din zonă. Mă-nvârt de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Arma crimei fusese descoperită lângă femeia ucisă, așa că nu putea fi În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea. Acum, că Felice plecase, locul Își recăpătase oarecum aspectul normal. — După cum se vede. — E foarte reușită, Încuviință el din cap. Foarte expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse el un pic cam prea degajat. Vă pot aduce eu Înapoi după ce se termină. Am ridicat din sprâncene. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ocupa personal de asta. Oricum, ei sunt singurii care ajung să-l vadă. Versurile erau depresive, fără speranță de vindecare, iar eu le știam pe toate pe dinafară. Cel mai bun stimulent ca să te ocupi de treburile casei este un strop de tristețe existențială. Am lălăit fericită În timp ce spălam savoniera cu un burete peste care turnasem Cif din belșug, gândind că, În definitiv, preferam genul ăsta de muzică acelor cântecele vesele despre dragostea eternă, scoase de interpreți de soul slăbănogi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În patru labe pe covor până ce am dat de un pachet de solpadeină și-am rupt vreo două tablete, Într-un gest pe care l-aș fi putut face și cu ochii Închiși. Erau solubile, dar sus nu exista nici un strop de apă. Nu eram În stare să cobor scara și nici n-aveam să fiu pentru ceva timp, așa că am fost nevoită să le beau practic „nebotezate“. Au fâsâit Îngrozitor, lunecând pe gât În jos. Eram suficient de mahmură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
indicase Gavin cu ceva vreme În urmă. Dar n-aș fi făcut-o dacă mi-aș fi Închipuit că va ieși un asemenea tărăboi. Poate că nu era cel mai nimerit moment să Încerc o Înseninare a atmosferei cu un strop de umor. Gavin tresări vizibil, iar chipul fermecător al lui Janice Încremeni precum cel al lui Grace În Fereastra din spate, În scena În care Jimmy Stewart reușește În sfârșit să o convingă de faptul că Într-adevăr avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
obștescul sfârșit. Am Înghițit, firește, și niște solpadeină. Dacă ar fi să am vreo religie, iată cum aș descrie-o: mă Închin la altarul Sfintei Solpadeina, doamna Migrenei, sfânta protectoare a cumplitelor dureri de cap, care și-a lăsat un strop din sângele sacru În fiecare capsulă... După o vreme, m-am forțat să mă Îmbrac și să-mi strâng părul, pe principul că asta m-ar face să mă simt mai bine. Noroc că garsoniera era Încă Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tovărășia cuiva care, plin de compasiune, ar Încerca să mă convingă să discut despre cele Întâmplate, iar el, slavă cerului, părea a-mi Înțelege starea de spirit, fără să necesite lămuriri. I-am privit imaginea reflectată În oglinda din spatele barului. Stropii de ploaie Îi mai neteziseră puțin părul, iar asta Îl prindea. Ochii Îi erau foarte albaștri, iar buzele Încremeniseră Într-o linie dreaptă, ceea ce probabil indica faptul că era supărat pe mine. Ca și maxilarul Încleștat. Purta una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am trezit imediat, însă era prea târziu: în fața mea stătea tata. A râs, m-a luat în brațe și m-a dus la culcare. N-am primit nici o pedeapsă. Stăteam pe marginea fântânii cu Anna. Vântul ne împroșca obrajii cu stropi de apă. Fața Annei se umezise, și-a șters-o cu dosul mâinii, apoi, cu aceeași mână, mi-a șters și mie fața. Asta făcea de obicei numai tata. Pe piatra albă se vedeau dâre negre. Urme late și mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
femeia aceea am avut o seară veselă împreună, n-am să-ți spun unde și cum, dar atâta să știi, că o fată cu sânii mici în brațele tale e mai bună decât una cu sânii mari la televizor. Singurul strop de amărăciune în toată întâmplarea e că mă numea întruna Marcello. Dar acum du-te să te culci, altfel vine mama acasă și trebuie să născocim la repezeală niște minciuni, ca să-i explicăm de ce mai ești treaz la asemenea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar el mi-a zis plin de reproș, mi-ai mai spus o dată asta, că dragostea mea este una bolnavă, îți amintești? Nimic din ceea ce nu are legătură cu el nu îl interesează, dar eu încerc să îi stârnesc un strop de compasiune, Udi, ce anume îți spune ție faptul că ea este acum aici, acest lucru mă înspăimântă, ăsta este un semn rău, dar el mă respinge din nou, nu îmi oferă nici cel mai mic sprijin, nici măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este bine, Udi a plecat de acasă, ea nu va face față situației, el s-a ridicat și a plecat, pur și simplu, nici măcar nu a spus unde anume, totul din cauza acestei boli blestemate, suspin eu, renunțând și la ultimul strop de respect de sine, nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei, să mă gudur acolo, la fel ca fetița ei, mă privește cu atenție, nu este surprinsă, este firesc să te simți așa, șoptește ea, dar te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cântecul minunat. — E un cântec superb, spuse Reiko. Chiar îmi place mult de tot. A luat o înghițitură de vin și a fumat o țigară. Melodia mă face să mă simt de parcă aș fi pe o pajiște întinsă, sub niște stropi blânzi de ploaie. Apoi a interpretat Nowhere Man și Julia. În timp ce cânta, mai închidea ochii și dădea din cap. Apoi a luat paharul de vin și o țigară. — Cântă Pădurea norvegiană, te rog, zise Naoko. Reiko s-a dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko a în[urubat furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel lovit Înapoi, În spatele camionului, și l-am văzut din nou pe negru cum Își lipește fața de trotuar ca să le mai servească o lovitură. Și-atunci l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]