3,225 matches
-
despre fenomenele, procesele și obiectele lumii reale”. Sistemele de calcul prelucrează date, iar datele furnizate la ieșire pot reprezenta informații diferite pentru utilizatori diferiți. Schematic, relația dintre date și informații poate fi reprezentată astfel: O trăsătură fundamentală a informației este subiectivitatea. Ceea ce poate fi o informație pentru o persoană poate să nu însemne nimic pentru altele. Pe de altă parte, pornind de la același set de date, persoane diferite, prin prelucrări diferite, pot obține informații diferite. Dacă data are o existență fizică
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
reciproc repulsive. Reperul obiectiv al acestei Europe Centrale, ce tinde a deveni occidentală însă fără să posede cu adevărat atributele occidentalității, ar trebui să fie cu totul altul. Pentru Jacques Rupnik spre exemplu, Mitteleuropa se definește tocmai prin distanța dintre subiectivitatea imaginarului centro-euro-pean și substanța reală care îl contrazice: "Paradoxul Europei Centrale, scrie el, este decalajul dintre adeziunea sa față de civilizația, ideile politice și instituțiile occidentale, pe de-o parte, și realitățile dezvoltării sale social-economice, precum și fragmentarea etnică, pe de altă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității, ironiei, „travaliului scriptural”. „Fișele” sau „articolele” pseudodicționarului pot avea de la câteva cuvinte (uneori simpla semnalare a prezenței în cartea de telefon a numelui, bizar, la care se referă) până la mai multe pagini de text (e vorba, atunci, de schițe sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
participativă (aceasta este metoda de lucru prin care cercetătorul se face acceptat În grupul studiat, stabilește un climat de Încredere cu acesta, dar evită să se identifice cu grupul - P. Massé). Este un mijloc de lucru care implică o oarecare subiectivitate din partea observatorului, dar care are avantajul obținerii unor mărturii „sincere” din partea subiecților. De asemenea, pentru a extinde analiza la Întregul rural românesc a fost utilizat un sondaj de opinie reprezentativ pentru populația României, pentru populația rurală și pentru populația județelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deși refuză „amprenta partizanatului politic sau a comentariului bazat În special pe opinii și judecăți de valoare” și ține să aibă ca fundament „judecăți empirice, factuale, teoria politică și comparativismul politic” („Prefață”, p. 11), stă În mod clar sub semnul subiectivității autorilor, ceea ce nu e neapărat un factor malign. În articolul „O istorie cu miză a Convenției Democratice” din Observator cultural (nr. 171), Gabriel Andreescu observă cu acuratețe: „[cartea] este departe de a juca rolul unui demers pur analitic. Notarea disciplinată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că agresorul a decis să o rănească? În al doilea rând, intenția este un proces individual, iar procesele interne nu pot fi observate în mod direct (Bandura, 1983, 1986). Într-adevăr, percepția și evaluarea unui comportament precum agresivitatea depind de subiectivitatea celui care încearcă să definească sau să clarifice realitatea. Prin urmare, noțiunea de intenționalitate poate fi cu greu folosită în definirea agresivității pentru că acest lucru ar implica mai multe variabile și constrângeri în determinarea naturii agresive sau non agresive a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în măsura în care emit opinii, constatări, argumente originale, corespunzătoare unor evidențe istorice. Foucault era conștient de acest demers al relației dintre scris/ publicat și trecutul reconstruit de arhive și de... alți autori. (Im)personalul unui trecut interacționează cu personalul din noi, cu subiectivitatea și afinitatea față de anumite idei/concepții. Această relație dintre impersonal și personal reprezintă punctul de emergență al scrisului istoric, al funcției auctoriale. Cartea al cărei autor sunt... este compusă dintr-un trecut al arhivei, din scrieri și relatări din trecut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De ce creștinismul a incriminat homosexualitatea și practicile sexuale "necurate" între soți? Acest gen de întrebări, subiective, personale au deschis calea unui întreg câmp al problematizării obiective. Astfel vom înțelege cum s-au format etica sexuală și morala creștină. Dacă analizăm subiectivitatea comportamentelor sexuale și politice ajungem la obiectivitatea eticii sexuale și politice din cadrul societăților moderne! Nu există autorități absolute de cunoaștere decât în simbolismul intelectual modern, sacrosant și, de multe ori, intolerant la diferențe. În opinia lui Foucault, nu există nicio
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
obiect ce se opune subiectului ce ființează pentru sine. Opera de artă își are mai curând ființa propriu-zisă în faptul că devine experiență ce îl preschimbă pe cel care o face. Subiectul experienței artei, ceea ce rămâne și stăruie, nu este subiectivitatea celui care o experimentează, ci opera de artă însăși. Tocmai acesta este punctul în care modalitatea de a fi a jocului devine relevantă. Căci jocul are o esență proprie, independentă de conștiința celor ce joacă.” Aplicând ideea de joc literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Ideea este gândită în dublu sens: vocație pentru literatură și capacitate de a gusta și aprecia literatura. Legat de acest din urmă sens, gustul se confundă cu emoția, satisfacția, plăcerea literaturii. Pentru prima dată literatura este asociată în mod direct subiectivității și sensibilității. Vechea disociere literatură/poezie, bine conturată încă în perioada Renașterii și umanismului, ajunge acum la apogeu. Cei doi termeni sunt ca și până acum alternativi și sinonimi. Poezia însă se desprinde tot mai energic de literatură, adoptă o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Stendhal vorbește de „ideea mea despre frumosul literar”. Aceeași idee o găsim la Baudelaire într-unul din textele postume Artificii: „Am descoperit definiția Frumosului - a Frumosului meu. Este ceva arzător și trist, ceva oarecum vag, ceva ce lasă loc presupunerilor...” Subiectivitatea frumosului este înțeleasă pe latura percepției ca o reacțiune de „gust”, literatura produce emoția, sentimentul, plăcerea frumosului. Există însă și criterii obiective de definire a literaturii în studiile sistematice de estetică, în special în spațiul german, ce au în vedere
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Edmund Husserl (1859-1938), problemele legate de criza antropologică actuală își au originea în poziția științei obiectiviste-naturaliste: „ceea ce ea numește lume obiectivă reprezintă tot ceea ce există, fără a lua deloc în considerare faptul că nicio știință obiectivă nu poate face dreptate subiectivității care realizează știința”. În timp ce spiritul există ca o entitate în sine și pentru sine, este autonom și pe baza acestei caracteristici poate sa fie tratat rațional, adevărata natură este un produs al spiritului care cercetează natura și astfel „știința [naturii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la termenul latin respondeo, ere, care înseamnă „a răspunde cuiva” pentru că suntem interogați. Prin gestul de cerere, în realitate, cerem cuiva să aibă grijă de noi. Atunci a răspunde înseamnă a avea grijă, fapt care-l presupune pe celălalt ca subiectivitate și această recunoaștere, într-un fel, ne face să ne odihnim în celălalt. Concluzie Criza antropologică oarecum voalată de un mod utilitarist și nereligios de a gândi despre om manifestă faptul că descoperirile tehnice și progresul științei, însoțite de o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mai presus de sine (sopra se stessi). Fundamentul uman al persoanei este dependența divină de Absolutul personal. În schimb, când în tradiția gândirii occidentale acest fundament a fost dezrădăcinat de dimensiunea veșnică a lui Dumnezeu și a fost orientat spre subiectivitate, conștiință, rațiune, după o perspectivă clar antropocentrică, persoana este considerată înăuntrul ei (dentro di sè).” Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
drept ca persoană în secolul al XII-lea (de la Grotius la Leibniz), momentul recunoașterii (Fichte și Hegel), momentului dialogului interpersonal (M. Buber și E. Mounier). Ceea ce determină reflecția creștină asupra persoanei este gândirea augustiniană - actul de naștere a persoanei ca subiectivitate, astfel încât prin concepția sa despre suflet, gândit ca imagine a Sfintei Treimi și identificat ca „eu”, Augustin a contribuit la elaborarea noțiunii de persoană. Punctul culminant îl constituie meditarea dogmei sfintei Treimi, dând naștere unei noi modalități de a concepe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care solidaritatea este prima dintre atitudini? Credem că există niște linii metodologice de respectat pentru ca intervenția educativă în domeniul familial să păstreze bunătatea, disciplina echilibrată și responsabilitatea: linia respectului demnității fiecărei persoane, deoarece fiecare copil are un aspect de originalitate, subiectivitate, care face din el un individ diferit de celălalt și scopul său nu este să încerce să dobândească trăsăturile celuilalt, ci să existe ca om rațional și liber și să nu se simtă vinovat pentru că nu este ca celălalt; linia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în cei care îl generează, ci în Dumnezeu Creatorul, izvorul prim al vieții umane. 1.2 Filosofia bolii Este cazul să recunoaștem că un discurs despre boală sau despre condiția bolnavului este mereu dificil, nu numai pentru componenta inerentă de subiectivitate ce caracterizează percepția pe care o avem despre bolnav, ci și pentru varietatea de interpretări care s-au făcut despre el. Aceasta o confirmă, înainte de toate, cultura mediteraneană antică, pe care o luăm în considerare în elementele sale esențiale. Filosofia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Puține dintre articolele adunate în Falsificatorii de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
în loc. Dar este de părere Kierkegaard Socrate era îndreptățit s-o facă, pentru că, în esență, vremea culturii grecești trecuse. Dimpotrivă socoate el în epoca modernă o asemenea ironie (așa cum apare, de exemplu, la Schlegel) este cu totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În amintita scriere de tinerețe, Kierkegaard pleacă de la teologia speculativă a epocii sale, dezvoltată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cum vom arăta ulterior. Kierkegaard l-a nedreptățit, în opera sa de tinerețe, nu numai pe Socrate, dar și pe Schlegel. Potrivit lui Kierkegaard (și Hegel), împrejurările ar fi fost cu totul altele la apariția lui Schlegel, față de epoca lui Socrate. "Subiectivitatea" biruise zice-se în stat și în biserică! Trebuie să obiectăm că, atunci cînd a apărut Schlegel, nu prea era de prisos totuși să ia cineva apărarea dreptului vieții spirituale libere împotriva tradițiilor cristalizate în institușii și dogme. Este ceva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
subiectului care învață. Dacă asupra obiectelor poți acționa după bunul plac, cu omul povestea se schimbă radical. De altfel, încercările unor psihologi celebri de a turna conținuturi prin pălnia pasivității în mintea subiectului, n-au dus prea departe. Dincolo de bariera subiectivității care se poate întămpla să fie de neclintit, se mai ridică și una obiectivă: cum poate un profesor să conceapă pentru fiecare elev al său (dintre care cei mai mulți sunt complet dezinteresați de o eventuală evoluție personală conștientă) un plan de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
și eliminarea unei interferențe a constituenților matricei biologice; - blancul “reconstituit” - permite detectarea și eliminarea unei interferențe a substanțelor sau excipienților asociați principiilor active în produsul finit. Datele calibrării sau etalonării sunt raportate grafic (pe hârtie milimetrică). Acest demers permite minimalizarea subiectivității linearității calculate prin metoda regresiei lineare. Trebuie deci calculate: - panta curbei de etalonare; - coeficientul de corelație (r); - intervalul tip de estimare; - intervalul tip al pantei. Concentrația x a substanței de dozat poate fi obținută prin reprezentarea grafică. O altă posibilitate
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața oglinzei (1921), subiectivitatea este dimensiunea dominantă, dacă nu unică, iar încercările manifestării epice rămân formule goale de substanță proprie, adevărata lor funcție fiind dispersia confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]