5,950 matches
-
cât și de tratamentul privilegiat de care cu siguranță urma să avem parte la Tombuctu. Pregătirile fuseseră prea minuțioase, prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă, chiar și toamna, un vânt înghețat și imprevizibil dinspre miazănoapte. Nu mă așteptam ca, în locuri atât de înalte, cu climă atât de aspră, să dau peste oameni așa de bine înveșmântați și, mai cu seamă, așa de cultivați. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât aș fi presupus pentru luna octombrie în care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă într-alta, pornise să sufle atât de puternic că devenise asurzitor. O dată cu el se învârtejea o zăpadă deasă, care amenința să pătrundă în trombe întregi în micul nostru adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Viața devenise pentru el o povară. A doua zi, la ceasul siestei, m-a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde se plimbase nervos încă de dimineață. Capul i se lovise de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se uite la mine: — În fața vitregiei, femeile se încovoaie, iar bărbații se frâng. Tatăl tău era prizonierul amorului propriu. Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cum mă așteptam să văd oarecare agitație, oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de oficială, am fost profund înciudat. Harun păru brusc preocupat de o pată de noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și în ce scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și musulmanii să poată trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase. Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase, până ajunse să simtă că ea însăși ar putea să se transforme în furtună și să dispară în zbuciumul acela care sufla, care gemea și care lumina, rapid ca bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
subțiri, cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum în direcția din care bate vântul. Dacă vorbești despre cretă, n-ai să vezi brânză...“ — Dacă vorbești despre cretă... n-ai să vezi brânză? Foarte ciudat. De unde apăruse brânza aia? Întrebă perceptorul districtual plin dintr-o dată de interesîși dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prin preajmă, nu mai poți duce viața de până acum. Pur și simplu n-o mai suporți. Eu știu: am verificat. Mahmura labă pe care ți-o tragi de-a curmezișul patului nefăcut - nu ți-o poți face. Să-ți sufli nasul în litrul de cafea - n-ai ocazia Să te piși în lighean - pur și simplu nu vor suporta așa ceva. Nici o femeie adevărată nu va permite așa ceva. Femeile fac existența mai frumoasă. Fără femei viața ar fi cârciumă, un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici o vorbă despre cele două pahare de vin. După cum vezi succesul întregii șmecherii constă în a recunoaște cu zâmbetul pe buze că ai dat pe gât ceva slab, ca pentru femei, dar în același timp să te ferești să le sufli în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule? Auzi, Steve - nu e rău pentru ora trei după-amiază. Tulburat, m-am prăbușit din nou, de data asta având serioase probleme cu regăsirea echilibrului. — Sunteți atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe percutând co-instantaneu, și covorul s-a săltat, pocnindu-mă în nas. În timp ce înjuram și bombăneam, suflându-mi praful din nas, a sunat telefonul. Acum zece minute vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din el este făcut să vibreze. În figurile de mai jos sunt desenate tuburi sonore simple cu buză (sau cu pană). Acestea sunt compuse din două părți: camera de compresiune A și tubul de rezonantă C. In camera A este suflat aerul printr-un mic tub, fiind apoi silit să iasă printr-un orificiu strâmt, unde lovește buza ascuțită B, punând-o în vibrație. Se produce astfel un sunet care poate fi auzit chiar dacă lipsește tubul de rezonanță. Sunetul produs de
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
spirală de-a lungul lor. Balansoarul, agresat astfel, se opri din legănat. — Moarte, exclamă cu groază Dolores. Moarte dinspre mare... Virgil Jones nu răspunse, căci avea gura plină de apa mării care umpluse plămânii lui Vultur-în-Zbor. Dar și el, în timp ce sufla iar viața înapoi în trupul străinului, părea speriat. — Nu, spuse în cele din urmă, impunându-și și lui, și lui Dolores să creadă. Are fața prea palidă. Un fapt remarcabil legat de sosirea lui Vultur-în-Zbor pe insula Calf: locuitorii insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
profunde. Dar este un mare secret faptul că suntem împreună - s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii și nu i-a spus încă nici prietenei lui. Nu trebuie să spui nimănui. Ah, nu voi spune, a asigurat-o Belinda. Nu voi sufla un cuvânt. — Deci, unde ți-e bărbatul? spuse Baby. De-abia aștept să-l văd. —O să sosească imediat. Ochii Belindei licăriră. A continuat rapid: O să-ți placă. Este atât de chipeș. Și este conte sau cum s-o fi chemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ăsta când vorbești cu cei de la bancă. Spune că ai auzit de la Anne-Marie sau de la cine vrei tu. De la fata aia, Jordan. Am priceput. Deși evident că cei de la departamentul de știri economice or să mă linșeze că le-am suflat asta. Cum îl cheamă pe agentul tău? I-am dat numele lui Duggie, gândindu-mă că ar trebui să mă duc pe la galerie să văd și eu fotografiile. Ar fi o distragere bine-venită. Tim a continuat să ia notițe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să vedem. Desfăcu chitanța. M-am făcut mică, amintindu-mi ce sumă scrisesem, dar Sir Richard nici măcar nu a clipit. M-am gândit că aș fi putut să o și dublez. A scris cecul, a făcut o semnătură înflorită, a suflat peste și mi l-a înmânat. —Mulțumesc, i-am spus cu sfială. Pentru nimic! Să sperăm că acum putem uita toate acestea. —V-a mai anunțat ceva Poliția? am îndrăznit. Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei nici nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să creeze o situație jenantă ca în romanele lui Feydeau 1. Nu că ar fi fost multe uși în atelierul meu prin care să intre sau să iasă. Ferestrele camerei de zi erau deschise noaptea și o briză ușoară, caldă sufla peste noi. Asta nu era la fel de senzual pe cât părea; Sebastian a făcut un duș imediat cum ne-am întors și a respins multiplele mele tentative de a mă alătura, susținând că este extenuat fizic și psihic. Vom vedea mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la partid să mă facă organizator de grupă (celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Du-mă doar la locul acela. Se făcuse noapte de-a binelea cînd ne-am oprit dinaintea porții Cimitirului Cărților Uitate, În Întunericul străzii Arco del Teatro. Am pus mîna pe ciocănelul cu drăcușor și am bătut de trei ori. Sufla un vînt rece, impregnat de miros de cărbune. Ne-am adăpostit sub arcada de la intrare În timp ce așteptam. Am Întîlnit privirea Beei la doar cîțiva centimetri de a mea. ZÎmbea. La puțin timp, se auziră niște pași ușori apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jacinta Își găsi o slujbă fixă Într-unul din magazinele „Aldaya și fiii“, În apropiere de pavilioanele fostei Expoziții Universale a Citadelei. Barcelona din visele sale se transformase Într-un oraș ostil și tenebros, cu palate Închise și fabrici care suflau cețuri ce otrăveau pielea cu cărbune și sulf. Jacinta știu din prima zi că orașul acela era o femeie vanitoasă și crudă și Învăță să se teamă de ea și să n-o privească niciodată În ochi. Trăia singură, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de normalitate și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]