3,864 matches
-
am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strîmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte, să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor. Și iată, dară, că ne-au înștiințat dumnealui că s-au găsit loc de treaba lor, a misărnicilor și i au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dar n-ai amintit nimic de faptul că doamna Anastasia mai dăruia Sfântului Ioan Zlataust și „o vie ce au avut din deal de la Tanga”. Ce să fac, părinte? Mai uit și eu... Și acum dacă nu ți-i cu supărare, am să-ți amintesc de Școala jdovască, despre care am mai vorbit când ne aflam în Târgul Făinii. Atunci am amintit doar de hudița de ieșire și intrare în școală. Acum iaca și dovada că pe lângă „ulicenii” care au închis
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
M-am făcut că n-am priceput ușoara ironie din spusa bătrânului și am reluat vorba: De fapt, acest gând l-am mai mărturisit și altă dată. Așa că, dacă am să-l mai spun și acum n-a fi cu supărare. Supărare nu încape, fiule. Spuneam că sfințiilor lor călugărilor, în frunte cu egumenii, le este mult mai ușor să administreze o dugheană, dacă se poate să fie chiar cârciumă, cum am mai arătat, decât o moșie. De data asta, e vorba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am făcut că n-am priceput ușoara ironie din spusa bătrânului și am reluat vorba: De fapt, acest gând l-am mai mărturisit și altă dată. Așa că, dacă am să-l mai spun și acum n-a fi cu supărare. Supărare nu încape, fiule. Spuneam că sfințiilor lor călugărilor, în frunte cu egumenii, le este mult mai ușor să administreze o dugheană, dacă se poate să fie chiar cârciumă, cum am mai arătat, decât o moșie. De data asta, e vorba de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cuvântul zis înapoi... Și care-i acela, fiule? Păi nu am spus eu că una-i câmpul și alta-i dugheana și, dacă se poate, „lucrul Diavolului” - adică crâșma? Știam eu la ce să mă aștept, dar nu-i cu supărare, mai ales că ai deplină dreptate. Și pentru întărire, ascultă ce mai spune mitropolitul: „Deci toate aceste...moșii, dugheni și loc de dugheni, vie și bani gata ce au dat vistiernicul Vîrnavu...socotindu-se s-au găsit mult mai bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce o viață prea ușoară". Zinzin se uită la femeia din dreapta ei și-și spune că trebuie să și-o facă prietenă. Masa e plină de fripturi, brânzeturi, unt de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi trimis prin poștă, fiindcă, știți dumneavoastră, că sunt destui care își bagă nasul în corespondență... Tăcu un timp și reluă, oftând: Vreau să vă spun ceva, dumneavoastră, personal, care să rămână între noi și să nu vă fie cu supărare: zadarnic ostenește atâta lume, căutând zăcământul de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu un interviu, în aceleași condiții. Am așteptat mai mult de opt luni și consider că se impune să-mi faceți cunoscut conținutul acestei cărți, carte despre care am aflat că a fost deja editată, acesta fiind un motiv de supărare pentru mine... Precizez că nu sunt unul dintre cei cărora le-ați cumpărat interviurile, cu țigări Viceroy, eu fiind de acord să dau acel interviu doar cu condiția să mi se arate textul viitoarei cărți. Deși nu doresc, dacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să alegi? Nu, uite, eu, că m-am certat de la teve, că unul vroia pe fotbal, eu pe film și am zis bine, decât să-l omor, mai bine mă mut. La fel și Gherase, și el a avut o supărare pe altă celulă și stăm împreună. De bine stăm? Poate să iasă din orice o mică vrajbă. Poveștile între noi s-au spus, ce mai e de spus e de trăit. Suntem sătui de noi ca de ciorapi. Crimele: viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-și dea alt nume la hotel. Gălățenii i-ar fi linșat. Vecinii, atunci, i-au izolat. Tatăl, aproape orb, a murit. Femeia a vândut din casă să supraviețuiască. Acum, vecinii ajută: un borcănel de dulceață, o prăjitură, o brânzică. Supărarea ei e că A. E. și-a schimbat religia. E grec. Știe doar „Kalimera“. Bunicul făcea samovare și avea o vilă în Constanța, pe Ecaterina Varga. Deci, de la Piața Ovidiu, un pic mai sus. Copil fericit. N-a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
capul în jos... Că am o pensie, mă duc la el și de două ori pe lună, muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și facă pereții, că aia e casa lui și să și-o facă. Are supărare că se căiește, că mai bine se omoară el singur. Mamă, adu și la mine din prăjiturile tale, că voi mâncați la totdeauna și eu, când aduceți.“ Pătura-ușă e dată la o parte. Apare tușa lui Marcel: „Și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire, nici n-am băgat de seamă când vodă, împungându-l cu arătătorul mâinii drepte pe vameș, tuna deja: Ce păzești, boier Udrea?! Vameșii dumitale nu au nici un stăpân?! Fac ce-i taie capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prin care spun că: „Ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae din Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acum până în veci...” Mă tem, însă, părinte, că în fundul inimii lor mai purtau încă oarecare supărare... „Dar pe față nu s-au mai pârât la vodă. Vezi însă că ne-am cam luat cu vorba și tocmai nu băgai de seamă că treci peste hrisovul lui Miron Barnovschi voievod din 9 decembrie 1627 (7136), în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în seamă și am tăcut. Și bine am făcut...În liniștea care s-a lăsat, vocea bătrânului s-a auzit poruncind în felul ei: „Mai bine citește hrisovul pe care tocmai l-ai luat în mână și ne-a trece supărarea:” „Iaca, domnule, că iar m-o ghicit că-s supărat” - am gândit, dar am răspuns senin: N-am încotro, părinte. Iată ce spune vodă: „Noi Gheorghie Ghica voievod...m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cărți sunt pline cu documente istorice tălmăcite. Doar una vorbește de cele sfinte. Cine este cel care s-a nevoit să adune atâtea minuni, părinte? Să știi, fiule, că mai sunt și alții împătimiți de Istorie. Dacă nu-i cu supărare, părinte, spune-mi numele celui care s-a învrednicit să adune atâtea înscrisuri bătrâne și să le așeze în cele opt volume în această colecție de „Documente privitoare la Istoria orașului Iași, acte interne”, începând cu acel an de grație
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și socotind odihna și folosul obștii, am făcut aceste două roate de mori aice lângă târgu, în apa Bahluiului; dar pentru stare lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu boii moldovenești...Și spune vodă: „Facem știre tuturor, dacă veți vedea carte domnii mele, să căutați fieștecare să vă apucați de alișverișul vostru, să cumpărați boi și orice fel de bucate, fără de nici o îndoire, că să știți că altă supărare afară de tocmeala noastră nu veți avea.” „Ce știi despre boii moldovenești, fiule?” Aceștia erau renumiți peste granițele țării și foarte căutați, pentru că erau și tare frumoși la înfățișare: cu părul alb-suriu, coarnele frumos arcuite și voinici încât cu greu ajungeai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întărește sfintei Mitropolii ca să aibă în veci a scuti 300 vite, vaci cu boi, și 150 cai cu iepe, nici un ban să nu de, și 1.000 de oi goștină, și o mie stupi, și mascuri de disetină, nici odinioară supărare să nu aibă. Așijdere, mai miluiește domnia sa, să aibă a lua în toți anii câte 160 de lei pe anu din vama cea mare domnească, însă giumătate de bani de Crăciun și giumătate de bani la Paști să fie sfintei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să aducă toată podeala deplin, și să-i aducă și pe dânșii cu pecetluiturile care au la mână, ca să dea samă.” „Cred că nu ai să te superi dacă am să te întreb ce sunt podurile.” Nu-i loc de supărare, sfințite. În acele vremuri, unele ulițe ale Iașilor au fost podite cu bârne de stejar. Așa au fost podite: „Podul Vechi” (str. Ghica Vodă n.n), „Podul Hagioaiei” (Bd. Independenței n.n), „Podu Roș”(Podul Spânzurătorilor, Str. Palat de astăzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi a svintei Mitropolii”. „Să-i lăsăm pe bieții țigani robi și să mergem mai departe, dacă nu ți-i cu supărare, fiule. Ce ai zice de o ieșire colo, prin Codrii Iașilor?” Mă mai întrebi, părinte? Aș mai lua o gură de aer, că prea m-a acoperit colbul și poate am mai afla câte una, câte alta... Unde crezi că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în seara precedentă. Sunt tot atâția oameni pe pământ, câte stele există pe cer! Gaston, care bătuse drum atât de lung până în Japonia, știa foarte bine lucrul acesta. Mai știa și că sunt la fel de multe nenorociri, nefericiri și motive de supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei. Dar el era un amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i se tuflește mândria. I-am tipărit c-o pagină albă, să scrie cu pixu’ mocofanii. Zi-le că-i experiment... și șterge-o, că eu nu mai stau după voi... S-a dus să toarne-n el rom, de supărare c-a belit gazeta și că nu-i înțeles la noi omu’ de cultură tânăr. Să-i fi pus pe ei la linotip, să culeagă zațul, să stea să bată-n forme... - Să nu-ncapă și să mă pui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i alunga pe toți... - Ei, și el... s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]