27,141 matches
-
dispăruse. După câte se părea, tratativele se încheiaseră cu bine. 9 Obosit să tot stea, Audbert întrebă: — De fapt, acum ce mai așteptăm? Khaba îi răspunse sec: — Taci din gură și nu te mișca. Ascuns în spatele desișului de copaci, marcomanul supraveghea cu teamă drumul de care aflat ceva mai jos - nimic altceva decât o cărare ceva mai largă și prăfoasă - ce șerpuia în fundul văii. Când și când, însă, îi privea cu neîncredere pe Khaba și Odolgan, aflați alături de el, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totodată că execuția, din cine știe ce motive, fusese doar amânată, nu suspendată. Acum, pe neașteptate, i se oferise ocazia mult dorită. Ridicându-se de pe piatra sa, căută în jur cu prefăcută indiferență și, constatând că în acel moment nimeni nu-l supraveghea, își spuse că venise clipa: acum ori niciodată. Făcu un pas înapoi, cu mare grijă, apoi încă unul și încă unul. Mintea îi lucra febril; după câte își amintea, capătul cărării pe care coborâse cu cei doi paznici trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu că fiul lui Gundovek e cu noi, mai spuse, arătând în spate în direcția dormitorului, n-or să vrea cu siguranță să le scape ocazia de a-l prinde. Oricum ar fi, am lăsat în urmă doi oameni ca să supravegheze drumul: dacă or să-i vadă venind, ne anunță. Ambianus, care nu se desprindea deloc de lângă abate, îl întrebă îngrijorat pe Wisichart dacă locul acela putea fi apărat. Burgundul chemă pe unul din soldații săi să-l ajute să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gresie acoperite de mușchi, mergând către un perete abrupt, ale cărui contururi rămâneau neclare în întunericul acelei ore. Cățărându-se cu greutate, Sebastianus înțelese de ce barcagiul îi adusese chiar acolo: panta era într-adevăr atât de abruptă, încât hunii nu supravegheau acel punct. Deși focurile din turnuri abia se vedeau, intui că se găseau acum sub bastionul de la miazăzi, iar când bătrânul se opri, putu chiar să atingă cu mâna zidul. Barcagiul scoase pietrele din plasă și i le puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi și noapte, minut cu minut... Acum am un copil de crescut. Și apoi sunt tânără încă, am toată viața înainte. Nu pot să mă înham la jugul ăsta, pentru ca apoi să-mi reproșez toată viața o clipă de neatenție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte pe Carol. Nu, nimic din toate astea nu mă convinseseră. Dar atunci ce? Poate felul direct și simplu în care mi se făcuse propunerea, la fel de direct și de simplu cum mi se mulțumise pentru acceptarea ei. Poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
citească, să vorbească frumos și respectuos, știe o mulțime de proverbe, sentențe înțelepte și citate din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei să nu cad în apă și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și le înmânai pajilor. Și parcă și Nikolai era. Ce căutai în visul meu? Mă spionezi? Inchizitorule! Liniștește-te odată, omule! exclamă Filip zâmbind. ți-a luat romul mințile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat. Nu ni s a dat șansa de a decide asupra nașterii noastre. Nimeni nu ne întreabă dacă vrem sau nu să ne naștem... Și dacă da, când și unde anume. Nici asupra morții nu putem decide. Nu noi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o celulă cu geamlâc, pe unde e privit și păzit de un alt supraveghetor... și tot așa mai departe, până când ultimul supraveghetor e privit și păzit printr-un geamlâc de primul supravegheat. în felul acesta, fiecare om este concomitent supravegheat și supraveghetor. Toate astea fără să știi nici pe cine supraveghezi, nici de cine ești supravegheat. S-ar crea astfel un sistem dezgustător, dar sigur și perfect funcțional. Ar ajunge chiar să le insufli oamenilor ideea că această rețea există
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de un alt supraveghetor... și tot așa mai departe, până când ultimul supraveghetor e privit și păzit printr-un geamlâc de primul supravegheat. în felul acesta, fiecare om este concomitent supravegheat și supraveghetor. Toate astea fără să știi nici pe cine supraveghezi, nici de cine ești supravegheat. S-ar crea astfel un sistem dezgustător, dar sigur și perfect funcțional. Ar ajunge chiar să le insufli oamenilor ideea că această rețea există și nu mai e nevoie să o pui la punct. Ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tot așa mai departe, până când ultimul supraveghetor e privit și păzit printr-un geamlâc de primul supravegheat. în felul acesta, fiecare om este concomitent supravegheat și supraveghetor. Toate astea fără să știi nici pe cine supraveghezi, nici de cine ești supravegheat. S-ar crea astfel un sistem dezgustător, dar sigur și perfect funcțional. Ar ajunge chiar să le insufli oamenilor ideea că această rețea există și nu mai e nevoie să o pui la punct. Ea va funcționa de la sine, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sistem dezgustător, dar sigur și perfect funcțional. Ar ajunge chiar să le insufli oamenilor ideea că această rețea există și nu mai e nevoie să o pui la punct. Ea va funcționa de la sine, fără greș. Teama de a fi supravegheat înlocuiește cel mai bun sistem de supraveghere." "Dar, la urma urmei, de ce le repugnă într-atât sinucigașii? Din invidie? Din egoism? Din frica de a rămâne singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ele par să fie scrise la un interval apreciabil de timp unul de celălalt și mărturisesc, fiecare, preocupări și obsesii distincte. Comisionarul este o poveste dezvoltată dintr-un citat camusian privind sensul sinuciderii. Comisionarul Filip este angajat pentru a-l supraveghea pe Carol și a-l împiedica să se sinucidă. Î ntre ei se țese un dialog intelectual pasionant, care împrospătează ceea ce obișnuim să numim cu un zâmbet dezabuzat "marile probleme ale existenței". Sensul vieții, libertatea, existența lui Dumnezeu sunt repuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
insuportabil de fericit. Când ne-am retras cu toții în living-room, familiaritatea dintre Muriel și mama ei mi s-a părut admirabilă. Își cunosc una alteia slăbiciunile, mai ales slăbiciunile de conversație, și și le comunică din ochi. Ochii doamnei Fedder supraveghează gustul conversațional al lui Muriel în «literatură», iar ochii lui Muriel supraveghează tendința mamei ei de a deveni superficială, guralivă. Când se ceartă între ele, nu există pericolul unei dezbinări mai serioase, pentru că sunt Mamă și Fiică. Un fenomen teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Muriel și mama ei mi s-a părut admirabilă. Își cunosc una alteia slăbiciunile, mai ales slăbiciunile de conversație, și și le comunică din ochi. Ochii doamnei Fedder supraveghează gustul conversațional al lui Muriel în «literatură», iar ochii lui Muriel supraveghează tendința mamei ei de a deveni superficială, guralivă. Când se ceartă între ele, nu există pericolul unei dezbinări mai serioase, pentru că sunt Mamă și Fiică. Un fenomen teribil de frumos de urmărit. Totuși, există momente, în încântarea mea, când aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înfoiat. (Nici mai mult, nici mai puțin. Dacă ținem să ne ducem să vedem cu ochii noștri bujorul lui înfoiat, e altă poveste; pentru că, spre deosebire de alți prozatori sau poetaștri occidentali pe care mă feresc să-i numesc, el nu ne supraveghează.) Simpla menționare a numelui lui Issa mă convinge că adevăratul poet nu-și alege materialul. Materialul îl alege pe el și nu invers. Un bujor înfoiat nu i se poate arăta decât lui Issa - nu lui Buson, nu lui Shiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Cât despre mine - prefer să-l las pe Seymour la urmă -, sunt sigur că nu trebuie să vă mai spun că și eu dansez puțin. La cerere, bineînțeles. În afară de asta, trebuie să menționez că am deseori senzația c-aș fi supravegheat, oarecum sporadic, de stră-străbunicul Zozo; simt că, în chip misterios, are grijă să nu mă împiedic în șalvarii mei lăbărțați, de clovn, când mă plimb prin pădure sau intru în sala de curs, și poate că urmărește ca, atunci când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
numea Alimente Nesănătoase Pregătite de Oameni Murdari care nu se Spală Niciodată pe Mâini - și bea aceeași cantitate de apă gazoasă ca și mine și, în mod sigur, nu se spăla mai mult decât mine. Era atât de preocupat să supravegheze ca întreaga liotă - în special gemenii - să facă regulat baie, încât de multe ori îi trecea rândul. Ceea ce mă duce înapoi, nu foarte convenabil, la subiectul frizeriei. Într-o după-masă, când mergeam să ne tundem, s-a oprit ca trăsnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nouăzeci și nouă la sută din populație - și acum crede dacă mai poți. Mă rog, o singură entitate a rămas credincioasă pe toată planeta. Acum ea e bătrână, iar glanda i s-a atrofiat de la sine. Mult timp a fost supravegheată Îndeaproape. Se mulțumea să stea În cușca ei și să se roage În gol. Simțindu-i neputința, ceilalți o duseră În afara orașului și agățară cușca de un stâlp de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tony Pavone se prezentă la conducerea fabricii, stabilind de comun acord Începerea lucrărilor de fundație, odată cu frumoasa zi În care, păcălelile erau recunoscute În apsolut toată lumea civilizată, adică. 1 Aprile... Urma deci să colaboreze cu doi tehnicieni, care urmau să supravegheze mersul și calitatea lucrărilor, să confirme semnând situațiile executate parțial pentru a genera plata muncitorilor. Termenul de Începerea lucrărilor fiind extrem de scurt, Tony Pavone lucra după amiezele cu cei doi colaboratori, stabilind unele detalii de principiu. În cele din urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui, dar ea plecase În 1937. Nu și el. Războiul Îl prinsese, cu Shula și soția răposată, În Polonia. Se duseseră acolo ca să lichideze averea socrului lui. Ar fi trebuit să se ocupe avocații, dar era important pentru Antonina să supravegheze asta personal. Fusese omorâtă În 1940, iar fabrica tatălui ei de instrumente optice (una mică) fusese dezasamblată și trimisă În Austria. Nu se plătise nici o indemnizație postbelică. Margotte primea plăți de la guvernul vest-german pentru proprietățile familiei sale din Frankfurt. Arkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În momente ca acesta domnul Sammler era mai mult ca oricând bântuit plăcut de viziuni selenare. Artemis - castitatea lunară. Pe lună oamenii vor trebui să muncească din greu doar pentru a rămâne În viață, pentru a respira. Vor trebui să supravegheze strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă nu intra Bruch cu forța cu confesiunile lui, dacă nu era Margotte (căci Începuse acum să se gândească la ale inimii după trei ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]