3,396 matches
-
se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt om din lut! Ți-am dat dragoste dulce nectar... Ți-am dedicat plânsetul meu planetar. Îmi trec mii de vorbe dulci prin minte, Căci te iubesc dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea un sistem de semnale luminoase, ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-ar fi oprit, lăsînd să se audă clipocitul monoton al apei În creștere. — Aceasta-i camera 6, anunță băiatul. — Ca s-ajungi la camera 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A, da! E început de vară, dar în curând ... sfârșit de clasa a IV a . O lacrimă îmi înfioară sufletul. Suspin. Nu e ușor să te desparți de cei pe care abia acum începi să îi cunoști cu adevărat și astfel tu însuți să-ți dai seama cine ești și ce poți realiza! Mă numesc Ioana Alexandra Dorohoi. Am ochi căprui
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
opresc la orice etaj dintre primele zece, cele roșii numai la nivelurile rezervate vulgului, de la 11 În sus, ascensorul negru coboară În Iadul aflat la mare adâncime, iar cel albastru suie direct În mijlocul cerurilor, unde nu există nici Întristare, nici suspin, nici măcar rate de plătit. Liftul din urmă, trebuie spus, are mai mereu pe ușă o plăcuță cu „Defect“. justiția În purgatoriu Mâna lungă a Justiției se Întinde mai departe de granițele vieții. La etajul Întâi al Purgatoriului se află sălile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu mai stârnească nimic, nici Întristare, nici suspin, ca și cum s-ar fi vorbit despre prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
BABA-OARBA Iar noaptea vals nemișcat vânt fals umbre strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
lor, și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei. 18. Cînd le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul și-i izbăvea din mîna vrăjmașilor lor în tot timpul vieții judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinurile scoase de ei împotriva celor ce-l apăsau și-i chinuiau. 19. Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinții lor, ducîndu-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
vor trimite prima expediție umană pe Planeta Roșie. Românii, dintre toate națiunile lumii, sunt cei mai căliți, cei mai calificați, și mai ales, cei mai dornici de ducă! Glasul roților de tren Glasul roților de tren/ E o șoaptă cu suspine/ dac-ai să-l asculți mai bine/ Din oțel, din fier, din șine/Ai să le auzi cum se jelesc/. Așa ar suna azi doar puțin modificat în sensul adevărului, cântecul Margaretei Pâslaru, care a încântat cândva ieșirea din adolescență
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moment Îl strecurase În scutecul copilului său de un an Înainte de a se despărți de el fără voie și probabil definitiv. Grințu Încă se Îndoia că tocmai el ar fi fost acel copil. Ea Începu fără veste să plângă Încetișor. Suspinele ei se auzeau o dată cu cântecul greierilor sau alternativ. Multă vreme acesta fu singurul fond sonor și e greu de stabilit În ore și minute acea durată. Liniștea fu spartă În cele din urmă tot de Grințu. — Totuși, nu Înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poezii cu o temă națională („Basarabie română”), cu o temă religioasă („Ziua Înălțării Sfintei Cruci”, „Zi de Crăciun”), poezii din „interior” („Gânduri” sau „Vis”), versuri de dragoste („Dacă mă cauți”, „Tu să mă ierți”) și poezii dedicate naturii („Farmecul iernii”, „Suspin de toamnă”, „Cântecul frunzei” etc.). În ce rezidă coerența interioară a acestui volum cu abordări atât de diverse? Care este elementul de unitate?... Sunt întrebări legitime și totodată un impuls suplimentar pentru a purcede la o lectură atentă a versurilor
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie Tu te-ai născut ca omul să se știe... Trăiești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
simfonică. El rămase nemișcat, înțelegând-o și eliberă automat jetul puternic care îi frământa starea. Îl primi supusă, amestecându-l cu simțămintele ei, răvășind-o și mai mult. Rămase fără gânduri, totul dispăru ca prin farmec pentru amândoi înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de surescitare cumplit de plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut-o vreodată într-altul. Și spun corp pentru că noi încă suntem un singur corp
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dea Dumnezeu noroc și să te întorci acasă întreg și sănătos. Mie nu știu ce mi se mai poate întâmpla de aici înainte. Și tare doream să fiu cu voi! Dar... așa a vrut Dumnezeu - a sfârșit Toaibă vorba, înecat de un suspin adânc... Și tu, Limbosule... Și tu să te întorci la ai tăi sănătos... Îți mulțămesc pentru că m-ai ajutat - trecând printr-o mare primejdie - să ajung aici. Ai dovedit totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]