4,883 matches
-
în probleme morale și politice, precum și de a hotărî cum va fi venerat Dumnezeu. Angajați prin contractul inițial, supușii nu pot denunța acest contract pentru a face unul nou, decât cu voința suveranului. Din același motiv, supușii nu pot demite suveranul pretextând o proastă administrare. Dacă se presupune că el a violat pactul inițial, nimeni nu este în măsură să judece acest litigiu, în afară de el însuși. Dintre diferitele forme pe care le poate lua suveranitatea, Hobbes preferă monarhia absolută deoarece, crede
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Aceasta ar fi echivalent cu războiul civil, ceea ce înseamnă că, în alegerea formei de guvernare, trebuie să se decidă de la bun început pentru monarhie sau pentru parlamentarism. Hobbes a preferat prima variantă 63, și nu fără un motiv întemeiat. Dacă suveranul nu este supus legilor pozitive pe care singur le promulgă și le anulează, el rămâne totuși sub ascultarea legilor naturale al căror autor este Dumnezeu. Monarhia este singura formă de guvernare care asigură interpretarea unitară a legii naturale. În schimb
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de guvernare care asigură interpretarea unitară a legii naturale. În schimb, parlamentul ar fi divizat în interpretare, din pricina diversității opiniilor. De asemenea, Hobbes a exclus posibilitatea ca vreo autoritate umană, cum ar fi spre exemplu Biserica, să poată judeca actele suveranului în numele lui Dumnezeu. La încheierea contractului suveranul a primit și "dreptul de a determina modalitatea în care trebuie slujit Dumnezeu"64, prin urmare el are autoritate absolută, nefiind responsabil nici față de popor, nici față de cei ce se consideră reprezentanții lui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legii naturale. În schimb, parlamentul ar fi divizat în interpretare, din pricina diversității opiniilor. De asemenea, Hobbes a exclus posibilitatea ca vreo autoritate umană, cum ar fi spre exemplu Biserica, să poată judeca actele suveranului în numele lui Dumnezeu. La încheierea contractului suveranul a primit și "dreptul de a determina modalitatea în care trebuie slujit Dumnezeu"64, prin urmare el are autoritate absolută, nefiind responsabil nici față de popor, nici față de cei ce se consideră reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Hobbes a dorit astfel
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a determina modalitatea în care trebuie slujit Dumnezeu"64, prin urmare el are autoritate absolută, nefiind responsabil nici față de popor, nici față de cei ce se consideră reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Hobbes a dorit astfel să pună la adăpost deciziile suveranului de contestarea unei autorități concurente. Astfel, în disputa privind relația dintre stat și biserică, Hobbes se poziționează de partea anglicanismului, respingând în aceeași măsură catolicismul și calvinismul prezbiterian sau puritan. Anglicanismul este singura confesiune care admite suveranitatea nedivizată și respectă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fost atacat în egală măsură de anglicani și de puritani. Aceasta pentru că Hobbes nu a fost de acord cu doctrina protestantă conform căreia Papa este Antichristul; dimpotrivă, el a susținut că Papa îndeplinește un serviciu legitim, prin delegarea serviciului de către suveranii care îl recunosc. Această teorie a înfuriat pe toată lumea, inclusiv pe catolici, și i-a adus eticheta de "ateism". În același timp, el a mers atât de departe în susținerea autorității regale încât clericii anglicani vedeau în asta un pericol
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
îi viza în egală măsură și pe puritani, spunând că de la autoritatea civilă primesc pastorii puterea lor asupra altor oameni, și că numai regele primește direct de la Dumnezeu autoritatea spirituală. Teza că episcopii și alți clerici își trag puterea de la suveran are drept corolar teza că tot ce poate face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puterea lor asupra altor oameni, și că numai regele primește direct de la Dumnezeu autoritatea spirituală. Teza că episcopii și alți clerici își trag puterea de la suveran are drept corolar teza că tot ce poate face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes o serie de critici serioase atât din tabăra regalistă și anglicană (ar fi de notat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
natural făceau distincție între teologia morală și dreptul natural, iar în domeniul politicii puneau accent pe teoria suveranității. Ele acordau importanță drepturilor și obligațiilor naturale ale oamenilor și defineau starea civilă și suveranitatea numai în raport cu aceste norme naturale. Supunerea față de suveran era condiționată de respectarea drepturilor naturale ale oamenilor. O consecință importantă a acestui fapt a fost interesul pentru limitarea suveranității. La început, această chestiune a privit numai limitarea suveranității externe, prin definirea raporturilor dintre doi sau mai mulți suverani, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
față de suveran era condiționată de respectarea drepturilor naturale ale oamenilor. O consecință importantă a acestui fapt a fost interesul pentru limitarea suveranității. La început, această chestiune a privit numai limitarea suveranității externe, prin definirea raporturilor dintre doi sau mai mulți suverani, în acord cu jus gentium. De acest aspect s-a ocupat Grotius, în Despre dreptul războiului și al păcii care era o doctrină a războiului just formulată în termenii unei teorii a pactului social. Pe măsură ce conflictele politico-religioase amenințau fie suveranitatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin doctrina care spune că guvernarea trebuie să fie una a legilor și nu una a oamenilor. În acest sens, doctrina whig se opunea nu numai lui Filmer, dar în bună măsură și lui Hobbes, pentru că autorul Leviathan-ului susținuse că suveranul nu poate fi supus judecății supușilor și că este responsabil numai față de Dumnezeu. Pentru whigi, acesta nu era decât un mod de a susține absolutismul filmerian cu argumentul dreptului natural, deci era o pervertire a ideii de drept natural. Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pentru mântuirea personală, iar intervenția autorităților publice în chestiuni ce țin de libertatea convingerilor este nu numai o încălcare a dreptății, dar și o absurditate. Locke nu spune nimic despre dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este nu numai o încălcare a dreptății, dar și o absurditate. Locke nu spune nimic despre dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân în sfera libertății neîngrădite. Singurul judecător al convingerilor rămâne Dumnezeu căruia magistratul nu i se poate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Hobbes"58. Așa cum am arătat mai sus, reformularea teoriei dreptului natural era necesară și pentru că o serie de elemente din filosofia lui Hobbes fuseseră incorporate în ideologia tory, iar ceea ce făcuse posibil acest lucru era ideea lui Hobbes că suveranul nu este parte a contractului original. O serie de exegeți importanți ai filosofiei lui Locke (Peter Laslett, în primul rând) au considerat, în schimb, că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o limitare de facto a puterii regale. În afară de asta, regele nu putea ridica impozite fără aprobarea parlamentului, iar aceasta constituia o divizare a suveranității fiscale, principiu care nu corespundea cu ideea suveranității indivizibile a lui Bodin. După ruptura de catolicism, suveranul englez deținea și funcția de șef al Bisericii Anglicane, iar aceasta constituia o marcă în plus a suveranității, în raport cu descrierea dată de Bodin. Acest ultim atribut al suveranității engleze era și punctul cel mai fragil, din perspectiva indivizibilității, pentru că religia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
iar aceasta constituia o marcă în plus a suveranității, în raport cu descrierea dată de Bodin. Acest ultim atribut al suveranității engleze era și punctul cel mai fragil, din perspectiva indivizibilității, pentru că religia constituia argumentul cel mai puternic pentru a limita puterea suveranului, așa cum arată istoria politică a Angliei de la Henric al VIII-lea până la Iacob al II-lea. Toate acestea indică faptul că teoria lui Filmer era o utopie pe care numai circumstanțele istorice au ridicat-o la rang de ideologie oficială
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
asupra lumii, dată de Dumnezeu lui Adam, este una asupra animalelor și nu asupra oamenilor. Filmer susținuse că Adam, prin faptul că nu s-a născut din părinți ci a fost creat direct prin puterea divină, a fost investit ca suveran al lumii create direct de către Dumnezeu. Imediat după creație și înainte de căderea în păcat, Adam "era monarh al lumii, cu toate că nu avea supuși"68. Locke recurge la o analiză a conceptului de suveranitate a lui Adam și arată că, în lipsa
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Din această observație rezultă cu certitudine că proprietatea a fost dată oamenilor pentru a-și păstra viața. Copiii lui Adam au beneficiat de acest drept chiar din timpul vieții lui Adam, și nu abia după moartea lui, de unde rezultă că suveranul care i-a urmat lui Adam nu putea nici să le ia, nici să le dea acest drept, pentru că nu depindea de el. Copiii lui Adam au beneficiat de acest drept de la bun început, cu aceeași îndreptățire ca și părintele
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din a lucra după modelul Creatorului. Această "teză imitaționistă" pune semnul echivalenței între man of property și man as maker 19. Acest punct de vedere se înrudește nu numai cu doctrinele protestante, dar și cu doctrina Bisericii Catolice, conform căreia suveranul nu are dreptul să confiște bunurile produse prin munca supușilor. Așa cum arată Otto Gierke, Locke formulează acest punct de vedere "ca o parte integrantă a filosofiei dreptului natural"20. Acest drept de proprietate conferit de munca prestată are însă anumite
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
raționalității cu sociabilitatea. Pentru Locke, oamenii sunt raționali pentru că sunt capabili de a trăi împreună, conformându-se aceleiași legi naturale care este identică cu rațiunea, și sunt sociabili pentru că pot asculta de legea naturală fără a fi obligați de un suveran. Amândoi autorii admit că oamenii sunt determinați prin jocul dorinței și aversiunii: Locke spune că, dacă oamenii ar lăsa frâu liber dorințelor lor, ei ar răsturna toate legile morale. Ei pot să respecte aceste legi numai pentru că sunt utile. La
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rămâne perfect valabilă în starea civilă). Astfel, el își conservă dreptul la integritatea propriei persoane și a bunurilor sale. De altfel, cum conservarea proprietății este scopul pentru care a fost instituită cârmuirea, înseamnă că nici o putere, fie ea a unui suveran sau a unei legi, nu poate să atenteze la ea în mod legitim. De asemenea, un alt drept natural ce se păstrează este acela la libertate, în primul rând datorită faptului că "nimeni nu poate transfera altcuiva mai multă putere
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
precum ambiție, teamă, nebunie sau corupție, care devin cu atât mai periculoase cu cât guvernanții au mai multă putere 13. Așadar, spre deosebire de Hobbes (influențat de Machiavelli), Locke nu atribuie mai multă raționalitate guvernanților, plecând de la ideea că superioritatea și rațiunea suveranului sunt date chiar de exercițiul suveranității. Cei ce-și imaginează că puterea absolută purifică sângele, ori remediază fragilitatea morală și împiedică manifestarea pasiunilor, trebuie doar să studieze istoria pentru a se convinge de contrariu. Suveranii nu sunt nimic altceva decât
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ideea că superioritatea și rațiunea suveranului sunt date chiar de exercițiul suveranității. Cei ce-și imaginează că puterea absolută purifică sângele, ori remediază fragilitatea morală și împiedică manifestarea pasiunilor, trebuie doar să studieze istoria pentru a se convinge de contrariu. Suveranii nu sunt nimic altceva decât oameni ca toți ceilalți, numai că sunt însărcinați cu puterea supremă. Comunitățile politice iau naștere spre beneficiul supușilor și nu spre cel al guvernanților, prin urmare aceștia nu trebuie să caute să obțină avantaje personale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este suveran și în care fiecare individ se angajează față de ceilalți pentru a se supune deciziilor majorității. În realitate, considera el, nu sunt decât câțiva oameni ce dețin puterea, de cele mai multe ori oratorii elocvenți, iar erorile lor devin erorile poporului suveran 14. În legătură cu această chestiune, concepția lui Locke se găsește la polul opus. Referirea la popor 15 o întâlnim relativ târziu în parcursul cel de-Al doilea tratat, abia în momentul în care se vorbește despre corpul politic care, în virtutea contractului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]