3,756 matches
-
de a fi implică eșecul de a nu încape. Nu are importanță de umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să-ți hrănești paranoia. Hai, curaj, mai ai un fuscel și ai ajuns tocmi la tâmpla furnicii, mâine te vei cățăra până sub talpa greierului, cu un asemenea aplomb vertical, sigur, vei reuși să-l gâdili pe Dumnezeu între degete. Pentru mai sus trebuie să-ți sădești rădăcină în cer. Floarea, o reciclare continuă a formei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-o dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii, aureole de rouă împodobeau creștetul îngerilor, cerul își rupea apele peste tâmplele munților. Noaptea, în prag, cântec de bun sosit: cămașa, o maternitate plină de prunci. Cercuri de fum creșteau copaci în cer precum oamenii; așchii de lumină, peste brazi de Crăciun. Noaptea, rugăciunea lui Petru, apă tulbure. Aleluia! 51. A adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exiști în afara lumii, leapăd-o din suflet! Ia un foarfece și decupează sângele arhivă de chipuri cioplite, inima cinematecă în oglinda retrovizoare. Petre, filmul despre un tramvai rupt de pe șine nu-ți justifică intenția de aripă. Până mai sus de tâmplă se întâmplă o trecere. Îngustă e puntea suspendată de cer. Doamne, vorbești de mântuire ca despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o necunoscută mai puțin, ecuația despre mereu ultima iubire se rezolvă plecând de la o constantă aproximativă inima; absolutul de deasupra absolutului ultima treaptă: te-ai obișnuit cu urcușul, mai sus de tâmplă este zborul altuia, ajunge! Zbor peste zborul zilei de astăzi, mâine, nu poate fi; mâine, de pe o coajă de ou fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine pașii. Să imităm ritmul flăcărilor, să ne lăsăm prinși până la mijloc, până la inimă, până la tâmplă. Să imităm vântul, vom zbura cenușă peste crestele munților într-un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe Bistrița! Scoateți-mi bănuții și plec! Mai am de încheiat niște socoteli cu hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lașitatea asta de căcat! Cum să trag obloanele, când singurul meu bilet de vacanță este în buzunarul Fecioarei? 72. Un zgomot ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de mine. Mi-ai pozat modelul, Doamne, dar după altă fotografie am învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns? - Că știa. - Aha! zise Gosseyn. Făcu o pauză, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o hârtiuță prinsă cu scotch era scris că se va deschide peste două ore. M-am gândit la mama ta, trebuia s-o anunț că voi întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
elan, cufundați în timp. Când am intrat în ea, am rămas acolo îndelung fără să mă mișc, privind-o în ochii deschiși la culoare și obosiți. Am rămas așa nemișcați pe câmpul acela de foc. O lacrimă îi coborî pe tâmplă, am cules-o cu buzele. Nu mă mai temeam de ea, îi stăteam alături ca un bărbat, ca un fiu. — Acum ești a mea, numai a mea. Mai târziu, ghemuită la capătul patului, îmi tăia unghiile de la picioare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o cârpă strânsă între dinți, să nu țipe. De ce-ți povestesc toate astea? N-am nici un răspuns să-ți dau. Unul din răspunsurile mele precise, scurte, „chirurgicale“, cum le numești tu. Este hemoragia vieții cea care bate la tâmple. Ca și hematomul din cutia ta craniană. Acum știu, Angela, tu ești cea care mă operează pe mine. Nu-ți caut iertarea, nu profit de călătoria ta. Crede-mă, m-am judecat cu mulți ani în urmă, așezat pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care îmi intră în sex: Fă să trăiască fetița și eu voi renunța la Italia! Se aude țipătul. Acut, intens, perfect: primul țipăt izbucnit între mâinile mele și cele ale mamei tale, între palmele noastre sudate. O lacrimă alunecă pe tâmpla Elsei, se pierde în păr. Bucuria are timp, este placidă, lentă. Aspiratorul a fost stins, lucrurile se întorc la locul lor. Pactele cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără să-i dea timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plină de riscuri nu e cel pe care mi l-au confiscat mie, ci cel pe care-l citește ea... New York, în sala de control, cititoarea e legată în fotoliu de încheieturile mâinilor, cu manometre de presiune și centură stetoscopică, tâmplele strânse într-o încâlcitură de fire de encefalogram, care semnalează intensitatea concentrării ei și frecvența stimulilor. „Munca noastră depinde de sensibilitatea subiectului de care dispunem pentru probele de control; în plus, trebuie să fie o persoană rezistentă ca vedere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi nasul lângă al ei, puțin pieziș, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând în zadar să-și alunge panica, Leigh își apăsă tâmplele cu degetele și își întinse gâtul dintr-o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care se întreba cine o să-i găsească trupul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea că îi ia pielea foc. Reveniți-vă, oameni buni. Trebuie să plecăm de aici. Problemele au început când fetele au debarcat în Curaçao ușor amețite, dar perfect conștiente, și și-au croit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ia cu leșin, când citiți Întreținerea aveți căderi de calciu. Bă, pâine și circ v-a trebuit, și ați rămas cu circul. Sunteți și spectatori și clovni În același timp, vă dresează ăștia cum vor ei... Gicu, cu berea la tâmplă, se uită când la Sandu, când la Gore. Cu politica nu se Înțelege prea bine, așa că oftează și mai ia un gât. Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul... Sandule, tu le știi pe toate ca un om mare, nu pot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]