6,881 matches
-
răzbate o sinceră și curată strigare: ,,Clipe dragi adu-mi Doamne.../ Clipe dragi ce vei arde/ Pe-al iubirii blestem/ Sunt tăciuni ce-or rămâne,/când la mine te chem”. Tema dragostei, dar și nostalgia, inundă paginile, într-o suferință tăcută. (Dialog). Poetul se’nalță cu ,, aripi largi de fluturi..., mângâiat în lumină, /...modelat de humă,/ Din apă vers și stele ”, implorând cerul la o întoarcere “Când nu Te simt în mine,/ Îndepărtează răul.../ Întoarce-te, SUBLIME“ (Înălțare). Poezia religioasă îl
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
în toate nuanțele de verde cu păsăritul pădurii ce se trezea de dimineață atât de vioi și vesel, cu apa Buzăului ce-și picta marginile pe nisipul azuriu în care sălciile-și băteau crengile înghesuite lăcrimând prin frunzele lor, lacrimi tăcute, rugă pentru Sfântul Duh. Și când priveam acest imperiu de verdeață cu decorul lui de vis, descopeream cum lumina cerului îi dădea de fiecare dată un colorit surprinzător pentru imaginația mea. Așa mi s-au tipărit în minte tablouri inedeite
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
amintea că aceasta are leac pentru orice boală, iar cărarea mâncată de ploi și urmele trecătorilor, duce către o cișmea cu vână groasă de apă din care vom lua și noi la plecare, în putina deja pregătită. În timpul slujbei, stăteam tăcuți și sfioși fără să scoatem un cuvânt, iarăși la terminare, totul era o binefacere pentru noi iar pentru mama, un vis împlinit ca visurile din basme. Ochii ei deveneau mai luminoși, iar sufletul său mult mai deschis: nu precum clipele
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când iubirea devine povară, Vag amurg, insipid și anost, Să oprim roata trecerii vremii, Amintindu-ne ce-a fost frumos. Când iubirea devine povară Și privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara, Să ne-ntoarcem, iubito, în munți. La cabana cu patimi e soare, Focul arde-n cămin, jucăuș, Ne așteaptă cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
scrie, ci doar nevoia de a desena pe cerul înstelat al nopților de vară, urme de aștri, de a adăuga poienelor însorite noi raze de lumină, de a se redescoperi în tumultul și viforul ce caracterizează cotidianul modernist. O stație tăcută, într-o gară uitată de lume, în care nimeni nu sosește și din care nimeni nu pleacă, niciodată. Poate doar dorințe, unde albastre de gând, sentimente încă treze și lumină, foarte multă lumină. Cu speranța și credința că într-un
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
căutând atent în zare. Se însera încet și de departe venea un cântec trist și nefiresc, simțeam că întreg pământul ne desparte și nu aveam puterea să te opresc! Și-mi era dor, și atât de greu mi-era! Plângea tăcut sufletul meu rănit, voiam să strig, să alerg în urma ta- nimic în lume nu m-ar fi oprit! În mine adânc se răsuceau dureri și se frângeau speranțele din gânduri, tăcerile se mistuiau în întrebări fără răspuns și fără înțelesuri
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografica: Un bunic cu gânduri multe / Valer Popean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2308, Anul VII, 26 aprilie 2017. Drepturi de
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
varietate de stări: tristețe, neliniște, emoție, spaimă: „Tăcerea morților identitate are”, „O, Sfântul Duh Tăcerea învrăjbește ... ”, „Oglinzile își plâng Tăcerea-n somn”, „Pitagora, Tăcerea ta mă doare”, „Din exil Tăcerea se răscoală”, „Cadril în pași de Tăcere”, „Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
la vedere” este capitolul de mijloc al cărții, care situează metafora în sfera sugestiei: „Tăcerea sigilează gura morții”, „Nu, nu visez, Tăcerea-nvinge Raiul”, „O, câtă lună plină Tăcerea-n somn îndură”, „Tăcerea e un drum fără de cale”, „Perfecțiunea poemului tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare dintre cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare dintre cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într-un flux despletit Tăcerea mă prinde”, „Pătruns-au zorii, Tăcerea e întreagă”, „Ești azi Tăcerea dăruită
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
printre vorbe-n șoaptă ea începu a cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești bogăție Fără să vezi în jur, tu ai o avuție... Eu am venit în grabă, am coborât de sus Să-ți pot îndeplini ce ai cerut și-ai
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
să vorbească, să-și descarce sufletul, avea atâta nevoie, deși punea cele povestite pe seama cuplului X ori Y... Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se interioriza, n-avea inițiative. Da, alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
cu personalitatea anotimpului „de servici”. Și atitudinea noastră față de ceea ce există în jur, față de ceilalți oameni si chiar față de noi este influențată de anotimpul ce guvernează starea de a fi a momentului. În funcție de ceea ce există dincolo de fereastră putem fi veseli, tăcuți, volubili, dornici de plimbări, de stat în casă, putem fi leneși, vivaci, dornici de ceva sau cineva, putem zâmbi sau încreți fruntea... Influență sau simbionare? Un lucru e cert: există o legătură cu ceea ce Dumnezeu a creat în jurul nostru sau
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
Plopii de pe alee trăiesc un algoritm de amintire Sărutul din noapte adie în tainica șoptire! Am început să plâng ,ca o vită de vie primăvară Ascult în crângul înflorit ,ascult chitară Ascult un vânt plângând,care vorbește seară În noaptea tăcută,ești tu și vioară! Și arzând în iubiri,arzând în păcatele toate Esență de firi,căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
ca o vită de vie primăvară Ascult în crângul înflorit ,ascult chitară Ascult un vânt plângând,care vorbește seară În noaptea tăcută,ești tu și vioară! Și arzând în iubiri,arzând în păcatele toate Esență de firi,căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNT Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului "Cuvânt" Uneori,plămada de lut se usucă atât de mult Și cade zăcând în dinții mlaștinii negre tăcut.. Se-aude Cuvânt din grădina Ghetsimani 'nălțând, Petalele pocăinței urcă spre cer și în gând! Sub aripa mirului încă urmez firul tăcerii, Se bucură huma-mi de darul din slova iertării, Mai cad uneori zăbovind spre Dealul Măslinilor, Toiagul de
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
nu știm să îi deschidem. Am căutat răspunsuri și le găsec mereu în același loc, între aceeași pereți de lemn, la același bătrân cu barbă lungă. Mă uit și acum în aceeași oglindă și mă gândesc că sunt o fire tăcută, nu fac gălăgie. Este un lucru bun, pentru că Îi pot auzi bătăile. Mă uit pe geam spre gălăgia păsărilor, și voi vedea mereu biserica, școala din sufletul meu. Speranța mă poartă până acolo, iar sufletu-mi va fi mereu bucuros
BISERICA, ȘCOALA DIN SUFLETUL MEU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378700_a_380029]
-
arse de vreme, minciuni omenești E -atâta durere, ce pleacă-n tăcere în triste povești! Albă poveste ,secretul din veste ,trece departe ,departe Albă călăuza,secretul otrăvește, ce se pierde-n pădurile deșarte Negura vremii de lume se teme ,suspinul tăcut și aparte Iubirea e templul omenirii,ce-și caută destinuri deșarte! Cine mai cunoaște răsăritul?...cand se pierd lumini și lumini Aici a trecut meteoritul ,spini au rămas prin grădini Iubirea e o poveste ascunsă,lacrimi de copii și bătrâni
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
Poezie > Oglindire > IZVOARELE TĂCERII Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Izvoarele tăcerii Corsetul vremii strânge a trupului pământ, Izvoarele tăcerii pătrund în chip și-n gând, Apleacă răsăritul prin razele-i tăcute Mi-e liniștea potecă spre primăveri trecute! Muguri din lemnul vieții renasc din când în când, Prin crengile de suflet pătrunde rând pe rând, A gândurilor picuri ce cad din roase plicuri, Prin apele uitării pășesc în albe stihuri. Între
IZVOARELE TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378760_a_380089]
-
de luna Cu plete bălaie ,cu ochii de foc! Stele vorbesc peste noapte Oamenii vorbesc peste zi Dragostea vorbește în șoapte Esență plutește în zori arămii! Și-n zorii ce viața-i zorește Când trandafirii din nou înfloresc În inima tăcută mai crește Un sentiment pur nelumesc! Te caut în noapte ,plutind pe un vis Te caut în șoapte ,pășind în abis Ești dragostea care,plutești spre paradis Fără iertare ,vis compromis! Lucian tătar Pe drumul vieții pierdut Diamantul iubirii taleSe
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nimic ,nimic nu se alege , din viața această prea muncita,grea nimic în lumea aceasta fără lege, când omul muncește în neștire altul, în urma doar culege, din raiul lor de trecători tăcuți... Degeaba îți muncește o oștire când alții schimba viața ,orânduirea stând în birouri prefăcuți, mișcând o virgulă în pripire vor căuta pe drum desăvârșirea atâția oameni fără vină vor încerca să-și cumpere o pâine... de sărăcie e lumea plină
NIMIC... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378770_a_380099]
-
Poezie > Amprente > DIN SURÂSUL VREMII(I) Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sub lumina ce învie trecătoarele destine, Care vor spre nemurire o nuvelă sihăstrie, Se nasc florile în gânduri sub tăcutele ruine, Din izvorul ce vrăjește o pădure în simfonie. Parcă ieri eram pe drumul visului din tinerețe, Stele vii trăgeau cu ochiul,întinzându-ne o mână, Culegeam iubiri cu șoapte în aroma de noblețe, Nu credeam că valul trece,doar
DIN SURÂSUL VREMII(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378769_a_380098]
-
ilustrata, așa de circumstanță. Nu cred că e ceva întâmplător El a plecat, tu ai intrat în viața mea încetișor... Și ai rămas. De trei decenii declinam cuvântul" dor". N- a fost, nu e nimic ușor, Semnele vin, eu martorul tăcut Le văd, le simt și le ascult... Tot ce te rog, e , Doamne, să ai milă Când voi goli paharul, să ai acolo- o grilă Prin care să ții cont de partea luminoasă Ce o arăt lumii, nu de cea
SEMNE... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378790_a_380119]
-
Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au crescut peste noapte. Un înger mă-nsoțește spre Masa Tăcerii Unde tăcuți stau strămoșii la Ziua Învierii. Pe rând se adapă din Izvorul Înțelepciunii, Acum iubite sărută-mi și sufletul trist Căci inima-i plină de sentimentul căderii E noapte, tu stai și privești de departe, Mă vezi rătăcită deși alt zid
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]