3,383 matches
-
distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu prevestea nimic bun. De la-nceput, Dănuț o luă tare pe fată. Doar vedea că a venit și cu taică-său !... Fără să stea pe gînduri, Aurora răspunse apăsat că l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
legănau. „Numele meu de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu. Aurica e un nume frumos, dar n- am avut parte de el ; cînd eram mică îmi ziceau Coca, iar apoi toată viața mi s-a zis Cocuța.“ Taică-său fusese tîmplar. Maică-sa nu avusese o meserie - cum e la țară... Pe ea o trimiseseră la oraș să învețe, la școala Normală de Fete. Asta însemna că nu mai trebuia să aibă pretenție la zestre. ...și poveștile continuau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi urmărea traiectoria), îl bea acasă, că era bun și-acasă... și nu sta locului deloc. Una- două lua calu’ și o pornea peste deal la taică-său, chiar dacă se-nsera. și nici de bolit nu bolea nici odată, că spunea : „Ce, să stau la pat ca babele ?“ - și se ducea la lucru, dădea la vaci, curăța veceul, săpa grădina sau mergea la școală. Cînd era întrebat ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În plus, a fost și virtuoasă - nu din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
observe că plânsese. Își aminti că ea avea vreo paisprezece ani când mersese prima oară cu trenul, mâncase prima ciocolată tot la această vârstă și primise un ceas de mână și un rând de haine de la fratele ei mai mare. Taică-su fusese veteran de război și lipsise câțiva ani din viața ei, iar maică-sa murise. Singură pe străzile unui oraș mersese cu un dosar în mână iar cu privirea căuta o inscripție cu numele unei școli pentru a se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vacanță vei veni la mine. Până atunci voi strânge bani să ne cumpărăm o casă a noastră, să avem unde locui. Este foarte important să ai un adăpost deasupra capului. Cea pe care o avem acum îi va rămâne lui taică-tău. Tu trebuie să mergi la facultate și eu te voi întreține. Ai să vezi că o să ne fie bine! Nicky s-a căsătorit, e la casa lui, în curând va avea și un copil, iar tu vei fi cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui, în curând va avea și un copil, iar tu vei fi cu mine. Trebuie să ai răbdare, totu-i temporar. Înțelegi? - Mamă, te rog înțelege-mă! Dacă rămân cu tata o să înnebunesc! - Oricum ar fi, la urma urmei e taică-tău, îți face de mâncare și te poartă curat. - O să-ți demonstrez, mamă, că o să am timp și pentru facultate, o să vezi! Alin era nemulțumit mai tot timpul, iar privirea îi devenea amenințătoare și ascundea multe în ea. După o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai propus, să-ți cumperi o casă, să-ți iei o mașină, să-ți faci o firmă, o afacere profitabilă, așa voi fi și eu mândru de tine.” Nimeni nu-i mai spusese până atunci „drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
crescuse fără mamă de la doi anișori. Multe familii se găsesau interesate s-o adopte, dar ea nu acceptase niciodată să se despartă de frățiorii ei. Când tatăl său ținea cont de părerea ei, bucuria îi era evidentă. După ce se recăsătorise taică-său, mama ei vitregă o crescuse cu toată dragostea și cum știuse ea mai bine. Deși era o fărâmă de femeie, era energică. Bunătatea ei o făcuse să accepte să crească patru copii, fără să aibă și ea vreo unul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și atunci când sufletul îți plânge, să te uiți într-o oglindă să vezi cum arăți, să-ți aranjezi ținuta, iar casa să-ți fie ca o farmacie, să ai bunul simț și cei șapte ani de acasă.” Își aminti cum taică-său îi spusese: „Când privești un copac îl vezi înalt și drept, iar când bate vântul el își apleacă vârfurile în toate direcțiile arătându-ne câtă flexibilitate are și câtă energie folosește pentru a rezista. Gândul să-ți fie îndreptat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de când Alin se afla pe acele meleaguri. Venise vremea să se întoarcă acasă. Soarele îi părea acum la plecare mai mare ca de obicei, iar culoarea mult mai roșiatică. În acea seară de aprilie își aminti că era aniversarea lui taică-său. Îl sună și îi ură „La mulți ani!”. Numai el putea ști cum se simțise și prin câte trecuse în tot acest timp în care stătuse departe de toți cei dragi. Era un tip foarte calculat și chibzuit. Se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Formau o familie din patru membri. Andrei Alinandru era un copil care te captiva cu farmecul lui. Atât de chipeș și avea ochii ca cei ai mămicuței sale, verzi și cu siguranță avea să fie un om de afaceri ca taică-su. După doi ani de zile toate se aranjaseră. Afacerile erau prospere. Nicole îl născuse pe DenisGabriel chiar în ziua de Înălțarea Domnului. Veniturile adunate cu 260 migală în străinătate le folosiseră corect, contribuind enorm la creșterea calității vieții lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la telefon și credea că toate lucrurile sunt pe un făgaș bun. Carmen era ca o bancă secretoasă. Strângea cu precauție fiecare bănuț trimis de el acasă. Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locui cu mine cum am stabilit. Vei merge la școală aici în capitală. Nu trebuie să plângi! Ai să devii o fetiță urâtă și o să râdă și ciorile de tine. În acel moment, Victoria se lipi stâns de pieptul lui taică-su și izbucni într-un adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Așa a trebuit să fie și gata. - Nu prea am ce să îți spun. Majoritatea lucrurilor le știi de la copii. Mai nou ar fi că aș vrea să îmi lansez o carte. - Să nu-mi spui că îl moștenești pe taică-tu? Lui îi plăcea să compună poezii. Mă uimești, am rămas fără glas. Chiar vorbești serios!? - De ce? Nu credeai că sunt în stare? Dar nu cunosc pe nimeni care să mă ajute. Aș vrea să o lansez aici în Moldova
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pandorei și că, de fapt, discuția abia începe. Ca să mă-ntorc la categorisiri și la ”ce e La dolce vita ?”, răspunsul cel mai adevărat este : un film de Fellini. (Știi poate anecdota aceea, spusă chiar de marele Federico, cum că taică-su voia să-l facă doctor, maică-sa preot, iar el a sfârșit prin a deveni un adjectiv : fellinian ?...) Altfel, sigur, categoriile astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună infinit de comic ; îmi pare rău că nu am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe la alții... Pîna a reușit și el să cumpere ceva pămînt... Și după ce-a cumpărat, alții semănau hectare întregi cu mac, ori cu sfeclă de sămînță, care se vindea cu zece lei kilogramul, și numai el, deșteptul!, ca și taică-tu, semăna hectare de grîu, pe care-l dădea cu doi-trei bani kilogramul, să plătim oalele sparte într-un război pe care nu l-a dorit nici tata, nici tat-tu! Făceam tone de grîu, dar mîncam turte de orz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva ori, cînd mă întorceam din sat de la tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su. El vine pe la mine mai des. Băiatul mai mare al lui, cu care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
simt nevoia să te caut, deși am siguranța că nu te voi găsi. [...] Draga mea Mica, nu sunt o mamă bună. Mă tângui și mă jelui, în loc să-ți fiu sprijin. Sunt la o vârstă când Maica sta în vârful patului, Taica - Moșu B[ălăcioiu] - se plimba în halat gris-bleu pe drumul ce duce spre șoseaua mare, o vârstă la care bietul tata nu a ajuns. Și toți au trăit cu ai lor, între ai lor. Fie că băteau din palme sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
La cinci ani după ce a terminat școala de modă, tot mai așteaptă să dea lovitura. Dar, așa cum spune el, să reușești ca designer e chiar și mai greu decât să reușești ca actor. Dacă nu ai relațiile necesare sau dacă taică-tău n-a cântat în Beatles, e mai bine să renunți din start. Îmi pare foarte rău pentru el, fiindcă merită cu adevărat să aibă succes. Așa că, în clipa în care Suze m-a rugat să-i fiu domnișoară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e cam frig. Tu poți să stai să termini cu pozele. — OK, zice Suze. Vreau neapărat să fac câteva poze numai cu mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui Suze, câteva poze în care ne zâmbim larg una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mi-aș dori din suflet să putem petrece mai mult timp cu ei. Dar Luke a plecat de acasă la optsprezece ani și nu se prea mai duce pe acolo. De fapt, am sentimentul că e de părere că taică-său și-a cam ratat viața mulțumindu-se să fie un avocat de provincie, în loc să cucerească lumea. Când au venit la New York, am petrecut o după-amiază întreagă cu Annabel. Ne-am plimbat prin Central Park, vorbind despre o groază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i saboteze compania lui Luke. Care și-a făcut o companie de PR rivală, care a falimentat. Ea e cea care a pierdut toți banii prietenului ei - și care se pare că a fost salvată în ultima clipă de taică-său. Și acum se poartă de parcă ar fi câștigat. Înghit în sec de câteva ori, încercând să găsesc cel mai potrivit răspuns. Știu că valorez mai mult decât Alicia. Ar trebui să fiu în stare să emit replica aia perfectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Împuternicitul” Ion Andrei specificase, triumfător, că „La BÎrlad s-a acordat viza T (bun de tipar, n.n.) unui număr de 60 de materiale iar la Vaslui s-au controlat și avizat emisiunile stației de radioficare”. c.Î. Mitrule, ai ruginit, taică! Take Ionescu n-a existat!! Absurditățile cenzorilor abundau Într-un iureș politic de nestăvilit. Poporul cititor, nu avea voie să-și cunoască propria istorie, deoarece ticălosul partid comunist trecuse la o falsificare generală a trecutului, nerecunoscându-și decât proprii „eroi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a fragmentat-o așa cum a vrut el. După o introducere aproape elogioasă, cenzorul a Început să dea cu bâta-n baltă când a remarcat „...tenta satirică a referirilor despre evrei și țigani”. Cum religia fusese declarată Încă de pe timpul lui taica Lenin (cel cu o emisferă cerebrală cât un bob de mazăre) „opiu pentru popor”, ai noștri comuniști i-au urmat „indicățiili” luptând din greu pentru Închiderea ei Într-o sferă blindată În care să nu aibă acces nimeni. Andrei, conformându
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]