3,528 matches
-
cele care figurează în declarația guvernamentală: primele încearcă să seducă alegătorii, ultimele justifică acțiunile posibile în fața celor guvernați. Contextul personal precizează sau modifică sensul cu-vintelor și al comportamentelor purtătorilor de valori. Este vor-ba de parametrii lor psihologici permanenți, asemenea caracterului, temperamentului, ca și rezultatele socializării lor: ansamblul influențelor care le-au modelat și le-au format personalitatea de-a lungul vieții (formarea lor, itinerarul intelectual și sentimental, momentele importante din existența lor etc. ). Trebuie să luăm în considerare și anumite elemente
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
singure legăturile lor de subordonare. Dacă ne întrebăm de ce actorii se încadrează într-o anume direcție de acțiune sau în alta, vom găsi un număr mare de factori explicativi: interesele lor strategice și/sau tactice, presiunile pe care le suportă, temperamentul lor (combativ, prudent), concepția personală asupra binelui public, percepția situației și viziunea lor asupra celorlalți (inclusiv simpatiile și prejudecățile lor)... În exemplul care ne preocupă, stabilirea tuturor relațiilor cauzale ne-ar duce prea departe. Ne vom concentra deci asupra valorilor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care tocmai le-am enumerat, ci cele care sunt la modă. Regăsim termeni elogioși, ca "tulburător", "radical", "surprinzător", "subversiv", "profetic", "vizionar", "impresionant"... Aceste aprecieri pot fi meritate, dar nu pentru aceasta o judecată este dreaptă. Adesea, se datorează caracterului sau temperamentului celui care le-a exprimat, mai degra-bă decât grijii scrupuloase de a exprima o opinie care poate fi apărată. ,,Falsele" judecăți Ceea ce am spus mai sus ne încurajează să mergem mai departe, deoarece elementele străine care se amestecă în constituirea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
li se spunea, ceea ce li se arăta. Dictatura, poliția politică, deportările, lagărele de concentrare, lipsurile erau trecute sub tăcere. Am enumerat câțiva factori importanți care deformează judecățile, separându-le de adevăr. În viață, acțiunea lor se conjugă. Ideologia, interesele, prejudecățile, temperamentele, caracterul fuzionează în doze variabile Manevrele Atunci când oamenii discută și dau dovadă de talent, ei nu dăunează adevărului; din contra, contribuie la plăcerea celor care asistă. Dar dacă se folosesc de metode care se îndepărtează de argumentele destinate să demonsteze
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care se discută în ceea ce privește psihologia bolnavului este reprezentat prin atitudinea acestuia față de propria sa boală și, corelat cu aceasta, atitudinea bolnavului față de medicul său curant. Le vom analiza în continuare. Atitudinea bolnavului față de boală este în funcție de regresiune. Aceasta depinde de temperamentul individual și de normele modelului socio-cultural. Bolile se agravează dacă bolnavul își concentrează atenția asupra lor printr-o continuă autoanaliză. Dimpotrivă, bolile devin suportabile atunci când bolnavul este puternic motivat de alte griji, sau de o sursă puternică de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci, mai curând, ca pe un „obiect psihologic” în dezvoltare către „persoană”. Acest fapt trebuie reținut ca semnificativ în psihopatologie. „Materiile prime” sau elementele psihologice din care se dezvoltă personalitatea sunt reprezentate, după G.W. Allport, prin următoarele: constituția fizică, temperamentul și inteligența. În cadrul acestui proces care este reprezentat de dezvoltarea personalității, un rol important revine eredității, care presupune, pe lângă „factorii psihologici”, și „factori biologici”. În plus se mai adaugă și „factorii socioculturali” (modelul socio-cultural și sistemul de valori). Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau androgenic); c) Tipul de reacție neurovegetativă; simpaticoton (slab, agitat, hiper-reactiv, activ), parasimpaticoton (gras, calm, echilibrat, reținut), amfoton (mixt, cu trăsături comune celor precedente); d) Tipul metabolic reunește modelul anabolic-slab și modelul catabolic-gras. 2) Trăsăturile de personalitate se referă la temperament, caracter, tipul de reacție. Între acestea cele la care se face cel mai frecvent referință sunt cele patru tipuri temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic. Plecându-se de la aspectele mai sus menționate, au fost propuse numeroase „tipologii umane” care încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale stării de dispoziție afectivă, fie în plus (bună dispoziție, euforie, excitație maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziție tristă, stare depresivă, inactivitate ); f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre „nebunia divină” considerată ca un „dar al zeilor”, dar și despre „nebunia boală”. Hipocrat, stabilind cele patru tipuri de temperament (coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic), pune bazele teoriei constituției, dar concomitent și al „predispoziției” morbide. La vechii greci, nebunia era o pedeapsă divină pentru cei care prin acțiunile lor se împotrivește voinței zeilor (hybris). Nebunia (Ate) lovea omul luându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teoria degenerescenței” asupra căreia vom reveni ulterior. Pe baza acesteia el propune o clasificare a bolilor psihice, pentru prima dată după criterii etiologice, în șase grupe și anume: 1) alienația ereditară, în care intră următoarele: a) alienația rezultată dintr-un temperament nervos congenital; b) nebunia morală caracterizată prin tulburări de inteligență, c) persoanele „slabe de spirit” cu tendință, la impulsiuni morbide antisociale și periculoase. 2) alienația toxică ce cuprinde: a) tulburările datorate ingestiei unor substanțe toxice (alcool, opiu etc.); b) tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu efecte negative asupra funcțiilor cerebrale. Psihozele endogene au cauze legate de predispozițiile constituțional-genetice ale personalității bolnavilor respectivi. II) Cercul din dreapta sus, cuprinde tulburările psihice caracterizate printr-o predispoziție constituțională anormală a personalității. Ele cuprind tulburările constituționale de caracter și temperament (psihopatiile), precum și situațiile de deficiență intelectuală datorate unor nedezvoltări intelectuale ale individului (stările de arierație mintală) oligofreniile. III) Cercul din stânga sus, cuprinde reacțiile psihice și dezvoltările anormale la evenimentele vieții trăite, precum și efectul acestor evenimente psihotraumatizante asupra individului (reacții, nevroze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituite psihic, de tip constituțional. În sensul acesta un rol esențial revine educației, mediului familial de origine, școlii, societății, circumstanțelor de viață. Conceptul de psihopatie este legat de aptitudinile congenitale ale unui individ; în sensul acesta Binder face distincția între „temperamentul primar” sau „dispoziția de bază” și „influențele mediului extern” asupra individului în procesul de geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de bază este esențială în orientarea dezvoltării personalității unui individ în direcția unei psihopatii, pe când mediul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bază și influența mediului extern, de care am amintit deja. În cazul evaluării structurii sau a naturii individuale a unei persoane, K. Schneider propune să se ia în considerare trei complexe de calități: inteligența, viața vegetativ-sensibilă și personalitatea (caracterul și temperamentul). În scopul elucidării naturii personalităților psihopatice, s-a recurs la o comparație a acestora cu nevrozele. Se considera, raportat la ambele situații menționate, că „este apreciat ca normal acel om la care dizarmoniile personalității și reacțiile sale se mențin între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui K. Schneider. Acesta descrie zece tipuri de psihopatii, considerându-le ca reprezentând tipuri de „personalități anormale” și care nu trebuie privite neapărat ca „diagnostice psihiatrice”. Acestea sunt următoarele: 1) Psihopații hipertimici sau activi Aceștia au o dispoziție veselă, un temperament sangvin și sunt activi. Buni și serviabili, adesea tumultoși, sunt capabili de randament însă superficiali, neserioși și nesiguri. Au puțin simț critic, sunt independenți și ușor influențabili. Naivi și vanitoși, optimiști, comportamentul lor este fără formă, fără distanță și neinhibat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
notează următoarele tipuri de tulburări psihopatologice: tulburări de memorie, atenție, gândire, înțelegere, tulburări ale stării de dispoziție afectivă, de personalitate și comportament social. 9) Schimbările de personalitate sunt deosebit de frecvente în cursul sindromului psiho-organic cerebral. Tulburările constau din schimbări de temperament, schimbarea modului de reacție al bolnavului și defecte cognitive. Toate acestea configurează tabloul specific tipului psihopatologic de „personalitate organică cerebrală”. 10) Sindromul amnestic cronic este caracterizat din punct de vedere psihopatologic printr-o tulburare de memorie, legată de deficitul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizată prin apariția periodică, ciclică, a unor accese depresive sau maniacale alternante. Tulburările sunt predominante în sfera afectivă, în activitatea bolnavilor și în comportament. Pot fi și forme monopolare, în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în această direcție sunt numeroase (N. Retterstol). E. Kretschmer vorbește despre tipul de personalitate senzitivă, caracterizată printr-un tip de reacție puternică, predispusă la formarea unui „delir senzitiv de relație”. Winner consideră boala ca pe o continuare a personalității premorbide („temperamentul paranoiac genetic”), care, cu timpul, evoluează către paranoia. Krueger crede că paranoicii se recrutează dintre personalitățile cu o agresivitate constituțională, considerați de autorul citat ca fiind „paranoici înnăscuți”. K. Kolle descrie paranoicii ca pe niște personalități cu tendință la recluziune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
câteva trăsături specifice care explică „receptivitatea” sau „înclinația” acestora către tipul de patologie menționată. Aceste aspecte ale personalității lor sunt următoarele: Un egocentrism foarte pronunțat cu tendință la analiză autoscopică, privind propriul corp și starea de sănătate a acestuia. Un temperament senzitiv-emoțional, impresionabil și labil, ușor influențabil, cu dificultăți de adaptare. O mare sugestibilitate, tendința de a crede și de a accepta cu o mare ușurință, părerea și sfaturile altora, în materie de sănătate și de boală. Individul este nesigur pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
față aspecte inedite, interesante, pasionale, din care se pot scoate concluzii deosebit de importante teoretic și practic pentru cunoașterea ființei umane. Sensul vieții este dat de valorile interiorizate de individ prin educație, imitația modelelor etice, familiale, școlare, cultural-spirituale, dar și de temperamentul, caracterul și dispozițiile personale ale acestuia. Din aceste considerente, vom admite că viața unui individ este, pe de o parte, rezultatul dispozițiilor sale sufletești, iar pe de altă parte rezultatul valorilor morale, spirituale și culturale interiorizate de acesta și devenite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exercită asupra lui. Exemple: automatismul mintal, delirul de influență etc. Zoofilie: perversiune sexuală caracterizată prin satisfacerea plăcerii erotice cu animale. Zoofobie: frica patologică, nejustificată, de animale. CRONOLOGIA PRINCIPALELOR EVENIMENTE DIN ISTORIA PSIHOPATOLOGIEI Hipocrate (450-335 î. Cr.) Grecia Teoria constituțiilor și humorilor. Temperamentele Platon (427-347 î.Cr.) Grecia Dialoguri (Charmides, Gorgias, Protagoras, Republica, Legile). Reflecții despre nebunie Aristotel (348-322 î. Cr.) Grecia De Anima. Parva Naturalia Theophrast (372-287 î. Cr.) Grecia Caracterele L.A. Seneca (55 î. Cr.-39 d.Cr.) Roma Tratate filozofice (De ira, De tranquillitate animi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i sunt pe plac. Manifestă dorința de a fi apreciat de cei din jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite sarcini în clasă. Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună. Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric). Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, nesiguranță, egoism. Aptitudini: inteligență corporalkinestezică, aptitudini pentru activitățile practice, educație fizică. Stilul de învățare: greoi, din cauza faptului
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Prin aprecieri și unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i sunt pe plac. Manifestă dorința de a fi apreciat de cei din jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite sarcini în clasă. Temperament: un copil sociabil, comunicativ. Închiderea în sine este cauzată de plecarea părinților în străinătate și de pierderea suportului afectiv. Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, nesiguranță. Aptitudini: inteligență corporalkinestezică, aptitudini pentru educație plastică. Stilul de învățare: greoi, din cauza
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice artelor plastice); Capacitatea de efort intelectual: medie. V. Observarea și înregistrarea datelor
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
și din cultură), ca factor al schimbării lingvistice, întrunește aspectele psihice, logice și cognitive care acționează în procesul cunoașterii și al comunicării, încît trebuie admis pentru psihologic o accepțiune foarte largă, care să cuprindă deopotrivă însușirile psihice (printre care și temperamentul) și procesele psihice (cognitive, afective și voliționale), aceste procese fiind, de altfel, ele-mentele cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic, iar valorile ideale, rezultate din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii sau ale modului în care este folosită limba nu se poate nega în nici o situație. Fără a insista asupra chestiunii, G. I v ă n e s c u297 admite că anumite aspecte ale limbii pot fi determinate de temperament, adică de intensitatea și de viteza reacțiilor psihice și motorii. Discutînd conținutul noțiunii "bază psihologică" din teoria lui A. Philippide, Ivănescu arată că aceasta cuprinde psihicul propriu-zis cu structura lui specifică ce diferă de la un popor la altul (așadar, baza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]