4,773 matches
-
sa, aceasta este ansamblul raporturilor sociale”. Totuși, mișcarea comunistă a încercat, în perioadele sale de „deschidere”, să integreze specificitățile individuale în cadrul socio-economic al marxismului*. în URSS*, psihanaliza influențează metodele Verei Schmidt, recunoscute oficial între 1921 și 1923 pentru educația copiilor. Teoretician al învățării îndreptate spre viața colectivă și muncă printr-un sistem de reprobări și gratificări, Anton Makarenko integrează în mod implicit categorii de tipul „identificării” și recunoașterii „Legii paterne”. în Franța, filosoful comunist Georges Politzer încearcă să creeze o psihologie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parcurgem istoria partidelor-stat* comuniste, constatăm și o valorizare a științei, de la care și de la ale cărei aplicații tehnice se revendică acestea: „Comunismul este puterea Sovietelor, plus electrificarea țării”, lansează Lenin. știința potrivit marxism-leninismului Dar ce este oare știința în ochii teoreticienilor comunismului? Abordarea științifică rezidă în reflectarea realului, un real în continuă mișcare și asupra căruia omul are cu atât mai multă influență, cu cât îi înțelege legitățile. De aceea, potrivit lui Engels, „a ști dacă gândirea umană poate ajunge la un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința proletariatului este superioară celei a burgheziei [...] și că noi, ceilalți marxiști, suntem îndreptățiți să considerăm știința proletară ca pe adevărata știință și să cerem ca ea să fie general recunoscută
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
discipol exemplar al lui Lenin, lucrând toată viața sa la consolidarea partidului-stat sovietic și a sistemului comunist mondial, pregătindu-se pentru confruntarea supremă, care, era convins, avea să aducă victoria comunismului la scară planetară. STALINISM -> Leninism/marxism-leninism/stalinism STRATEGIE/TACTICĂ Teoretician al ei, Lenin* concepe acțiunea revoluționară ca un război de clasă între proletariat și burghezie, apoi între Partidul Bolșevic și toate celelalte forțe politice. El hrănește această viziune „militară” a luptei politice, și mai accentuată de războiul din 1914, cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS*, China*, Cuba* - față de modelul capitalist, american îndeosebi. Utopie și comunism, o istorie în paralel în grădinile Kremlinului, la Moscova, pe un monument înălțat în 1913 cu prilejul tricentenarului dinastiei Romanovilor, Lenin* ordonă, în 1918, gravarea numelor precursorilor comunismului: revoluționari, teoreticieni și utopiști; fiecare dintre ei, cu specificul său, este plasat într-un lung lanț istoric care duce la Revoluția din Octombrie*. Unele nume pot surprinde, cum e cel al catolicului Thomas Morus, fost lord cancelar al Angliei, canonizat în 1535
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concepție, întreprinderea are rolul unei simple “curele de transmisie” între cauză și efect. I.2. Modelele manageriale Simplificarea operată de teoria neoclasică în sensul identificării firmei cu proprietarii săi, iar a acestora din urmă cu managementul a fost criticată de teoreticienii moderni cu argumentul că nu firmele au obiective, ci oamenii, iar obiectivele acestora diferă în funcție de poziția ocupată în raport cu întreprinderea. Teoriile manageriale se ocupă de comportamentul a două tipuri de agenți considerați privilegiați: acționarii și managerii. În legătură cu raporturile dintre aceste două
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
formă de U a costurilor cunoscută în economie; 2. riscul erorilor de decizie și al rigidității administrative, mai ales în firmele mari; 3. necesitatea acordării unor avantaje tot mai importante managerilor de vârf pentru a-i menține atașați de firmă. Teoreticienii costurilor tranzacționale definesc o dimensiune optimă a întreprinderii, considerată ca fiind dimensiunea la care costul organizării unei tranzacții suplimentare în cadrul firmei este egal cu costul realizării unei tranzacții adiționale pe piață. Sau, citându-l pe Coase: “O firmă are un
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este alcătuită din următoarele subsisteme aflate în permanentă interacțiune: 1. subsistemul tehnic, format din tehnologie, utilaje și know-how; el definește procesul de producție și a fost privilegiat în mod deosebit de către managementul științific; 2. subsistemul psihosociologic, luat în considerare de teoreticienii comportamentului; se compune din indivizi, grupuri, comportamente, statuturi, roluri și definește ceea ce numim “climatul” întreprinderii; 3. subsistemul structural, cuprinzând modalitățile de repartizare și coordonare a sarcinilor, ierarhii și sisteme de comunicare; 4. subsistemul de obiective și valori; 5. subsistemul de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Ele văd creșterea firmei ca un proces ordonat și secvențial; trecerea prin toate stadiile este obligatorie (nu se poate sări peste etape). La întrebarea "câte stadii de creștere sunt?" există mai multe răspunsuri, după cum cei care răspund sunt istorici sau teoreticieni. Astfel, istoricii întreprinderii (ca, de exemplu, Alfred Chandler) disting trei mari faze de evoluție: • faza I: organizație simplă. Întreprinderea stăpânește o singură funcție, în general funcția de producție, într-un singur domeniu. • faza a II-a: organizare funcțională. Ca urmare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
activități sau se lansează în noi tipuri de producție. Acest stagiu este asociat în general unei strategii de diversificare. Firma poate adopta o structură divizională pe produs sau pe regiune. Dintre modelele de ciclu de viață al întreprinderii propuse de teoreticieni îl vom prezenta aici pe cel mai cunoscut, elaborat de L. E. Greiner, precum și un model mai nou, elaborat de S. H. Hanks în 1993. Modelul lui Greiner descrie cinci faze caracterizate fiecare printr-un tip de organizare și un
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
fost un eșec, și din această experiență am dezvoltat categoriile teoretice pentru a demonstra că era predestinat eșecului. Îmi amintesc însă foarte bine consensul prin care înțelegerea de la München a fost aprobată atunci când a fost încheiată, consens exprimat atât de teoreticienii și practicienii politicii externe, cât și de oamenii simpli. Acordul a fost privit ca un mare act de decizie, o concesie făcută unui potențial cuceritor de dragul păcii. E.H. Carr l-a interpretat în acest mod atunci și așa îl privește
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în afara celor care țin de puterea materială. Pe de o parte, există eroarea dublă de a confunda regulile morale pe care oamenii le respectă efectiv atât cu cele pe care pretind că le respectă, cât și cu cele pe care teoreticienii declară că ar trebui ca ei să le respecte. „Asupra nici unui subiect de interes uman, cu excepția teologiei”, spunea profesorul John Chipman Gray, „nu au existat atât de multe scrieri dezlânate și speculații nebuloase ca despre dreptul internațional”1. Același lucru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să le respecte. „Asupra nici unui subiect de interes uman, cu excepția teologiei”, spunea profesorul John Chipman Gray, „nu au existat atât de multe scrieri dezlânate și speculații nebuloase ca despre dreptul internațional”1. Același lucru trebuie spus și despre moralitatea internațională. Teoreticienii au propus precepte morale la care politicienii și diplomații ar trebui să se gândească serios pentru a face relațiile dintre națiuni mai pașnice și mai puțin anarhice, cum ar fi respectarea promisiunilor, încrederea, cu alte cuvinte, afacerile corecte, respectul pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și, mai ales, în ce moduri impune limitări asupra luptei pentru putere pe scena internațională. Dar cu greu există vreun concept în literatura modernă a chestiunilor internaționale care să fi fost folosit în ultimele patru decenii de către oamenii politici și teoreticieni cu o mai mare exuberanță și cu mai puțină precizie analitică decât conceptul de opinie publică internațională. Se presupunea că opinia publică internațională va fi fundamentul Ligii Națiunilor. Ea trebuia să fie factorul de impunere a Pactului Briand-Kellogg, a deciziilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dreptului internațional" Natura generală a dreptului internaționaltc "Natura generală a dreptului internațional" Același avertisment împotriva extremelor cu care am început discuția asupra moralității internaționale și opiniei publice internaționale trebuie să fie aplicat și discuției privind dreptul internațional. Tot mai mulți teoreticieni își exprimă opinia că nu există un asemenea lucru precum dreptul internațional. Tot mai puțini observatori susțin că dreptul internațional, dacă ar fi codificat în mod corespunzător și extins pentru a reglementa relațiile politice ale statelor, ar putea deveni prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
similare în ceea ce privește toate națiunile lumii. Dacă o asemenea sarcină chiar ar fi întreprinsă, rezultatele ei ar indica divergențe considerabile în legătură cu principiile generale, precum și cu regulile particulare. Compilațiile mondiale în ariile limitate ale dreptului internațional ilustrează această lipsă de armonie. Mulți teoreticieni vorbesc despre dreptul continental în opoziție cu dreptul internațional anglo-american, cu dreptul internațional al Americilor și concepul rus de drept internațional 6. Dacă luăm ca exemplu lățimea zonei apelor teritoriale - adică problema legată de cât de departe se întinde pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
părți, pozițiile trebuie menținute, iar abordarea de tipul concesiilor reciproce devine o slăbiciune pe care fiecare parte încearcă să o evite. În timp ce în trecut războiul era privit ca o continuare a diplomației (politicii) prin alte mijloace - conform definiției clasice a teoreticianului german al războiului von Clausewitz -, actualmente arta diplomației este transformată într-un subdomeniu al artei războiului. Cu alte cuvinte, trăim perioada Războiului Rece, când obiectivele de război sunt urmărite, momentan, cu mijloace nonviolente. Într-o asemenea situație, calitățile specifice diplomației
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un set de reguli ce stipulează modalitățile prin care statele ar trebui să coopereze și să concureze între ele6. Ele prescriu formele acceptabile de comportament al statului și interzic altele. Aceste reguli sunt negociate de state și implică, potrivit multor teoreticieni importanți, acceptarea reciprocă a unor reguli superioare, adică „standarde de comportament definite ca drepturi și obligații”7. Regulilor li se dă de obicei forma în cadrul unor acorduri internaționale și se concretizează în organizații cu personal și buget proprii 8. Deși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
discursul - modul cum gândim și vorbim despre politica internațională - sunt forțele motoare ale acțiunii statelor. Respinge fără drept de apel afirmația realistă conform căreia comportamentul statului este în mare parte o funcție a unei anumite structuri din lumea exterioară. Pentru teoreticienii critici, ideile modelează în mod fundamental lumea materială și, în consecință, modalitatea de a revoluționa politica internațională este schimbarea radicală a modului cum vorbesc și gândesc indivizii despre politica mondială. Intelectualii, mai ales teoreticienii critici, joacă un rol-cheie în proces
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anumite structuri din lumea exterioară. Pentru teoreticienii critici, ideile modelează în mod fundamental lumea materială și, în consecință, modalitatea de a revoluționa politica internațională este schimbarea radicală a modului cum vorbesc și gândesc indivizii despre politica mondială. Intelectualii, mai ales teoreticienii critici, joacă un rol-cheie în proces... Erori ale logicii de cauzalitate Există o greșeală fundamentală în raționamentul instituționalist liberal, chiar și atunci când este vorba despre chestiuni economice. Teoria este corectă în ceea ce privește faptul că trișatul poate fi un obstacol serios în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
societate globală”, în care statele să fie ghidate de „norme ale încrederii și împărtășirii”. Scopul lor este să arunce competiția de securitate și războiul la groapa de gunoi a istoriei și să creeze în loc un autentic „sistem de pace”58. Teoreticienii respectivi își iau foarte în serios ideile. De fapt, ei cred că discursul sau felul în care gândim și vorbim despre lume modelează în mare măsură practica. În mare, ideile sunt forța motrice a istoriei. Mai mult, ei recunosc că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de pildă, Jervis, 1998). Un efect al acestei treceri a statelor de la importanța observațională la cea definițională este argumentul, avansat atât de criticii realismului, cât și de neorealiști, că ceea ce se întâmplă în interiorul statelor nu contează pentru realiști. Dar puțini teoreticieni realiști (și puțini neorealiști importanți) susțin acest lucru. În teoria realistă, ceea ce se întâmplă în interiorul statelor determină măsura puterii sale și îi definește scopurile 1. Teoria realistă clasică este de fapt o teorie a primei imagini, motiv pentru care a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realistă, ceea ce se întâmplă în interiorul statelor determină măsura puterii sale și îi definește scopurile 1. Teoria realistă clasică este de fapt o teorie a primei imagini, motiv pentru care a fost criticată de Kenneth Waltz (1959, 1979). Încercări din partea unor teoreticieni ai relațiilor internaționale, precum Jeffrey Legro și Andrew Moravcsik (1999), de a diferenția teoria realistă de cea liberală susținând că prima este o teorie a celei de-a treia imagini a lui Kenneth Waltz, iar cealaltă combină teoriile primei și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum teoreticienii formaliști tratează preferințele. Pentru realiștii clasici, puterea este cel puțin parțial endogenă: nu este posibil să știm ce putere avem fără a ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști acceptă explicit faptul că puterea contează în relațiile internaționale. De exemplu, Wendt (1999, pp. 13-14) observă că, în măsura în care realismul se referă la putere, și el este realist. El și alți teoreticieni constructiviști se separă deseori de realiști din cauza convingerii că, în esență, teoria realistă privește politica ca având „o bază mai curând materială decât socială” (Wendt, 1999, pp. 13-14). Acuzația conține trei elemente. Că teoria realistă: 1) pune accentul pe capacitățile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]