5,751 matches
-
central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că se confruntă cu o apariție supranaturală, mai precis, cu stafia vindicativă a fratelui său, popa Iancu, alias conducătorul unei vestite bande de tâlhari ucigași. În proza exemplificând teroarea de frontieră (precum se întâmplă la Caragiale, în literatura română, sau la Henry James ori la Joseph Sheridan Le Fanu în cea universală), fantomele reprezintă acele prezențe dintr-un spațiu negociat cu abilitate atât de coordonatele realului, cât și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Iancu în persoana unuia dintre musafiri este însoțită de manifestări evidente de nebunie, coroborate, la rândul lor, cu simptome de paralizie fizică. În această scenă, se găsește unul dintre cele mai pure, mai convingătoare și mai memorabile tablouri ale terorii din literatura autohtonă, care merită să fie citat integral fie și numai din rațiuni de expresivitate: "Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura făsă să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la caricatură. Există însă momente când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în centru acest spațiu liminal, dintre real și ireal, dintre verosimil și neverosimil, acest interval al fricțiunii pe care l-am numit terifiantul de frontieră. Am ezitat, astfel, mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
luminoase și obscure, creionând un subtil desen în alb-negru: "Erau enormi, și licărul ochilor li se aprindea și se stingea ca licuricii; smalțul cel alb al pământului le ședea de minune, îi prindea ca propriile lor blăni". Câinii sunt obiectivarea terorii protagonistei: "fiorul fricei, care i se prelinse lung și cutremurător de-a lungul șirei, semăna atât de bine cu fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cel mai neobișnuit este că notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului american Fritz Leiber) străbate practic fiecare filon al operei lui Mihăescu. Aceasta își găsește corespondentul, în literatura universală, în supranaturalul erotic al victorienei Mary Braddon 84, admirată, de pildă, de un Thackeray
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urmărit de furtuna omnipotentă după ce a pășit în Valea Vânturilor, locul secret din inima Tibetului, de unde vijeliile își plănuiesc distrugerile operate în lumea oamenilor. În cele din urmă, eroul primește o vizită, acasă, de la marele său inamic, deopotrivă sursă a terorii implacabile și a fascinației irezistibile. Devine inutil de adăugat că întâlnirea antropicului cu elementele este letală pentru cel dintâi. Prometeismul funciar al personalității autorului este punctat de Mihail Diaconescu: "Copleșit de existență, ridicându-se contra ei și năzuind s-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se ciocnesc. Conacul izolat din coasta Repedei este, prin arhitectura sa ciudată, mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare ale goticului, naratorul reiterează un topos al imaginarului terorii, extrem de util în accentuarea senzației de straniu, care precedă orice experiență ficțională a terifiantului 85. Calitatea desenului împrumută ceva din tușele maeștrilor americani, mai ales Hawthorne (The House of the Seven Gables) sau Poe (The Fall of the House of
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de teroare pentru tânărul Brumă. Animat de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că astfel își va catapulta fiul într-o cavernă onirică de orori, experimentabile, grație imaginației, inclusiv tactil: "Sub lupă, trupul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș albastru închis. În dreapta, se afla un dulap enorm, de stejar și el
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
peretele despărțitor se făcea tot mai largă (subl. în text)". O forță care vine din interior exercită presiune asupra ușii: Da. Ușa era împinsă pe dinăuntru! Ușa în dosul căreia se afla mortul! (subl. în text)". Costache este paralizat de teroare și hipnotizat de stranietatea reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Adevărată capodoperă a dansului macabru (pentru a relua o sintagmă făcută celebră de Stephen King în titlul cărții sale consacrate horror fiction-ului american și a rădăcinilor sale intelectuale), nuvela lui Philippide poate sta cu egal orgoliu alături de mari piese ale terorii din literatura universală. Avem, în Îmbrățișarea mortului, una dintre cele mai convingătoare instrumentări ale anxietății criminale, beneficiind, simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intelectuale), nuvela lui Philippide poate sta cu egal orgoliu alături de mari piese ale terorii din literatura universală. Avem, în Îmbrățișarea mortului, una dintre cele mai convingătoare instrumentări ale anxietății criminale, beneficiind, simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar, cel puțin în străinătate, adepții genului nu vor ezita să le sublinieze: fantasticul împrumută cotidianului umil un veșmânt al nefamiliarului, care este condiția sine qua non a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
orgoliu alături de mari piese ale terorii din literatura universală. Avem, în Îmbrățișarea mortului, una dintre cele mai convingătoare instrumentări ale anxietății criminale, beneficiind, simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar, cel puțin în străinătate, adepții genului nu vor ezita să le sublinieze: fantasticul împrumută cotidianului umil un veșmânt al nefamiliarului, care este condiția sine qua non a captării interesului cititorului, și îi excită acestuia din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altul, să rezolv, dacă pot, enigma" (1971: 13). Această poziție decisă constituie, dacă vreți, pandantul aproape perfect al confesiunii Virginiei Woolf cu privire la atitudinea adoptată de cititori în raport cu povestirile supranaturale cu fantome. Combinând aceste două atitudini, se poate afirma că proza terorii în accepțiunea sa supranaturală antrenează, pe de o parte, explorarea, în siajul unei Ann Radcliffe, a misterului cu care se confruntă eroul și, simultan, lectorul, iar pe de altă parte, îi permite ultimului să-și examineze cu luciditate anxietatea, chiar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
drept benign (miraculosul, feericul etc.). Această considerație, pe care mulți dintre noi ar accepta-o fără rezerve, este pusă sub semnul întrebării de Roger Caillois, care introduce în ecuație binomul fantastic-miraculos, afirmând că primul, în bloc, ar ține de registrul terorii, prin inserția violentă în universul familiar, în vreme ce ultimul rămâne cadrul tipic basmului, desfășurându-se în spațiul imaginar al feeriei infantile.87 Pe de altă parte, Matei Călinescu, mai prudent, se mulțumește să nuanțeze, fără a respinge însă viziunea lui Caillois
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
implică, virtual, o infinitate de sensuri. Astfel, cred că orice eludează definiția strictă a realului poate fi revendicat, în chip perfect justificat, de semele conceptului; așadar, fantasticul înglobează cu necesitate atât feericul, cât și scenariile SF. Prin opoziție cu acesta, teroarea narativă este limitată estetic la metamorfozele unei singure emoții dominante. Desigur, discuția inițiată de mine se poate prelungi, fără un câștig euristic semnificativ, practic ad libitum. Pentru a ilustra acest (extrem de seducător, s-o recunoaștem, iar, în anumite epoci literare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unei singure emoții dominante. Desigur, discuția inițiată de mine se poate prelungi, fără un câștig euristic semnificativ, practic ad libitum. Pentru a ilustra acest (extrem de seducător, s-o recunoaștem, iar, în anumite epoci literare, chiar privilegiat) model narativ, i.e. al terorii supranaturale, am selectat tot un număr de trei proze, semnate de Gala Galaction, de Cezar Petrescu și de Mircea Eliade. 2.4.1. Maleficul suicidar Moara lui Călifar de Gala Galaction Exceptând scenariul de teroare naturală propus în La Vulturi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
privilegiat) model narativ, i.e. al terorii supranaturale, am selectat tot un număr de trei proze, semnate de Gala Galaction, de Cezar Petrescu și de Mircea Eliade. 2.4.1. Maleficul suicidar Moara lui Călifar de Gala Galaction Exceptând scenariul de teroare naturală propus în La Vulturi!, Galaction servește exemplar proza de teroare supranaturală grație unei alte nuvele. Moara lui Călifar (1902), fiindcă despre aceasta este vorba, se evidențiază, în opinia Adrianei Niculiu, prin "folosirea temelor moderne a refulării în subconștient, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
număr de trei proze, semnate de Gala Galaction, de Cezar Petrescu și de Mircea Eliade. 2.4.1. Maleficul suicidar Moara lui Călifar de Gala Galaction Exceptând scenariul de teroare naturală propus în La Vulturi!, Galaction servește exemplar proza de teroare supranaturală grație unei alte nuvele. Moara lui Călifar (1902), fiindcă despre aceasta este vorba, se evidențiază, în opinia Adrianei Niculiu, prin "folosirea temelor moderne a refulării în subconștient, a discontinuității și a suprapunerii timpului în dimensiunile realului" (1971: 195). Și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
oficiale șablonizante, tipice realismului socialist. Aranka, știma lacurilor (1929, apărută în volumul de nuvele cu titlu omonim, publicat în 1930) se numără printre cele mai bune proze scurte ale lui Cezar Petrescu și reprezintă una dintre reușitele prozei autohtone a terorii. Parte dintr-un proiect recuperat, ulterior, sub titulatura "fantasticului interior", nuvela se detașează net de celelalte componente ale ciclului elaborat între 1925 și 1931. În legătură cu această fertilă etapă de creație din viața lui Cezar Petrescu, Ion Bălu notează că "prozatorul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
interior", nuvela se detașează net de celelalte componente ale ciclului elaborat între 1925 și 1931. În legătură cu această fertilă etapă de creație din viața lui Cezar Petrescu, Ion Bălu notează că "prozatorul imaginează cu voluptate o lume halucinantă, uneori plină de teroare (subl. mea), în care visul absurd se împletește cu fantasticul psihologic" (1972: 105) și plasează nuvela sub semnul neoromantismului. Există aici, fără îndoială, elemente de factură romantică, însă rădăcinile propriu-zise ale Arankăi pot fi detectate, în opinia mea, mai ales
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
termeni, "contemporanul lui Ford, al radiofoniei și al Ligii Națiunilor" (enumerație menită să alunge, ca un talisman al ironiei moderne, duhurile necurate). Ca atare, codurile de lectură se modifică și ele: lectorul se confruntă cu un text hibrid, în care teroarea genuină și ironia detașată alternează programatic. Într-un studiu publicat în 1848 și devenit, între timp, un clasic al analizei aparițiilor supranaturale, atât din punctul de vedere al accesibilității, cât și din cel al copleșitorului număr de "cazuri" certificate, Night
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de Tokay lăsat de slugi pe birou, eroul descoperă că portretul Arankăi îi surâde, misterios-giocondic, de pe murii înalți. Ca într-un scenariu de atmosferă din proza englezească timpurie, un abur se adună din vaporii apelor negre de afară, inundând încăperea. Teroarea poate înflori la adăpostul întunericului: "ochii portretului scânteiau fosforic, ca ochii de topaz ai felinelor, în tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]