206,418 matches
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi trece viața-n vis sau amintire. Alături mie îngerii mari cresc, Dar nu mai știu ce gînd să-mi ocrotească. Li-e moale-aoreola
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi trece viața-n vis sau amintire. Alături mie îngerii mari cresc, Dar nu mai știu ce gînd să-mi ocrotească. Li-e moale-aoreola, obosiți și ei De-atîta drum. Și
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
poate că voi mai avea timp să le uit ca pe niște arse bețe de chibrit Atâtea zile aleargă pe străzi cu una din ele mă voi duce odată ceva mai departe decât obișnuiam când zoream spre atâtea întâlniri neizbutite tot ce-am făcut înadins nu mi-a ieșit tot ce nu mi-am propus îmi scălda întreaga ființă într-o lumină prietenoasă bucuria copacilor când treceam pe străzile în care investisem speranțe o aversă fugară gazonul brusc plin de melci
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
Vasile Dan deasupra ta, pe capul tău stă același om de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale se distrug reciproc între ele se află tezaurul și ceasul care anunță trezirea de obiciei la aceeași oră relația tiranilor cu cei în jur e tot mai bună din cauze greu de explicat peste cîțiva ani sunt nenumărate standarde pentru aceasta absențele în textele sacre apar spre seară o singură bătaie de aripă și maturitatea poate sfîrși revoltații din piața publică nu știu că există limbi
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
lux trec vîjiind pe lîngă el, din toate părțile. Muto!, îmi spune mama printre două fumuri de țigară și-o gură de cafea. Muto! Că taică-tu și că bunică-tu! Muto! Ba nu, îi răspund eu. Doar că bunicul. Tot aia, îmi spune ea, pornită pe mine. Unde sînt vorbele tale? Ce-ai făcut cu ele? Le-am înghițit. Nu chiar pe toate, pe alea tocite le-am lăsat. Le-am înghițit și le țin în burtă mea. Dar să
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
am lăsat. Le-am înghițit și le țin în burtă mea. Dar să nu-ți fie milă de ele. Sînt păsări cu zece rînduri de dinți și aripi zimțate, de oțel. Să nu-ți fie milă de ele, că drumul tot nu le dau!
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu. Azi cînd veneam spre casă golit de viață am auzit sîngele cum striga la mine - bătrîne, să fie atît de greu să ții omul pe picioare? Sînge înalt de doi metri și tot mai vrea să crească. Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoțel de catîr orb în tîmpla dreaptă, norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înțeleg (poeții slabi sînt lacomi?), parcă mi-ar cere să mă opresc atunci
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
Nu mai coboară. Rămâne În istorii. Un motor Ce se pune în mișcare înghițind Lemne, Explică privirilor Viteza luminii, Teleportările, Gândirea roboților. Noi nu avem de ce să urcăm Cu metroul; Mergem la pas De la muzeu la muzeu. Admirăm oceanele Expuse, Tot albastrul, Fiecare planetă... Dispariția din context Dispariția Din context A domnițelor S-a dovedit a fi O pură întâmplare. După un dans nebun, Venise furtuna; Clopotele au bătut a prăpăd, Apoi fulgerele s-au îndepărtat. Muzica era La fel de zgomotoasă... Domnițele
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Emil Brumaru Începe anul. Ți-am tot scris sonete De laudă, neștiutor și pur De cît de trist se scurg și pe-ndelete Clipele dulci prin pîlnii mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ți pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un turn Un steag de
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]
-
-s... Uite, văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
și m-am gândit că portbagajul e plin cu nitroglicerină. - Am fost abandonați, și nici luna nu o să se mai arate pentru multă vreme. Poem lui Gabriel Daliș se va vedea cu timpul - nasul, bărbia, pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că peretele nu se dă la o parte că nu îți cere și el ceva că nu te izbește în față rânjind până să rămână doar
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Teodor Dună mori liniștit mori liniștit zile în șir și nimeni nu află. mergi și strada coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și pentru ca totul să fie foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți așeza la loc fruntea pe care zidurile temniței au desenat ploi abia întoarse de pe cîmpul de luptă. Estivală Sumedenie de gîze pe-obrazul Soarelui și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
dincolo Cei care vin de dincolo aduc cu ei secunde. Nu vă apropiați, nu clătinați bărcile de unde. De dincolo, deja, au venit clipe Și au trecut odată cu fumul din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după Floarea ofilită sub timpul din lupă. Mai mare se face durerea pe bancă, Bătrâna se pierde în pulbere, parcă, Cuvântul și el mai mult se mâhnește Sub tăcerea
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care și l-a scos de pe cap. Și și-a rătăcit, prin aer, zulufii. Și i-a răsfirat. Este un bariș roș-albastru. Bariș spunem noi, aici, în Moldova. Și tot la fel de bine, dacă ar fi o bucată de sine stătătoare, s-ar putea intitula BARIȘUL ROȘU. Bariș vine din rusește. Înseamnă ceva ca baticul. Îi stă bine cu bariș roșu. Da, Olgăi îi stă bine cu batic roșu. E un
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]