9,719 matches
-
, Ion (pseudonim al lui Ioan Eugen Iovanache; 17. IV.1895, Giurgiu - 6.VII.1964, București), poet, prozator, gazetar și traducător. Este fiul Olimpiei (n. Vlahopol) și al lui Alexandru Iovanache. Mama, născută la Constantinopol, are ascendență grecească (lucru trecut sub tăcere de scriitor, care se străduia să-și reconstruiască un arbore genealogic exclusiv românesc); profesoară de elină cu studii la
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
sfârșitul războiului și instalarea regimului comunist își încheie și cariera de gazetar. Suspendat în 1945 din presă, se retrage din viața publică; reușește totuși să desfășoare, în paralel cu cizelarea propriilor versuri și definitivarea romanului Lunatecii, o rodnică activitate de traducător, dând unele din cele mai inspirate versiuni românești ale pieselor lui William Shakespeare (Macbeth, Othello, Hamlet ș.a.) și ale povestirilor lui Edgar Allan Poe. Semnele poziției estetice reformatoare a lui V. se întrevăd la scurtă vreme după ce în 1912, în
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ZĂRNESCU, Narcis (11.XI.1948, Cîmpulung), eseist și traducător. Este fiul Elenei Zărnescu (n. Theodorescu), profesoară, și al lui Stelian Zărnescu, economist. Urmează cursul primar și liceal la Câmpulung și Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția limba și literatura franceză (1967-1971). Va fi asistent la Institutul
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
și al lui Ioan Zehan, ofițer. Urmează la Cluj liceul (1951-1954) și Facultatea de Filologie, secția engleză-română (1957-1962), luându-și licența în 1968. Profesor în comuna Urmeniș, județul Maramureș (1962-1963), vine la Cluj, unde se angajează funcționar, din 1965 ca traducător la filiala Bibliotecii Academiei, iar în 1970 redactor la Editura Dacia. În 1972 își dă demisia și de atunci este scriitor liber-profesionist. Debutează în 1966 cu proză la „Povestea vorbei” (supliment al revistei „Ramuri”), iar editorial cu volumul de nuvele
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
VULPESCU, Romulus (5.IV.1933, Oradea), poet, prozator, traducător, editor și publicist. Este fiul Elenei (n. Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier; este căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu. A urmat la București școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), frecventând clasele X-XI la
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
parabole sunt însă deseori grave. Individul este prins într-o rețea de posibile pericole, iar formele ciudate în care se exprimă acestea nu fac decât să avertizeze asupra gravității lor. Traducerile lui V. sunt considerate unanim excepționale. Remarcabilă este capacitatea traducătorului (dublat în permanență de scriitor și de filolog) de a păstra esența operei, adaptând-o cu har la spiritul și chiar la atmosfera românească. Lexicul lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
, C. D. (pseudonim al lui Constantin Dimoftache; 13.IV.1935, Burdusaci, j. Bacău), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei Dimoftache (n. Țarălungă), învățătoare, și al lui Nicolae Dimoftache, preot. Urmează Liceul„Gheorghe Roșca Codreanu” la Bârlad, absolvit în 1952, și Facultatea de Medicină la București (1953-1959). Medic la Hunedoara și la Mangalia, devine asistent (1965) la
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
Coșbuc, Ștefan Petică, Perpessicius sau familia de cărturari Tzigara-Samurcaș - modalități de abordare ce vor defini și eseurile din următoarele volume, Gaură-n cer (1997) și Amar de vreme (2001). Cel mai însemnat merit al lui Z. este însă efortul de traducător care a făcut accesibile cititorului român, în transpuneri elegante și inspirate, sonetele lui Michelangelo (Premiul de Carte și Medalia de Aur la Edinburgh, 1965; Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1975), versurile celor mai reprezentativi poeți italieni din Evul Mediu și
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
, Ioan (a doua jumătate a sec. XVII), cărturar, traducător. Protejat de principele Mihail Apáfi, preotul calvin Zoba, originar din Vințu de Jos (în Alba), este făcut în 1664 nemeș, împreună cu fratele său Oprea. Protopop la biserica reformată din Sebeș (1682-1684) și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
Agiei (1831-1836). Rămas fără funcții (în 1847 se plângea lui Gheorghe Bibescu că era „horopsit”), se ocupă, la fel de zelos, de afacerile familiei, numeroase după trei căsnicii. Dintre copiii săi, mai cunoscuți au fost Ioan (Iancu) Fănuță, autor de versuri și traducător din Al. Dumas, și maiorul Atanasie Fănuță, o figură memorabilă pentru Constantin Bacalbașa. În 1848 Z.R. este alături de boieri de vază la tratativele purtate cu trimisul sultanului pentru restaurarea vechilor rânduieli. Prin activitatea sa publică el cunoscuse o serie
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
, Vlad (18.VI.1960, București), prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Polixeniei Djamo (n. Zografi), muzeograf, și al lui Nicolae Djamo, profesor. Absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” și al Facultății de Fizică a Universității din București în 1985, obține o bursă, dându-și doctoratul la Universitatea Paris XI (Orsay
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
ZAMFIRESCU, George Mihail (13.X.1898, București - 8.X.1939, București), dramaturg, prozator, publicist, poet și traducător. Este fiul Ralucăi (n. Costache) și al lui Petre Mihai, căruțaș. Z. (care la naștere se numea Gheorghe Petre Mihai) urmează școala primară și, până în clasa a VI-a, Liceul „Cantemir Vodă” din Capitală (1905-1916). Compune piese istorice și polițiste
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
ZARIFOPOL, Paul (30.XI.1874, Iași - 1.V.1934, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Elenei (n. Culianu) și al lui Paul Zarifopol, mare proprietar în Iași și în județul Roman. Pe linie paternă se înrudea cu poetul D. Anghel. Face clasele primare cu un preceptor, în familie, apoi continuă la
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Despre niște ciorapi rusești și șansele extremismului), dorința de hegemonie (De la Confucius la Karl Marx), spiritul cazon, asemănător cu al nazismului (Convertiri), denunță și ridiculizează nomenclatura, înalții funcționari cu figuri sumbre, paznici ai unui „regim pur polițienesc” (Aristocrațime sovietică). Ca traducător, selectează în volumul Vedenii texte din literatura fantastică scrisă de Prosper Mérimée, Henri de Régnier, Villiers de l’Isle-Adam, Marcel Schwob, H. G. Wells, Gustav Meyrink, Hanns Heinz Ewers, Karl Hans Strobl. Inteligență disociativă, neafiliată, desăvârșit autonomă, pasiune intelectuală, pentru care
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
a Napoli, Napoli, 1933; Șerban Cioculescu, Un poet neoclasic: Duiliu Zamfirescu, RFR, 1934, 8; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 327-338, II, 168-170; Perpessicius, Opere, VII, 59-66; Mariana Rarincescu, Duiliu Zamfirescu și Italia, București, 1934; Constantin N. Stănescu, Duiliu Zamfirescu, traducător din italienește, SI, 1935; Șerban Cioculescu, O față nouă a lui Duiliu Zamfirescu, RFR, 1936, 8; Emanoil Bucuța, Scrieri, II, îngr. Lucia Borș-Bucuța și Violeta Mihăilă, București, 1977, 346-353; Călinescu, Ulysse, 334-339; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 330-331; E. Lovinescu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
, Nicolae (24.II.1751, Mehadia, j. Caraș- Severin - 6.I.1833, Mehadia, j. Caraș-Severin), istoriograf și traducător. Este al doilea din cei cinci copii ai Varvarei și ai preotului ortodox Athanasie Stoica din Hațeg, refugiat în Banat din cauza persecuțiilor religioase. Trimis, după învățătura elementară de la Mehadia, la Timișoara, frecventează succesiv, între 1763 și 1769, trei școli: sârbească
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
se află nume importante în domeniul italienisticii, lingvisticii romanice, literaturii universale și comparate : Al. Ciorănescu (Teatrul lui Metastasio în România, Machiavel et Saint-Barthélemy), Mariana Rarincescu (Duiliu Zamfirescu și Italia), Nina Façon (Benedetto Croce în cultura română), Dan Simonescu (Cesar Bolliac, traducător din Ariosto), Alexandrina Mititelu (Leopardi în critica și literatura română), Tatiana Slama (Între Petrarca și Ronsard), C. H. Niculescu (Giovanni Papini în România), Iosif E. Naghiu (Traducerile din „Stabat Mater” în românește, Limba română în colegiile teologice din Roma, Cărți
STUDII ITALIENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289991_a_291320]
-
, Constantin (22.II.1905, Craiova - 10.XI.1977, București), prozator și traducător. Potrivit lui Marin Preda, în 1948 S. era redactor la Editura Cartea Românească. Ar fi avut o oarecare activitate publicistică anterioară anilor celui de-al doilea război mondial. În 1946 îi apare romanul Zbucium, iar după 1955 se manifestă ca un
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Preda, în 1948 S. era redactor la Editura Cartea Românească. Ar fi avut o oarecare activitate publicistică anterioară anilor celui de-al doilea război mondial. În 1946 îi apare romanul Zbucium, iar după 1955 se manifestă ca un foarte productiv traducător. Romanul Zbucium, producție mai mult decât modestă, a fost, într-un fel, „victima” contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
, Mihail (pseudonim al lui Mihail Stețcu; 30.X.1901, Galbeni, j. Bacău - 1.IV.1978, București), publicist, istoric literar, prozator, poet și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Goga) și al lui Grigore Stețcu, funcționar. Face liceul la Român. A început Facultatea de Litere la București, fără să iși termine studiile. Lucrează că funcționar la Direcția Generală a PTT. Debutează cu versuri în 1919
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
, Valentin (pseudonim al lui Gavril Popp; 13.XI.1907, Hotoan, j. Satu Mare - 26.III.1984, București), poet și traducător. Învață în satul natal, apoi urmează ciclul secundar la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, dar în 1925 optează pentru Școala de Poduri și Șosele din Cluj. În 1927-1928 este salariat al municipalității Clujului, într-o funcție obscură. Face parte din
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
, Mihail (2.X.1841, Tiur, j. Alba - 16.VII.1918, Râmnicu Vâlcea), estetician și traducător. Fiu de țărani, S. a urmat liceul la Blaj, apoi Academia de Drept din Sibiu, ca bursier al Astrei, al cărei membru devenise din 1867 și căreia îi va dona o bună parte din manuscrisele sale. Își întrerupe studiile după
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
Anghelescu, Venera Antonescu, Virgil Nemoianu (Orientări inovatoare în cercetarea literară din Anglia și Statele Unite), Dieter Fuhrman, Al. Cizek, Mircea Anghelescu, Marcel Saraș, Leon Levițchi, Angela Ion, Simina Noica, Anca Giurescu, Mihail Spăriosu (care debutează aici în 1969), Virgil Tempeanu (Vechi traducători ai poeziei românești), Al. Dimitriu-Păușești (Personalitatea poetica a lui René Char), Rodica Mihăilă, Sorina Bercescu, Ileana Cantuniari, Ovidiu Papadima (Al. Macedonski și simbolismul francez), Zamfira Popescu (Tragedia absenței - García Lorca și Lucian Blaga), Smaranda Bratu, Mihail Nasta (Mimesis că tensiune
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
preocupări diverse de teorie și istorie literară: D. Popovici, Primele manifestări de teorie literară în cultura română, Ion Breazu, Temeiurile populare ale literaturii române în Transilvania, Olimpiu Boitoș, O teorie a romanului datorată lui Ion Ghica, I. Verbină, Simeon Marcovici, traducător și teoretician al problemelor sociale și literare, relevă importanța folclorului ca sursă de inspirație pentru literatura cultă (I. Breazu, Izvorul folcloric al baladei „Crăiasa zânelor” de Coșbuc) sau evocă atmosfera și condițiile în care au apărut și s-au dezvoltat
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
în Transilvania). Altă categorie de studii și articole examinează raporturile literaturii române cu literaturile străine, fiind vorba fie de traduceri (I. Verbină, O dare de seamă germană despre traducerile lui Iordache Slătineanu, N. Lascu, Vasile Aaron și Ovidiu, Alecu Beldiman, traducător al „Odiseei”, Petre Grimm, Cele dintâi traduceri englezești din literatura românească, Umberto Cianciòlo, Per una traduzione di Eminescu, I. Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal), fie de imitații, adaptări, motive preluate din alte literaturi (D. Popovici, Pope și Conachi, „Buchetiera
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]