3,599 matches
-
nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte, Noapte bună, căpitane, poate ne mai vedem, Noapte bună, domnule președinte, Ați observat că nu v-am întrebat dacă ați votat în alb, Am observat, da, domnule președinte. Mașina demară cu mare viteză. Căpitanul își duse mâinile la față. Transpirația i se scurgea de pe frunte. Luminile începură să se stingă când ultimul camion al armatei și ultima furgonetă a poliției ieșiră din oraș. Unul după altul, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, dispărură treptat cele șapte brațe ale stelei, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod sigur, foarte cunoscut. Era Înalt - pe puțin 1, 95 m - iar părul său blond era lipit de cap din cauza transpirației. Avea fața stropită cu noroi din timpul meciului, ceea ce nu făcea decât să intensifice culoarea albastră a ochilor săi și să facă să-i pară și mai albi dinții când zâmbea. Nu e de mirare că nu apare pe Google
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a fost cea mai rea dintre toate zilele, unul dintre momentele acelea aproape nerespirabile, când New Yorkul devine un avanpost al junglei ecuatoriale, cel mai fierbinte și mai mizerabil loc de pe pământ. Fiecare mișcare îți acoperea trupul cu șiroaie de transpirație. Probabil vremea a fost de vină pentru numărul mic al celor prezenți. Amicii din Manhattan ai lui Harry preferaseră să rămână acasă, în apartamentele lor cu aer condiționat, de aceea, rândurile noastre s-au redus la câțiva loialiști din cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poate că știrile despre România nu te interesau... La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta, în ianuarie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei. Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație. Nici vorbă de galanterii. Singura aristocrație viabilă este cea a spiritului. Revelațiile propulsează ideile spre capodoperă. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Basmul conservă răsăritul aspirațiilor umane. Idealul săracului este hedonismul. Nici un ideal nu e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc secolul. Sau chiar mileniul. Eternitatea își adună polenul din florile efemerului. Talent au caligrafii. Geniile scriu aproape indescifrabil. Iluzia gloriei a stors mai multă transpirație decât transformarea munților în piramide. Furtuna este starea meteorologică normală a geniului. Fără picătura de nebunie, geniul rămâne în scutecele talentului. Oricât s-ar strădui, geniul este imun la vulgaritate. Își declară unii geniul cu mult înainte de a ajunge la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai divin instrument muzical rămâne tot trupul femeii îndrăgostite. Dragostea - alt cui în coasta perisabilității. O femeie îndrăgostită vede și în Quasimodo un Făt Frumos. Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Unii nu rămân din dragoste decât cu transpirația. Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelație de luceferi. Sunt bărbați care își scutură femeia ca pe un pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului. Unele femei sunt ca ceapa. Când încep să se dezbrace
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde numai destinul Noi doar simulăm. Dozajul chimic al creierului face ca unii să se nască genii, iar alții imbecili. Ghinionul este un colaborator malefic al destinului. Norocul este intersecția în care transpirația se întâlnește cu șansa. Șansa noastră e că, deocamdată, Dumnezeu nu-și prea pune mintea cu noi. În materie de destin, contează ce visezi, dar și în ce calci. Într-un naufragiu, nu toți care prind bărci de salvare sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă au fir direct cu Dumnezeu. Nu mai există mari creatori de artă. Pentru că se fărâmițează unul pe altul. Sunt puternice culturile fixate în sinteze. Întotdeauna, nonvalorile și oportuniștii au burdușit arta cu politică. În artă, orice spontaneitate miroase a transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor poate brăzda milenii. Adevărata artă e transpirație, nu parfum. Poezia evoluează uneori de la tensiune semantică spre aberații lexicale. Poeții originali pun ouă în cuiburi străine, iar cei mărunți mitraliază cucuvele. Trăiești ca să scrii, ori scrii ca să trăiești ? Accesul la cultură depinde de dorința maselor de a se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
despre poezie. Când l - am terminat, uitasem totul. Șansa artei de a se ține de om e să ne - o plantăm în ADN. Arta oferă stări de spirit, nu răspunsuri. În arta modernă se poate vorbi despre un transfer de transpirație. De la autor spre consumator. Nici arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. Postmodernismul învelește arta în staniolul divertismentului. Jurnalul este o încercare de ordonare retroactivă a vieții. Toate privighetorile sunt talentate. Poeții - numai unii. În artă, complimentele se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu care a început să-și șteargă transpirația de pe frunte și de pe piept, apoi continuă să-și descarce sufletul. Mi-a spus el când încă trăia: "Și tu și eu l-am moștenit de la părinți. Trebuie să-l dăm copiilor mai departe, să nu ceară pomană de la alții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pot să te ajut cu nimic...". Toată iarna și primăvara am adunat câțiva bănișori pentru București, pentru avocat. Degeaba... Făcu un semn a lehamite și tăcu. Bidaru profită de tăcere, scoase țigările și chibriturile din buzunarul de la bluza udă de transpirație și ieși în coridor. Mâncase ceva, acum avea chef să fumeze. Se apropie Râmnicu-Sărat. * * * După ce au trecut câteva trenuri din sens opus și după ce și-a făcut alimentarea cu apă, totul însumând cincisprezece douăzeci de minute cel mult, timp în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fluid în curând se va revărsa peste călători. Cu ferestrele închise, în interiorul vagonului, nădușeala creștea simțitor. Fiecare călător emana un fel de electricitate aproape vizibilă ce se plimba nestingherită prin toate ungherele și care se lipea de organismul călătorilor odată cu transpirația. Probabil, un întrerupător ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică sau chiar o explozie în lanț. Din toți cei opt ocupanți ai compartimentului, cel mai puțin îngrijorat era tot Florin. Deși încă mic, se uita și el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a avut influență și asupra celorlalți călători. Ei au devenit mai veseli și mai vioi. Nașterea unui copil bine dispune și pe cei mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători. Ceilalți erau mai dezavantajați. Nemișcați pe locurile lor, suportau cu stoicism consecințele nefaste și ale căldurii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Curios fenomen", își zise dialogând cu propria-i persoană. "S-a schimbat anotimpul văzând cu ochii. Am intrat în magazin toamna și am ieșit iarna". Într-adevăr, ieșit în stradă, cu cămașa umedă din cauza căldurii din interior și a propriei transpirații, avea impresia că se transferase dintr-o baie de aburi, direct într-o peșteră printre stalactite și stalagmite adică, în timp ce mase de aer rece îl împroșcau din toate direcțiile, fulgii, din cauza frigului excesiv, după ce călătoreau un anumit interval de timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare, adică a fetei care apărea veșnic cu hărți de transpirație la subsiori, și cu toate ocheadele cu care mă provoca zi de zi, pe mine tot Iozefina mă fascina la nebunie. Întâlnirile în bibliotecă, ore în șir, zi la zi, pentru dactilografierea piesei, mă familiarizaseră într-atât cu felul ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zis, puternic dialog. Seara, acasă, înainte de a revizui sceneta și de a o pune la patru ace, Gerard încercă să pună pe hârtie, cu un ochi imparțial, convorbirea în surdină fără secrete, încercând să retrăiască emoțiile care-i udaseră de transpirație, palmele. Părea că-i auzea din nou, a mia oară, vocea puțin răgușită: Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, întro altă viață, au fost androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă capabilă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de miere, dar pe mai departe, pe fond fals, zise: Iozefina, te rog termină totuși cu prostiile! Tu îmi ordoni mie să termin cu prostiile, când tu însuți te dai în bărci cu gălbejita aia de supervizoare care pute a transpirație? - făcu Iozefina pe un ton definitiv ridicat, parcă fără intenția de a-l mai coborî vreodată, apoi rosti vorbele când cu o ușoară solemnitate, când în răspăr-Mi-ar fi și rușine. Nu mă priviți așa, domnilor. Spune, iubite soț
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar de ani de zile. S-a scărpinat cu unghiile și a căutat o piatră plată și poroasă cu care s-a frecat pe corp, văzând cum îi rămâneau pe piele pete mai albe pe măsură ce se desprindea crusta de pământ, transpirație și praf, iar apa curgea albastră, aproape indigo, la picioarele lui, căci vopseaua grosolană a hainelor sale impregnase cu timpul fiecare centimetru al corpului său. Două ore lungi a rămas sub ploaie, fericit și tremurând, luptând cu el însuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa era ordinul. Un ordin foarte strict. Tânărul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
forțele, să se liniștească și să murmure: — Ai apă? Celălalt negă, continuând să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum poți suporta căldura asta? Sunt obișnuit. Ai venit să-mi vorbești de vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au luat soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că i se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna: — Soldații? repetă neîncrezător. Imposibil! Nu, nu e posibil... Aș fi știut - își șterse ochelarii cu o batistă pe care o scoase tremurând din buzunarul din spate al pantalonilor și îl privi pe Gacel în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se opreau când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]