3,617 matches
-
mai departe. Fie ce-o fi! Dacă pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de aici cu un ceas care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un trecător binevoitor mă lămurește că, după primul stop (care se vede în zare), dacă o iau la dreapta, găsesc o ceasornicărie. Alerg pe strada indicată și, fericit, găsesc, într-adevăr, ceasornicăria. Dar ceasornicarul îmi spune sec: "Noi nu ținem baterii. Dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ești entuziast, pentru că înțelegi că dușmanul oștirilor dușmanilor tăi nu este neapărat prietenul tău și același prăpăd crud îl poate zvârli oricând și asupra ta, și asupra dragostei tale. vitrina s-a produs un cutremur în vitrina ființei mele toți trecătorii se îngrămădesc să privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete de sticlă sau mori de vânt ale părerilor de rău. s-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că nu va fi în stare să o facă fericită. În seara aceea teribilă m-am îndepărtat încet de casa ei, am trăit intens fiecare pas făcut, mi-am întors ochii de mai multe ori, am privit pe cei câțiva trecători și luna turburătoare, la colțul străzii am întîrziat mai mult, și numai după aceea am pornit definitiv, tragic, ca și cum aș fi venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se întindeau pe mai mult de o sută de metri la răsărit și la apus și pe douăzeci de metri de la miazănoapte la miazăzi. Șanțul avea peste patru metri lățime și era mai adânc decât se obișnuia pentru un templu. Trecătorii puteau privi în sus la acoperișurile templului principal și ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, dar, de-afară, nu se vedea aproape nimic. Numai vestitul salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi ajunseseră deja la Yamazaki. — Aleargă prea repede, chiar și pentru asta, își spuneau unii, bănuitori. Imediat după ce intrară în satul Yamazaki, oamenii lui Ukon închiseră toate porțile de intrare în localitate și începură să-i intercepteze chiar și pe trecătorii de pe drumurile lăturalnice din regiune. Unitatea lui Nakagawa, care venea în urma lor, întâlni aceste baraje și, dintr-o dată, motivul grabei lui Ukon fu înțeles de toată lumea: nu suporta să fie în a doua linie de atac. Sebei abandonă acea poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moralul ridicat. Posibilul deznodământ era clar încă dinainte de a începe lupta. Soarele strălucea în înaltul cerului. Era aproape de Ora Dragonului. Se luptaseră pe malul lacului Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se în zona Moyama și a Trecătorii Sokkai. Acolo, aveau tabăra Maeda Inuchiyo și fiul său, cu drapelele fluturând pașnic. Foarte pașnic. Așezat pe taburetul său de campanie, Inuchiyo observase calm împușcăturile și scânteile care se răspândiseră peste Shizugatake, Oiwa și Shimizudani, începând din zorii zilei. Inuchiyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
l-a văzut vreodată scoțând din ea vreun manual, vreun carnet sau măcar vreo foaie de hârtie. Domnul Panciu n-are nevoie de însemnări. La fiecare lecție el improvizează... Băieții continuă să se furișeze pe după trunchiuri de copac stârnind protestele trecătorilor peste care se întâmplă să dea în goana lor nebunească în zig-zag. Și acum? întreabă tot prin gesturi Curelaru. Ne ținem după el! îi răspunde Chițu printr-un gest hotărât. Nu-l slăbim din ochi! Domnul Panciu traversează strada aproape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dat, acasă. Și nici eu nu făceam mare lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru oamenii ca el, un soi de Vaginele Anonime. Bull nu le observa pe curve, dar ele îl observau pe el. Îmbrăcate cu fuste roz microscopice și urcate pe tocuri de PVC, îndurau frigul și evaluau valoarea comercială a tuturor trecătorilor de sex masculin. Bull arăta ca un potențial John. În definitiv, lacrimile sale puteau să fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea evenimentului. Ramona îl reperase pe Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luptă cu Sacripant, Bradamanta își continuă drumul prin pădure în nădejdea de a-l afla pe Rogero și a sosit în cele din urmă la malul unei ape frumoase. Această apă străbătea o livadă întinsă. Pomi bătrâni o umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la castelul de pe vârful muntelui, unde Rogero e ținut prizonier. Nu te voi părăsi mai înainte de a te fi condus până la pădurea aceea. În dimineața următoare, Melissa a călăuzit-o pe Bradamanta printre stânci și prăpăstii, peste torente repezi și trecători înguste, sfătuind-o ce să facă pentru a duce planurile la bun sfârșit. Numai că în castel nu se poate pătrunde cu forța, iar calul acela înaripat îți va zădărnici orice încercare, dar trebuie să știi că vrăjitorul are un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fața ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în stilul lui. Figurile trecătorilor alunecau într-o parte în timp ce mă strecuram în taxi. * Și toate astea fără prea mult stres. Stres! Cum pot oamenii să-l suporte? Cum m-am sculat a doua zi dis-de-dimineață, m-am întins după Delicacy, acesta fiind cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace în starea asta. Cât de mult vrea să se mai afunde în mizerie. Afară, ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte cât mai firesc, fără ca ei să-și dea măcar seama sau fără să le pese prea mult de așa ceva. Numai așa își vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
iubitei; nici ea nu a dormit, s-a gândit la Vânător. Ar fi vrut să plece cu el. De când primise ultima scrisoare de la Tim, Donna Iulia nu prea mai fusese văzută prin târg. Dintr-un jilț așezat lângă fereastră, privea trecătorii. Aștepta să treacă Vânătorul de lupi albi. În dimineața aceea nu îl zărise, mai era puțin și venea amiaza. S-a înfășurat într-un cojoc și a ieșit pe stradă. Spre capătul târgului se zărea lume. A pornit într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu cealaltă își flutura pălăria din fetru. Întreg târgul ieșise să-l salute! Au trecut două săptămâni; vremea s-a schimbat, ploua și era frig; într-o noapte a nins. Donna Iulia nu s-a speriat, aștepta: mai era puțin. Trecătorii o salutau. Unii șușoteau. Donna Iulia îi privea cu coada ochiului. J’y suis, j’y reste! Și-a amintit: un mareșal strigase așa. De-ar fi fost văzută trecând pe Strada Mare, purtată de Tim în mașina cea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un turn în ogradă. Înalt de vrea cinci metri, gros cât l-ar cuprinde trei bărbați... Când construcția a fost gata, în vârf, pe o mică platformă, a fixat ceasul. Singur l-a ridicat până acolo, de s-au minunat trecătorii cum de are atâta putere și curaj. Mare - aproape cât o roată de trăsură -, protejat de o cutie de sticlă, era, în sfârșit, înfățișat lumii! Era un ceas frumos, e drept, dar nu nemaipomenit. În orășel, în afara celui de la Primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu chibriturile. Cu greu a fost potolit prăpădul, spre seară; au ars și câteva case. Ceasornicarul, în acest răstimp, ieșise, de vreo două ori, doar până în ușa atelierului. De acolo văzuse fumul și flăcările; amănunte aflase, fără să întrebe, de la trecătorii guralivi. Nu era bucuros. Nici trist. Pe fața lui cu greu deslușise cineva vreun semn; și ochii păreau de pește; vii sau morți, totuna... Era, poate, nițel uimit: chiar izbutise, cu adevărat, să facă un astfel de ceas? La vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-se armonică și catapultarea mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam lateral, ce a rămas ca prin minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător aflați în preajmă... Când Poliția a derulat finalul fiecărei pelicule cu încetinitorul, s-a văzut că imaginile erau de o calitate excepțională, opera unor adevărați profesioniști, fapt ce a ușurat, destul de mult, elucidarea celor petrecute. Cercetându-se automobilul avariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
salută păstrând o aparentă distanță, dar urmărea, de fiecare dată, cu coada ochilor, reacția produsă. La rândul ei, Ina părea a nu-l observa, fapt pentru care nu-l învrednicea cu o privire directă și-l trata ca pe orice trecător. Dacă însă Alex făcea în așa fel încât să se afle postat în fața ei, îi răspundea la salut cu o răceală vizibilă, ca mai apoi, să-și vadă de ale ei. De fiecare dată, Alex, prin întregul lui comportament ținea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să studieze așa, dintr-o pură curiozitate, pe câțiva din cei care străbăteau strada într un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ajută-mă, Vasile, te rog! Te rog, Vasile, ajută-mă! Dar el nu s-a mai Întors să o privească, și nici nu putea să o privească, fiindcă nici nu vedea bine pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]