6,656 matches
-
pe urmă mă inviți, foarte politicos, să mă supun deciziei tale... Iartă-mă, dragul meu, dar nu am nici un chef să mai văd o dată ceea ce a trebuit să văd din copilărie... Crezi că nimeni nu ne urmărește cu binoclul din tribune, din balcoane? Nimeni nu ne Împarte În grupuri, nimeni nu ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fără Întârziere, am solicitat o Întrunire extraordinară a Parlamentului. După ce am expus faptele În detaliu, am cerut abdicarea monarhului, Înlocuirea lui cu unul din tinerii săi fii, dizolvarea brigăzii cazacilor, arestarea clericilor acuzați. Mai mulți oratori s-au succedat la tribună ca să-și exprime indignarea și să sprijine propunerile mele. Dintr-odată, un ușier a venit să ne informeze că miniștrii plenipotențiari ai Rusiei și Angliei se aflau În clădire și că aveau de transmis o notă urgentă. Ședința a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Libertate”, comercianții le ofereau trecătorilor băuturi și dulciuri, zeci de ziare, Înmormântate În momentul loviturii de stat, Își anunțau reînvierea prin ediții speciale. La căderea nopții, un foc de artificii lumină orașul. În grădinile din Baharistan erau instalate bănci. La tribuna de onoare se aflau corpul diplomatic, membrii noului guvern, deputații, demnitarii religioși, corporațiile din bazar. În calitate de prieten al lui Baskerville, am avut dreptul la un loc În primele rânduri; scaunul meu se găsea chiar În spatele aceluia al lui Fazel. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Parlamentului, cei șaptezeci și șase de deputați așteaptă, unii cu turbanul pe cap, alții purtând fes sau tichie; unii „fii ai lui Adam”, dintre cei mai militanți, sunt Îmbrăcați chiar după moda europeană. La ora unsprezece, prim-ministru urcă la tribună ca pe eșafod, citește cu glas stins textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de a anunța decizia guvernului său: să nu se opună, să accepte ultimatumul, să-l concedieze pe american; să revină, Într-un cuvânt, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască partidul!” Apoi coloana se risipea. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască partidul!” Apoi coloana se risipea. De fiecare dată, eu o zbugheam cât puteam de repede spre casă, abia așteptam să văd la televizor avioanele de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
De fiecare dată, eu o zbugheam cât puteam de repede spre casă, abia așteptam să văd la televizor avioanele de vânătoare. Fiindcă în capitală mărșăluia armata, soldații ridicau toți odată piciorul stâng, pe urmă piciorul drept, iar când ajungeau în fața tribunei, întorceau cu toții capetele în direcția tovarășului. Își țineau la piept armele, ai fi zis că sunt niște jucării. Pe tancuri, soarele de august arunca pete de lumină care te orbeau. Totul arăta simplu și ușor, ca un joc. Precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și ușor, ca un joc. Precis că așa îi alungaserăm și pe fasciști. Steagurile din capitală erau roșii, Steaguri de partid. Din mulțimea de oameni care veneau în urmă se desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori. El se bucura și făcea semne cu mâna manifestanților. Îl lua în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era mult mai înaltă decât a noastră. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori. El se bucura și făcea semne cu mâna manifestanților. Îl lua în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era mult mai înaltă decât a noastră. Totul era altfel, căci acolo stătea tovarășul. Se zvonea că el ocolește orașul nostru, fiindcă noi am fi prea independenți, deși scoteam urale deosebit de zgomotoase în cinstea lui. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părinți spuneau la fel, ca și postul de radio pe care îl asculta tata, seara târziu. Acum un an, au dat la televizor o transmisie directă de la noi din oraș. L-am văzut pe Tarhuna mărșăluind a doua oară prin fața tribunei. Spusese în auzul întregii coloane că singurul lucru important pentru el e să-l vadă Anca. Anca era o fată de la școala noastră și, când se nimerea să treacă pe lângă noi, Tarhuna se făcea roșu ca sfecla. Nu era neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mihaela. Fusese în Parcul Central și, când a vrut să treacă strada, a fost lovită în plin de o mașină. A zburat douăzeci de metri prin aer și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții principale a întreprinderii unde lucra tătăl meu, uzina de motoare electrice. Din loc în loc, la câteva sute de metri, convoiul se oprea puțin. Știam precis asta, pentru că nici muzica nu mai înainta. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de soare, ca întotdeauna la ora asta. La capătul lui de jos se formau, după zilele ploioase, mici gropi cu noroi: trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în sus, întocmai după voința lui. Poate erau câini din cei folosiți de militari la granița noastră. Umblau asemenea zvonuri. Mâine vom ști. Mâine. Am rămas un timp să privesc. Am traversat strada și am urcat scara până sus, la tribună. Peste tot, crengi căzute și murdărie. Curând vor începe să curățe și să pună steaguri. Nu numai aici, în întreg orașul vor atârna steaguri, de orice stâlp și de orice lampă și pe multe clădiri vor apărea lozinci scrise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ocazia asta, florăriile și piețele gemeau de flori. Pe urmă nu le găseai un an întreg și, dacă voiam să-i dăruiesc câteva mamei, de Ziua Femeii, era o mare problemă. Aici, chiar în dreptul meu, toți vor întoarce privirile spre tribună, vor flutura stegulețe și flori, uralele vor răsuna mai puternic, ei vor mărșălui mai departe, curând fluturatul va înceta, apoi și uralele, iar la sfârșit mulțimea se va împrăștia, bărbații vor face un popas în grădinile restaurant, la o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fascistu’ Ăla? — Bine, spusei. Eu Îl priveam pe bărbatul de la masă. Numele lui era Luis Delgado și ultima oară Îl văzusem În 1933, la un concurs de tir În San Sebastian, și-mi aduceam aminte cum stăteam lîngă el În tribunele de sus și urmăream finala. FĂcusem un pariu, pe o sumă mai mare decît Îmi permiteam și cred că mult mai mare decît Își permitea el să piardă În acel an, și-mi aminteam cît de drăguț fusese cînd, coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să ne sfideze niște animale? Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă cadavrul pe jumătate ars al Bibliotecii Universitare. Faptul că biblioteca arsese, în loc să fie îngropată creștinește de politicienii aflați la putere, îi răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București nu mai avea nicio șansă de a pătrunde în paradisul bibliotecilor, unde s-ar fi putut lăuda cu marii intelectuali români care-și tociseră coatele pe pupitrele ei. La tribună a urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea îl huidui. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece mii de participanți. Oficialitățile și forțele de ordine spuneau că nu au fost mai mult de șapte mii. Urmează un talk-show pe tema Educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de potcoava largă, de ciment, a stadionului clubului sportiv al urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite, dar hotărâte, spre fosta Tăbăcărie și spre Bariera Oborului, către malul pârâiașulul Dâmbu, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știe cu ce rochie, că ea ar vrea să-și facă una nouă, mai ales că e și logodită, și toți ochii vor fi pe ea. În alt post-scriptum, bătrânul Herdelea îl îndemna să nu uite a scrie ceva pentru Tribuna Bistriței, cum a făgăduit când a plecat, căci directorul și acuma așteaptă dările de seamă despre serbările "Astrei". De asemenea să-i trimită gazete din țară, să vadă și domnii noștri foi românești adevărate, iar când va publica de ale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]