7,094 matches
-
asta. Bărbatul a coborât geamul portierei și ți-a întins poșeta. De fapt, a deschis ambele geamuri, și pe cel din partea lui. Așa am putut vedea că a plecat fără să închidă geamurile. Maestrul se îndepărta, era din nou pe trotuarul celălalt, ba chiar în curtea de vizavi, în spatele grilajului. Vocea însă i se auzea la fel de aproape. — Eu eram aici, priveam de departe și totuși am auzit strigătul tău, după ce ai intrat. Nu se poate ca el să nu-l fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care le târa până acasă. Străzile lor intrau cu greutate în lumea cea nouă, casele, strângându-se unele în altele, erau istovite, unele cădeau dintr-odată într-o rână, prăvălindu-se. La fel teii ori salcâmii bătrâni de pe marginea trotuarelor. Dar ploile, ce binecuvântare ! Furtunile care despicau cerul și îndoiau trunchiurile, dând crengile peste cap, ca pe niște degete sucite. După ce Melaniei îi trecea frica de fulgere, ieșeau amândoi, când ploaia încă nu se oprise cu totul. Atunci îi plăcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu ingineria în ziua de azi ? — Îți trebuie ceva carte, adăugă Chioru, ca să înveți să fii așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și din asta trăia. El cunoștea cel mai bine clădirea, atelierele, scările de evacuare, subsolurile și felul în care poți să intri și să ieși, fără ca cineva să observe. Și așa a fost și de data aceea, numai că, pe trotuar, se treziseră în mijlocul unei forfote înfricoșătoare. Nu mai erau muncitorii încolonați de adineaori, aceștia de acum erau îmbrăcați în altfel de salopete, purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo era o chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
droguri. Pe alții, cum am fost și eu, i-au trimis să golească locul de la Universitate. Ne-au dus cu camioanele și ne-au zis că pe drum să învârtim ciomegele deasupra capului, să facem gălăgie mare. La lumea de pe trotuare am văzut că-i plăcea. Da’ pe ăia care ne duceau nu-i cunoșteam, striga câte unul din ei, șo pe el, și noi săream. Uite, ca să zic adevărat, câțiva dintre ai noștri dădeau mai cu chef, trăseseră câte-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum să-i spun ?“ „N-are importanță ; în gând sau vorbind, el o să înțeleagă.“ — Și așa, întrebă Rada, zici că oamenii cumsecade v-au așteptat la gară ? — La gară, da, se grăbi să răspundă Petru Avădanei. Și pe drum, pe trotuare, și la pavilion, la expoziție, acolo unde ne-am dus prima oară, peste tot. Ne-au așteptat cu flori, nici n-am știut ce să facem cu ele, ne-au dat și de mâncare, pâine și mezel. — Vezi așadar... spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te cari ? se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
străzi de traversat, iar ici-colo câte un castan fusese despicat de fulger sau doborât de vânt, își inventară regula celor o sută de frunze. Așa își numiră jocul. Punctul de plecare era primul castan din fața Gării. Puteai să alegi ce trotuar vrei, dar cel din stânga era mai avantajos, căci mergea, netăiat de vreo stradă, până la dughenele de pe Strada Mare, ceea ce însemna, deja, cam jumătatea drumului. Nu conta cine ajunge primul, important era să ajungi cât mai departe. Cel care participa la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împuținaseră. Clădirea veche nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga rămânea al făgăduinței, așa că începură să-și adune frunzele de pe trotuarul din dreapta. Apoi se lipiră cu spatele de castanul care rămăsese atâta vreme să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga rămânea al făgăduinței, așa că începură să-și adune frunzele de pe trotuarul din dreapta. Apoi se lipiră cu spatele de castanul care rămăsese atâta vreme să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați abia încăpură. Rămaseră, astfel, câteva clipe, în tăcere, cu ochii închiși și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca niște lame de sticlă. Castanii se trăseseră în pământ. Orașul cel nou era un Erehteion al castanilor. Jocul se terminase. Fusese mai scurt ca altădată, iar ei rămăseseră descumpăniți. Maca păstra o ultimă frunză în mână, dar, privind la trotuarul din fața lui, pe care urmele toamnelor vechi nu se vedeau și unde toamnele noi nu lăsau nicio urmă, își dădu seama că plasarea acelei ultime frunze ar fi fost o încercare disperată, ce n-ar fi reușit să reînvie orașul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și trotuare. De parcă n-ar fi fost croită pentru oameni. Odată, Maca, pe care îl fascinau lucru rile imposibile, își lipise urechea de asfalt, apoi șoptise : „Încă se mai aud“. De o parte era un gard lung, făcut din panouri de prefabricate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vânzătoare pentru ce oră cumpărase bilet. Ieși din holul cinematografului și privi într-o parte și alta. Dacă se simțea în centrul lumii nu însemna că cele două părți ale ei erau egale. Pe de o parte, se vedea, pe trotuar, silueta bătrânului, depărtându- se bâțâită, de parcă ani malele întunericului colcăiau în el. De celalaltă parte, la capătul străzii, se vedea turla unei biserici. Maca se despărți de bătrân fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțepeni pe culoarea roșie. Bătrânul rămase pe loc, ceea ce îi dădu răgazul să privească iarăși în toate părțile. Se opriră și ei la un pas în urma lui, dar, ca să nu-i dea de bănuit, traversară strada. Apoi merseră încet, pe trotuarul de vizavi. — De ce trebuie să facem toate astea ? șopti Jenică. Nu trebuie, răspunse Tili. Dacă ar trebui, n-am face. De câte ori ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scrumiere... — Ai auzit, tataie ? Sau te-ai lăsat, între timp, de fumat, din lipsă de scrumiere ? Nu mai găsești mâini întinse ? Hai, marș înainte, până nu mă enervez... La capătul străzii se vedea felinarul roșu al barierei. Cineva apăruse pe trotuarul de vizavi. Bătrânul dădu s-o ia spre dreapta, dar se lovi de pieptul lui Tili. — Ajutor ! strigă, dar atunci Maca ambală motorul, așa că strigătul se pierdu în huruitul de drujbă al motocicletei. Bătrânul strigă iarăși, cât îl ținură puterile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădu s-o ia spre dreapta, dar se lovi de pieptul lui Tili. — Ajutor ! strigă, dar atunci Maca ambală motorul, așa că strigătul se pierdu în huruitul de drujbă al motocicletei. Bătrânul strigă iarăși, cât îl ținură puterile, dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia să arate cât de tare se aude motorul lui. — N-ai pe cine să chemi în ajutor, spuse Maca, domolindu-și motorul. Nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu noi, că ne aducem și acum aminte. Cum să te jignim și să-ți spunem altfel ? Ne știai pe nume, ne purtai de grijă, ne ajutai să nu greșim... Nu-i așa, tovarășu’ sectorist ? Întunericul parcă se limpezise. Pe trotuar începuseră să se adune frunzele. Călcai pe ele oriunde. Nici nu mai aveai nevoie să le aduni în ghiozdan. Era jocul niciunei frunze sau jocul tuturor frunzelor. Bătrânul nu știa ce să răspundă. Căci nu voia să încuviințeze formula de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dindărătul gratiilor. Altele nu aveau nici formă, nici culoare, cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt de nedumerire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse Tili. Poate ceea ce ne amintim e, de fapt, viitorul. Nu suntem așezați cum trebuie. Jenică se opri lângă castanii de pe Bulevardul Gării. Mașina mătură trotuarul cu farurile. — Frunzele se usucă de-a binelea, spuse. A început să le risipească vântul. S-a cam terminat jocul și pe anul ăsta. — Bine că am învățat și noi un joc care se joacă așa, cu câți suntem, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când ajunse în dreptul casei, rămase s-o privească. Părea pustie, dar nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar fi trebuit să plece repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire era de a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]